Jurnal Etiopian – Intalnire la varf cu regele tribului Konso. Episodul 3

Imagini Etiopia: regele Konso

Micul dejun la hotel Ghion este cu adevarat mic… putina omleta, ceva fructe, injera si cam atat… cam putin pentru cel mai luxos hotel cu exceptia retelelor internationale… In schimb, sesizez ca marea majoritate a clientilor sunt de fapt cupluri occidentale venite aici sa adopte un copil. Etiopia este una din tarile cele mai permisive in domeniul adoptiilor internationale, asa ca adoptiile sunt un mare business din care se scot bani frumosi… Mi-aduc aminte de o situatie similara in Guangzhou, China unde de asemenea sute de familii isi plimbau copiii chinezi in asteptarea actelor… Distractivi erau italienii care vorbeau cu copiii lor prin intermediul ospatarilor ! Astazi urma sa parasesc civilizatia capitalei etiopiene si sa ma indrept spre sud, spre zonele tribale unde urma sa vizitez triburile locale – konso, mursi, hamer, banna, etc

Lungul drum de la Addis Ababa la Arbaminch – de la sosele impecabile la drumuri africane pline de praf

Drumul spre Arbaminch a fost lung, de o calitate surprinzatoare si destul de plictisitor… Ne-am oprit pe langa un sit istoric plin cu “stelae” – stalpi funerari sculptati, dar ne vom pastra sa le admiram pe cele de la Aksum si la o masa copioasa… aici am facut cunostiinta si cu St. George, berea nationala a Etiopiei… Etiopia, cu o majoritate crestina produce atat bere, cat si vin. Daca vinul nu este cine stie ce, in schimb berea este ok… marea majoritate a berilor sunt mai light, avand si porumbul printre ingrediente care o face mai putin amara si usor de baut, desi nivelul de alcoolemie este cam ca cele din Europa…

Dupa cum am spus, marea parte din drum a fost impecabil asfaltat. De altfel, Etiopia se afla intr-un proces extrem de ambitios de imbunatatire a infrastructurii rutiere spre deosebire de Romania – cred ca sunt cel putin 1000 km de drum in lucru pentru asfaltare… Spre sfarsitul drumului, aproape de caderea serii, am facut cunostiinta si cu niste monstrii sacri ai soselelor – “Al-Qaida” si “Obama”… “Al-Qaida” sunt camioanetele Isuzu umplute pana la refuz cu fructe din sud care conduc peste noapte pentru a ajunge la Addis la primele ore ale diminetii. Si cum primul sofer care ajunge la engross-ul de fructe primeste o prima de cateva sute de biri (1 euro = 22 biri), noaptea, pe soselele sudice ale Etiopiei au loc adevarate curse de camionete incarcate cu banane, mango si ananas… “Obama” sunt un model de camioane ceva mai mari care au aparut in Etiopia cam in perioada in care Obama fusese ales presedinte… Oricum, ca peste tot in Africa, Obama este un adevarat super-star… desi toti recunosc ca nu a facut nimic pentru continentul negru….

Pe langa “Al-Qaida” si “Obama”, drumul a fost pigmentat cu mii de magari si vaci… Etiopia se afla pe locul 2 in lume in ceea ce priveste populatia de magari (cei mai multi magari traiesc evident in China !), iar numarul vacilor (si al boilor) este impresionant, de altfel, probabil am fi ajuns la destinatii mult mai repede daca nu ne-am fi intersectat pe sosele cu zeci de mii de bovine…

O alta specie des intalnita spre Arbaminch au fost motociclistii… evident, veniti din batranul continent, invaluiti in praf, am avut parte de adevarata caravane de motociclisti care veneau de prin Germania si Olanda… desi drumul continua spre Kenya, punctul terminus era anuntat pe camionul-suport ca fiind Arbaminch… sper sa nu se opreasca totusi acolo, cand fabuloasele zone tribale sunt totusi la doi pasi !

Arbaminch este cel mai important oras din coltul de sud-vest al tarii si poarta catre zona tribala a vaii Omo. Ajuns pe seara, n-am avut timp decat sa ne bucuram de o masa pe terasa hotelului Tourist in care am stat (un nume fara sare si piper) si ne-am culcat… de a doua zi porneam in safari… de data asta nu ca sa ne uitam la zebre si girafe, ci la oameni…

In vizita la tribul Konso

Drumul spre zonele tribale este impecabil asfaltat… de fapt si pe acolo, se lucreaza la greu la asfaltare. Cel putin pana la Konso Karat, un soi de orasel si centru al tribului Konso soseaua este asfaltata si in bune conditiuni… Nu e o idée rea sa te opresti la tribul konso. Desi majoritatea sunt inca animisti, konso este poate unul dintre cele mai “civilizate” triburi din zona… De fapt, au parte si de o organizare net superioara… adica au parte de o organizare administrativa cat de cat: konso se impart in noua clanuri, fiecare cu un sef, deasupra tuturor domnind regele ereditar al tribului Konso. Actualul rege pe care l-am vizitat este un tip foarte modern, dar care adera la traditiile ancestrale ale tribului. Omul a terminat facultatea la Addis Abeba, chiar a lucrat ca inginer, dar s-a intors in sat pentru a prelua atributiile tatalui sau. Traditia este ca dupa ce regele in exercitiu moare, el va fi imbalsamat, iar moartea sa oficiala va fi anuntata doar dupa noua ani, noua luni si noua zile… atunci va fi ingropat cu fast, i se va ridica o statuie numita “waga” si urmasul poate sa preia tronul. Mi s-a parut fascinant cat de mult se apropia aceasta traditie de traditiile din Tana Toraja, Indonezia unde de asemenea mortii se imbalsameaza si se ingroapa ulterior (in cazul Tanei Toraja cand rudele au destui bani sa-i organizeze o ceremonie fastuoasa) si decedatului ii este sculptata o statuie in lemn numita “tau-tau”… de altfel “tau-tau”-l torajan arata extrem de similar cu “waga” din Konso ! In plus, atat in Konso, cat si in Tana Toraja, mortii neingropati nu sunt recunoscuti ca fiind morti, ci li se spune ca sunt “bolnavi” si nu pot vorbi ! Incredibila asemanare.

In cazul ultimilor doi suverani, traditia nu a mai fost respectata. Bunicul actualului rege a murit in 1990 cand tara era in mijlocul unui razboi civil sangeros si sefii clanurilor au agreat ca e mai bine sa aibe un rege in viata decat unul “bolnav” si complet imobil… De o incoronare accelerata a avut parte si actualul rege pe care am avut ocazia sa-l cunosc…

De altfel, regele konso este bucuros de oaspeti si de taxa pe care o platesc cei care vor sa-l viziteze (coana mare de la intrare era destul de ferma, mai ales ca pretul fusese recent majorat). Omul vorbeste fluent engleza si pare un tip de treaba. Jobul lui este sa medieze conflictele si sa se asigure ca traditiile sunt urmate ca la carte, pastrandu-si astfel cultura… De altfel, in toate triburile, chiar si in cele mai inapoiate, cuvantul de ordine a fost – “ne pastram cultura”, asta ducand probabil la un status quo inclusiv in dezvoltarea materiala a tribului.

Satele konso arata ca niste citadele… Dintre triburile zonei, konso sunt foarte muncitori si deci bogati. Sunt agricultori si crescatori de vite si pentru ca pamantul nu este prea roditor, enorm de mult efort il depun pentru a construi terase pe dealuri. De aceea, dintotdeauna konso au fost tinta numeroasele atacuri ale vecinilor… de aceea satele arata ca niste citadele, cu ziduri de busteni, cu ulite extrem de intortotocheate, cu multe care se infunda pentru a deruta dusmanul care reuseste sa penetreze in interior.

Centrul satului este o “piazza” cu un mare pom in mijloc unde sunt pastrati “generation trees”… acestia sunt niste pari lungi care reprezinta fiecare generatie care “ia puterea” in sat… la fiecare 18 ani, noua generatie de barbati preia puterea printr-o mare ceremonie, iar sefii sunt alesi din mijlocul celor in putere… dupa 18 ani, ei vor ceda in favoarea celor tineri. Exista de asemenea si colibe comunale in care locuiesc baietii care aspira la rangul de barbat, dar pentru a fi recunoscut ca barbat si sa se casatoreasca, ca peste tot in zona Omo, trebuie sa dovedeasca intr-un fel – in cazul konso, fie trebuie sa ucida vreun dusman (evident, din alt trib) sau un animal mare gen leu… nu e nici o surpriza ca in zilele noastre, in zona controlata de konso nu prea mai sunt animale salbatice… Ce ar mai fi de subliniat este ca cei din tribul konso nu se pot casatori cu membrii ai aceluiasi clan… este tabu ! Trebuie musai sa-ti gasesti nevasta in alt clan…

Dupa konso, am intrat in zona cu adevarat salbatica din sud… de aici, voi intalni triburile pe care le vezi la Discovery, traind inca intr-o epoca demult apusa, cu traditii ancestrale bine pastrate, unele chiar sangeroase si evident, cu fete topless, deliciul fotografilor .

Imagini Etiopia: spre sudul Etiopiei

La drum, spre sud !

Obiective turistice Etiopia: stelae

Stelae pe drumul spre Arbaminch

Imagini Etiopia rurala

Casa traditionala – rotunda

Bautura Etiopia: bere St. George

La drum, e bun un St George

Imagini Etiopia rurala

Parteneri de trafic: magari,

Imagini Etiopia; vaci pe sosea

Vaci si…

Imagini Etiopia: prin praf si vise

Motociclisti !

Bautura Etiopia: suc de fructe

asa ca dupa un drum prin praf si vise, pica bine un suc „mixt” – mango, guave, papaya

Imagini Etiopia: targ african pe Omo Valley

in drum spre Omo Valley… un targ

Obiective turistice Etiopia: sat Konso

Ratacind prin labirintul unui sat konso

Imagini Etiopia: sat Konso, piata centrala

In piata principala

Imagini Etiopia: coliba Konso

Casa traditionala konso

Imagini Etiopia: resedinta regelui Konso

La curte – palatul regal de Konso

Imagini Etiopia: regele Konso

Cu Maiestatea Sa

Imagini Etiopia: waga konso

Tatal si bunicul maiestatii sale – sub forma de „waga”

Imagini Etiopia:  printul mostenitor Konso

Principele mostenitor Konso

Comentarii

  • Foarte interesant. Dar chiar, tu stii chestiile astea de la ghizi sau ti le-au povestit direct oamenii din tribul respectiv? Asteptam fetele topless:).

    Dudian 18 ianuarie 2011 11:57 Răspunde
  • Bine ma', sa ajungi tu in Etiopia si sa nu il vizitezi pe Joe Krige?! Acum e sef la Ambo Water acolo.
    Vlad T

    Anonymous 18 ianuarie 2011 12:10 Răspunde
  • @ Dudian – unele de la ghid, unele de la cei de acolo (am avut si un ghid local), altele de la regele Konso
    @ Vlad – serios ? habar n-aveam ! In schimb, i-am dublat vanzarile pe Ambo 🙂

    Imperator 18 ianuarie 2011 13:08 Răspunde
  • Din cate am inteles eu, microbuzele si camioanele care gonesc noaptea prin Etiopia nu cara fructe ci "Khat" – drogul local care trebuie sa ajunga la piata cat mai repede intrucat isi pierde proprietatile in 24 de ore.

    Abia astept sa vad ce zici de Mursi. 🙂

    Tudor Vintiloiu 18 ianuarie 2011 20:24 Răspunde
  • Super plimbare, jos palaria….
    Astepam sa vedem zona tribala si pozele!

    Nicky 18 ianuarie 2011 20:26 Răspunde
  • Da, foarte diferit de ce vezi prin lumea "civilizata"…totusi prea mare disconfortul, depinde si de om insa.
    Misto chestia cu palatul regal si targul, haos total :).

    Mai baga !

    metalactual 18 ianuarie 2011 22:22 Răspunde
  • @ Tudor – eu chiar le-am vazut cum le umpleau cu banane si ananas… Chat in mod sigur era – in gura soferului 🙂
    @ Meta – cand te vad prin Congo ?

    Imperator 19 ianuarie 2011 10:12 Răspunde
  • In Congo ? Glumesti evident. Sti doar ca sunt prea "pretios" sa ma sui intr-o rata de tara, pe drumuri prafuite. Sincer…mi-ar placea, dar la fel de sincer…sunt prea comod si asta este un pacat, recunosc. Cum faci tu este singura sansa de a intalni oameni total diferiti cultural de ce suntem noi obisnuiti.
    Eu nu am niciodata in Afrika, spre regretul meu, as vrea sa ajung in Egipt, Africa de Sud, Maroc si Tunisia – in aceasta ordine.

    metalactual 19 ianuarie 2011 19:47 Răspunde

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii