Iran – Universuri Paralele in Vechea Persie. Episod 1 – Teheran

Stiu ca v-am promis acum vreo 2 saptamani sa incep un nou serial si marea majoritate dintre cei care s-au exprimat mi-au cerut sa scriu despre excursiile mele Inter Rail. Din pacate, am niste probleme tehnice cu scanerul (pozele din perioada epopeilor mele cu trenul prin Europa sunt pe suport de hartie), asa ca pana cand imi rezolv problemele, o sa ma apuc sa va povestesc despre Iran. Sper sa va placa.


Ce va trece prin minte cand cineva va povesteste despre Iran ? Probabil barbosi cu mitraliere (desi imaginea asta e mult mai tipica pentru Afghanistanul invecinat), femei cu val, ayatolahi barbosi, multimi care se auto-biciuie… Mda, cam asta se vede la TV. Ma rog si se mai povesteste despre bomba nucleara iraniana, dar asta fara imagini. In schimb, odata ajuns in Iran vei descoperi insa o tara moderna (poate una dintre cele mai moderne tari din Orientul Apropiat cu exceptia Golfului Petrolier), un popor extrem de prietenos si primitor (poate unul dintre cele mai ospitaliere din lume cum rar am mai gasit), cu o pasiune inegalata in lume pentru cultura clasica (spuneti-mi, va rog tara unde poetii de acum 700 ani sunt venerati ca niste super-staruri si oricine de pe strada poate sa-ti recite pagini din intregi din operele lor), o tara extrem de curata (nu se compara cu vecinii arabi de la vest), in fine vei avea o mare surpriza. Eu am avut-o…

Si ca vorbeam de surprize, prima oara cand am ramas ca la dentist a fost la primii pasi pe teritoriu Iranian dupa ce am trecut de control pasapoarte… Nu pentru ca aeroportul este modern – da, este modern, poate fi oriunde in Europa, dar nu asta e surpriza… ci faptul ca la intrarea in Iran, am fost intampinat de o mare reclama la bere !! Cum era cam 4 dimineata, mi-am zis ca probabil visez si am confundat aeroportul – cum sa fie o reclama la bere pe Imam Khomeini International Airport ? Ei bine, da… era o reclama la berea Bavaria (bere olandeza)… In zilele urmatoare, voi bea destula bere, dar bere islamica – bere fara alcool si cu gust de fructe… lamaie, mere, rodii si multe alte variante !

Eram o gasca destul de mare – am fost 7… 4 am zburat via Roma, ceilalti 3 via Istanbul, dar avioanele au sosit cam la aceeasi ora. Dupa ce am cochetat cu ideea de a lua un autobuz, am negociat preturile la taxi si am purces spre oras. Primele confuzii – in Iran, moneda nationala este rialul. Din nefericire, in viata de zi cu zi, preturile sunt exprimate de multe ori verbal in tomani, o moneda veche iraniana, scoasa din circulatie acum vreo 80 ani… dar iranienii continua sa calculeze multe preturi in tomani. Si cum 1 toman = 10 riali, poate exista o confuzie. Asa ca daca ajungeti in Iran, de fiecare data, intrebati daca pretul este in riali sau tomani !

Drumul prin oras a fost un spectacol… Teheranul are mai multe autostrazi decat va avea intreaga Romanie prin 2030, multe suspendate, iar drumul de la aeroport spre oras are si cinci – sase benzi pe sens. Problema este ca stilul iranienilor de a-si conduce autovehicului este complet haotic – alaturi de Cairo si India, in Teheran mi s-a parut sa fie culmea haosului rutier. De altfel, traficul pare o competitie auto permanenta, de parca toti, de la biciclisti la soferii de TIR-uri vor sa ajunga primii la un imaginar FINISH. Am citit ca in Teheran exista si o pista speciala pentru curse de masini, un soi de circuit de Formula 1 iraniana… Sincer, nu m-as duce la astfel de curse… Economisesti bani, stand in orice intersectie majora din Teheran si ai parte de curse mult mai palpitante decat la Silverstone sau Maranello, iar trei sferturi din populatia masculina a Teheranului pare sa fie ruda apropiata cu Michael Schumacher, impartind foarte multe gene.

Intr-un final, cursa noastra ajunge la final. La hotel Shiraz, gazda noastra din Teheran. Intrarea este frumoasa cu picturi ale vechilor soldati persi ai lui Darius si Xerxes. Procedura de check-in are loc extrem de repede, asa ca ne prabusim pe cele 4 paturi cat are camera noastra dubla ! Mai indrug un “Hristos a inviat” (am ajuns in duminica Pastelui) si somnic dupa jumatate de noapte pe avion !

Pe la pranz, fac ochi si cobor la receptie. E timpul sa ne ducem sa cucerim orasul ! Dar mai intai sa mergem la biroul Iran Air – avem de cumparat bilete de avion pentru zborul intern Esfahan – Shiraz. Datorita embargoului, cartile de credit din strainatate nu se pot folosi in Iran, asa ca nu am putut sa cumparam bilete de avion interne in Iran.

Drumul trece insa pe langa fosta Ambasada SUA, cunoscuta acuma sub numele de US Den of Espionage (Barlogul Spionajului American). Aici se afla ambasada SUA inainte de preluarea puterii de catre Ayatollah. Statele Unite au sprijinit fatis regimul despotic al Sahului si tot aici, Kermit Roosevelt, nepotul fostului presedinte FDR a organizat si urmarit lovitura de stat din 1953 cand regimul democratic al lui Mossadegh a fost rasturnat de catre CIA, urmand aproape 25 de ani de dictatura a sahului. Dupa Revolutia Islamica, studentii islamisti au luat cu asalt ambasada si au urmat 444 zile in care personalul diplomatic american a fost sechestrat de aceste militii studentesti (printre acesti studenti se pare ca a fost si actualul presedinte, controversatul Ahmedinajad). Jimmy Carter a incercat sa-I salveze pe ostatici printr-o actiune militara care prost planificata si dezastruos condusa a dus la o umilinta totala – elicopterele americane s-au ciocnit intre ele deasupra desertului Iranian. In secret, contra-candidatul lui Carter, Ronald Reagan a negociat cu iranienii eliberarea ostaticilor, dar numai dupa alegerile din SUA. Militiile islamice s-au tinut de cuvant, Reagan a castigat (esecul umilitor din Iran a fost una din principalele cauze ale infrangerii lui Carter), iar prizonierii au fost eliberati in ziua in care Reagan a preluat oficial mandatul (20 ianuarie 1981).

Astazi, Barlogul Spionilor este barlogul militiilor Sepah, asa-zisii gardieni ai revolutiei, o militie para-militara care se ocupa de “protectia” Revolutiei. Inauntru, cica exista un muzeu care pastreaza dovezile incriminatoare ale CIA, dar nu poate fi vizitata decat circa 10 zile pe an. Ce sunt interesante sunt insa picturile murale anti-americane de pe ziduri – Statuia Libertatii are un craniu in loc de cap, sunt citate din Imamul Khomeini (gen “Astazi, guvernul Statelor Unite este vazut ca unul dintre cele mai urate guverne din lume” sau “Statele Unite sunt prea slabe pentru a face ceva”), iar imaginile arata fie avioane de lupta americane, fie simboluri ale SUA batjocorite… cum de altfel este si urma din zidul de la intrare a stemei SUA.

Trecem mai departe… In diagonala de Barlog, se afla o biserica ortodoxa greaca… Din pacate inchisa, taman azi, de duminica Pastelui. Mai incolo, voi intra si prin cartierul armenesc cu Catedrala Armeana, dar Pastele Armenesc nu este in acelasi zi cu cel ortodox.

Maine imi voi continua plimbarea prin Teheran… cafenele, restaurante, cofetarii, nu voi rata nimic :). Nici macar muralele anti-americane de pe ziduri 🙂

Bine ati Venit la hotel Shiraz !

Strajerii de la intrare

Camera dubla cu 4 paturi 🙂

Biserica ortodoxa din Teheran

Trotuarul de langa Barlogul Spionilor

Fosta intrare … cu urmele stemei

Si cu noua stema

Picturi murale

Israelul – un stat al SUA ?

Si acum citate…

Americani predandu-se… ce fericire pe ayatollahi !

Etichete:
·

Comentarii

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii