Uzbekistan, pe Drumul Matasii (ep. 6). Samarkand, orasul minunilor

13. Registon.JPG

Sincer, cand am sosit in Uzbekistan, in mintea mea, Samarkand era orasul-vedeta. Singura imagine care o aveam in minte era cea a pietei Regestan, acea piata unde stau in fata trei cladiri imbracate in faianta albastra si pe care multi o descriu drept cel mai frumos loc din Asia Centrala. Inclusiv cartea “sfanta”, Lonely Planet-ul. Asa ca am fost putin descumpanit sa aflu de la uzbecii care i-am intalnit ca cel mai frumos oras din Uzbekistan ar fi Bukhara mai degraba decat Samarkand. Ma rog, am savurat Bukhara, mi-a placut la nebunie Khiva, am ramas vrajit de Samarkand… e greu de ales.

Samarkand are o poveste multi-milenara, probabil mai lunga decat oricare alt oras din Uzbekistan. Exista pe vremea lui Alexandru Macedon care l-a cucerit si a continuat sa fie un centru de cultura, negot si putere pana la venirea mongolilor lui Genghis Han care a ravasit o buna parte din oras si a transformat multi locuitori in sclavi. Orasul nu a fost refacut cu adevarat decat sub Timur Lenk care l-a ales drept capitala, aici aducand toate bogatiile, dar si toti artizanii din teritoriile ocupate. Daca Timur a ucis intreaga populatie a unor orase cum ar fi Bagdad sau Damasc, in schimb, toti ce se pricepeau la constructii scapau si erau trimisi la Samarkand. Caravane intregi de elefanti au carat munti de marmura din India pana la Samarkand pentru marile moschei construite de crudul cuceritor. Perioada de aur timurida a orasului s-a incheiat in jur de 1500 cand dinastia Shaybanida i-a alungat pe urmasii lui Timur (acestia aveau sa fondeze Imperiul Marilor Moguli in India care a rezistat pana in 1858) si au mutat capitala la Bukhara, orasul decazand incet, incet, gravitand in jurul orasului Bukhara. Pentru mai bine de 100 de ani, Samarkandul a fost abandonat cu totul. De abia dupa 1868 cand rusii au sosit in regiune, Samarkandul a putut sa renasca. Au facut si rusii astia un lucru bun. Dupa ce au venit sovieticii, Samarkand a fost proclamat capitala noi infintatei RSS Uzbeca (sovieticii au dorit sa evite ca vechile capital Khiva, Bukhara sau Kokand sa fie capitala noii entitati statale), dar dupa doar 5 ani, capitala a fost mutata la Taskent. Poate asa Samarkandul a scapat de modernizarea obligatorie a capitalei, iar tezaurul sau de monumente nu a fost afectat… In plus, sovieticii chiar au bagat multi bani in refacerea mederselor si moscheilor din Samarkand in scop turistic… in momentul cuceririi, multe cladiri erau intr-o stare jalnica.

Am plecat in cucerirea orasului, evident pe jos. De la Hotel Registon, am plecat initial cu masina pana la primul mega-monument mausoleul Gur-E-Amir, locul unde sunt ingropati marele Timur, principalul sau sfatuitor si doi dintre fii lui. Fara a avea dimensiunea cladirilor din Sharhisabz, moscheea Gur-E-Amir seduce prin culori, prin geometrie, prin frumusetea faiantelor. Cum ziceam, nu este imensa, nu este sfidatoare, nu te striveste, deci mi-a placut din prima. Pacat ca soarele batea din spatele cladirii si inca cu forta. Am intrat in interior. Pietrele de mormant sunt modeste… doar o bucata de marmura fara nici un arabesc… Se spune ca atunci cand aventurierul pers Nadir Shah a cucerit Asia Centrala, a decis sa ia cu el piatra de mormant al lui Timur. Dar odata ce se departa de Samarkand, ghinioanele se tineau lant culminand cu imbolnavirea grava a fiului sau. La sfatul unui intelept, piatra de mormant al lui Timur a fost returnata la Samarkand, si, evident, fiul lui Nadir s-a insanatosit.

Cea mai interesanta poveste este insa al dezhumarii lui Timur de catre antropologul sovietic Mihail Gherasimov. Acesta se specializase in reconstructia fetelor personalitatilor istorice, evident, dezgropandu-i. Inainte de a se apuca de lucru (printre cei carora le-a “reconstruit” fizionomia s-au aflat Ivan cel Groaznic sau Iaroslav cel Intelept), Stalin l-a testat, cerandu-I sa-I reconstruiasca fata cuiva pe care Stalin il cunoscuse personal, dar murise de ani buni. Gherasimov l-a reconstruit perfect, asa ca a primit mana libera. Printre “clientii” lui – Timur Lenk ! Se spune ca atunci cand a fost deschis mormantul lui Timur (care se afla de fapt intr-o cripta, sub piatra sa funerara), arheologii au descoperit un inscris care prevestea ca o forta mai mare decat a sa (al lui Timur) se va arunca asupra neghiobilor care ii vor tulbura somnul cel de moarte. Era data de 21 iunie 1941. A doua zi, Adolf Hitler si aliatii sai atacau Uniunea Sovietica. In ciuda razboiului, Gherasimov si-a continuat lucrul si dupa vreun an si ceva era gata – acum toata lumea putea sa stie cum arata Timur – o fata tipic mongola cu ceva vagi trasaturi ariane. La ordinul lui Stalin, Timur Lenk a fost reinhumat urmandu-se ceremonialul musulman de ingropare pentru capetele incoronate. O zi mai tarziu, la Stalingrad, incepea operatiunea Uranus care urma sa schimbe soarta celui de-al doilea razboi mondial.

Am stat mai mult timp in interiorul mausoleului. Pe langa linia perfecta a arabescurilor de pe pereti, am putut observa grupurile de turisti uzbeci care veneau, se fotografiau si apoi se rugau. Timur e un sfant pentru uzbeci… chiar daca a ucis 17 milioane de oameni !

Pe langa mausoleu, se afla un cartier “normal”, traditional de case. Nu, nu arata saracacios, nu e murdar, casele sunt chiar OK, strada e cam cu gauri sau cu santuri, dar nici pe departe nu il poti caracteriza ca pe un loc mizer. Ei bine, cum ordinul de partid si de stat a fost ca Samarkandul va fi cartea de vizita turistica a tarii, aceste locuri trebuiau nu neaparat sa dispara (probabil, unele au fost rase mai demult), dar ascunse… asa ca toate zonele turistice ale Samarkandului sunt despartite de niste garduri lungi de cartierele obisnuite ale orasului… daca nu esti atent, nici nu observi acest lucru… gardurile sunt vopsite frumos si par mai degraba cladiri…

Am taiat drumul printr-un astfel de cartier, pe aici sunt concentrate cateva Bed & Breakfast ca cele din Bukhara si Khiva, unele minunate si intr-un final, am ajuns in piata-magnet, piata minunata care atrage atata lume in Uzbekistan … Piata Registan (sau Registon in uzbeca… acestia de multe ori schimba “a”-ul cu “o” – Tashkent e Toshkent, Registan e Registon. Apropos, Registan in tajika inseamna “Loc nisipos” :).

Imaginati-va o piata mare, vasta, fara a fi insa gigantica. Pe cele trei laturi ale ei, se afla niste cladiri absolut superbe, cu acele fatade monumentale, tapetate de sus pana in jos cu faianta albastra. Atunci cand ajungi prima oara in fata acestei piete, nu poti sa nu cazi in contemplarea ei … cu aparatul de foto in mana sau nu.

Uitandu-te la poze, ai avea senzatia ca aici se intalnesc trei moschei. Ei bine, nu sunt moschei, cele trei cladiri au fost de fapt medrese, universitati celebre in toata lumea islamica, unde timurizii au adus cei mai buni profesori (cu japca sau nu). O luam gospodareste. Mai intai medresa din dreapta (Sher Dor – a Leului). Este faimoasa datorita imaginilor nu prea islamice de pe fatada … apare figura unor tigri (ma rog, ar fi trebuit sa fie lei, dar n-a iesit) si un soare… sunt simboluri zoroastriene care cum necum au devenit si simboluri Shiite. Populatia din zona a fost in general sunita, dar regele care a construit avea niste aplecari spre shiism… si a vrut s-o spuna sus si tare. Urmatoarea medresa, cea din fund i se spune Tilla-Kari (sau “acoperita in aur”) unde interiorul partii sfinte, moscheea a fost placata in aur. Nu stiu cat aur mai e acuma, dar in mod cert, interiorul straluceste precum mult prea doritul material. Dar cea mai interesanta parte a moscheeii mi s-a parut mica expozitie de poze din perioada pre-sovietica a Samarkandului – cu medresele partial cazute, cu fatadele stricate si cu un bazar imens care se intindea din medresa in medresa.

Ultima cladire, cea din stanga este si cea mai veche, a fost construita de Ulugbek, nepotul si urmasul lui Timur Lenk. De fapt este medresa cea mai veche, celelalte doua fiind construita din dinastia urmatoare care i-a alungat pe timuriza si care a dorit sa arate ca si ei pot construi ceva inca si mai “tare”. Aici, l-am descoperit pe Ulugbek, imparatul-astronom. Daca pasiunea lui Timur era sa vada oameni ucisi, mult sange si munti de capete de om, Ulugbek a fost un tip mult mai pasnic. In lunga sa domnie (1411 – 1449), Ulugbek a mentinut pacea, a incurajat artele si mai ales studiul. El insusi a predate matematica in medrasa construita de el unde pe langa Coran se studia, desigur si astronomia (pasiunea imperiala), filozofia si poezia. Ulugbek a calculat cel mai corect cat dureaza un an (doar Copernic l-a corectat cu cateva secunde un secol mai tarziu) si a compilat o lista de aproape 1000 stele. Prestigiul sau a ajuns pana in Europa unde timp de secole a fost vazut ca unul dintre cei mai importanti astronomi. Ca om de arme a fost insa relativ slab, pierzandu-si puterea intr-un razboi civil si fiind pana la urma decapitat de fiul sau cel mare care ii dorea tronul. Va fi reabilitat de nepotul sau care i-a adus ramasitele in Samarkand pentru a se odihni langa bunicul sau, Timur Lenk, fiind si el descoperit si “reconstruit” de Gherasimov. E foarte diferit de bunicul sau, trasaturile sale mongoloide fiind estompate de mama si bunica sa cu ceva mai mult sange arian.

Moscheea din medresa Ulugbek este singura operationala din piata, asa ca a trebuit sa ma descalt. Dar si asa, in moschee, mai degraba gasesti un muzeu dedicat astronomului Ulugbek si mai putin celor sfinte. De altfel, in perioada sovietica, Ulugbek a fost net mai promovat decat Timur ca fiind un mare astronom… Functia sa oficiala de emir sau lider al marelui stat timurid era pusa in umbra :).

Am iesit ametit din piata. Intr-adevar, este una dintre cele mai frumoase piete din lume. Este cu adevarat magnifica. Asa ca dupa un pranz rapid intr-unul din blocurile de langa piata (sovieticii au tras un bulevard cu blocuri in zona pietei, dar Slava Domnului, blocurile nu sunt inalte, asa ca nu “zgarie” privirea celor care viziteaza Registanul) si apoi am plecat mai departe pe strada Tashkent.

Complet sterilizata in ultimii ani, strada Taskent este azi o strada pietonala, dar fara caracterul comercial din marile orase europene sau asiatice. Pur si simplu te plimbi, e umbroasa, mai gasesti cateva mici magazine de suveniruri si cel mai faimos restaurant de inghetata din Samarkand. Dar la capatul ei, se gaseste cealalta moschee impresionanta al lui Timur – Bibi-Khanym. A fost probabil cea mai mare moschee din lume in aceea perioada si este cu adevarat impresionanta. A fost construita ca o surpriza de catre nevasta chinezoaica al lui Timur cat timp el bantuia prin lume si taia capete si a fost finalizata cu putin inainte de moartea sa. Evident si aici e o legenda cum ca arhitectul ar fi cerut ca in schimbul cladirii s-o sarute pe Bibi-Khanym, iar in proces, a muscat-o. Timur a descoperit si evident i-a taiat capatana. Se pare ca este doar o legenda. Primul arhitect a fost intr-adevar executat, dar nu pentru ca i-a sarutat nevasta, ci pentru o mai umana delapidare de marmura adusa cu greu tocmai din India. Oricum, moscheea a fost construita in doar 5 ani cu foarte mari eforturi.

Am intrat in curtea imensei moschei. Din pacate, e inchisa, dar si asa, ramai uimit de dimensiuni. A fost reconstruita de sovietici pentru ca un cutremur o afectase puternic, dar reconstructia nu e inca terminata. In schimb, uzbecii nu vin neaparat pentru cladire si pentru incredibilele ei faiante, ci mai degraba pentru un mare stativ de piatra pe care secole de-a lungul s-a aflat cel mai vechi Koran din lume, luat ca prada de razboi de Timur Lenk din actualul Irak. Acest pretios Koran a fost luat de rusi din Samarkand dupa ce l-au cucerit si dus la St. Petersburg, dar Lenin l-a retrimis in Uzbekistan ca un semn de bunavointa. Acum Koranul se afla la Taskent, dar imensul stativ din piatra e la Samarkand. Si pe sub el trec femeile care doresc sa faca copii. Iar uzbecele vor multi copii !

Dupa ultima moschee, ghidul ne-a deschis o usa secreta, un soi de poarta stelara care ne-a catapultat din lumea perfecta, linistita, plina de verdeata a Samarkandului turistic in lumea reala a Samarkandului traditional – aici am gasit o brutarie care mirosea a paine calda de la o posta, moschei umile, dar vii, si intr-un final sinagoga din Samarkand, care cu greu mai gaseste 10 oameni in fiecare sambata sa vina sa se roage. Iar Samarkandul, ca si Bukhara a fost caminul a zeci si sute de mii de evrei pana in 1990 ! Rabinul, un tip in trening ne-a deschis sinagoga si ne-a povestit de perioada ei de glorie cu un aer trist. Chiar daca vorbea in rusa, o limba care uneori pare foarte melancolica, Rabbi Yusuf Fakar era trist, avea aerul omului care ramane sa stinga lumina dupa o comunitate care a trait aici 1500 de ani, a numarat sute de mii de oamenii si a creat cea de-a treia limba evreiasca alaturi de ivrit si idis – evreiasca de Bukhara, o limba similara cu farsi, limba persilor.

Credeam ca vazusem totul, dar nu era asa ! Ce putea sa ma mai impresioneze dupa Registan, cea mai mare moschee si mausoleul lui Timur ? Ei bine… cimitirul Shah-i-Zinda, unde, cocotat pe un deal, am descoperit o incredibila alee de capele, una dupa alta cu cele mai incredibile jocuri de faianta din lume… Soarele apunea, lumina era molcoma si se strecura printre aceste structuri de o frumusete rara. Si atunci, acolo, am rezolvat dilema care o aveam … da, Samarkand este coroana de diamante a Uzbekistanului ! Dupa ce am vizitat aleea cu aceste mausolee extraordinare, am ajuns si in zona “normala”, a contemporanilor care se odihnesc nu de secole, ci de cativa ani, maxim cateva decenii. Si aici, am avut un soc… pietrele de mormant musulmane sunt in general simple, fara poze, eventual cu numele si un pic din biografia decedatului. Ei bine, aici, in Samarkand, pietrele de mormant nu seamana cu cele din Cairo, ci mai degraba cu cele din Lvov si Cernauti … ! Adica seaman mai degraba cu cimitire catolice si ortodoxe – pietre funerare mari, din marmura cu poza decedatului la loc de cinste… Unde e interdictia musulmana a reprezentarii umane ? Inca o dovada ca religia musulmana in Uzbekistan nu are nimic de-a face cu tabu-urile Afghanistanului vecin. Apropos, Afghanistanul era la vreo 350 km de aici. Dar parca era la jumatate de lume distanta.

Am mai vizitat apoi o fabrica de hartie Meros unde se produce “silk paper” din coaja de dud. Stravechea traditie a fost reinviata de fratii Mukhtarov, iar hartia este produsa manual. Dar sincer, eram cam terminat. Trecusem printr-o sarabanda de locuri absolut uluitoare, nu mai puteam “digera” altceva. Dar si asa, am ramas uimit sa vad camasile facute din hartie de coaja de dud si dedicarea acestor artizani pentru renasterea unui mestesug demult uitat.

Finalul zilei a fost unde altundeva decat la un restaurant din zona noua, ruseasca a orasului. Galagia si muzica (in cladire era o nunta, noi am stat in terasa) m-a trezit un pic din reverie, dar nu complet. De abia asteptam patul moale din hotelul Registon. Unde realizam cu parere de rau ca urma ultima zi din Uzbekistan…

Am fost in Uzbekistan la invitatia agentiei de turism uzbece Dolores la initiativa agentiei Explore Travel si cu sprijinul companiei nationale Uzbekistan Airways.

Imagini Samarkand, Uzbekistan

01. Hotel Registon Samarkand.JPG

Buna dimineata din hotelul Registon 🙂

02. Statuia lui Timur Lenk din Samarkand.JPG

Nu se putea sa nu fie o statuie de-al lui Timur si in Samarkand

03. Gur-e-Amir Mausoleum Samarkand.JPG

Mausoleul Gur-e-Amir, aici este ingropat Timur Lenk

04. Pictura lui Timur Lenk.JPG

O varianta vizibil infrumusetata a lucrarii lui Gerasimov

05. Interior Gur-e-Amir.JPG

Interiorul – cu adevarat fastuos

06. Mormantul lui Timur Lenk.JPG

Aici se afla pietrele de mormant ale lui Timur (cea negra), fiilor si a invatatorului sau

07. Grup turiste uzbece.JPG

Turiste uzbece la mormantul lui Timur

08. Stradute din Samarkand.JPG

Cartierele vechi din Samarkand. De ce le-o fi rusine autoritatilor cu asa ceva ? Mi se par super ok !

09. Stradute din Samarkand vechi.JPG

10. Erou al Marelui Razboi de Aparare al Patriei.JPG

Aici locuieste un veteran al celui de-al doilea razboi mondial

11. Paine in piata.JPG

Piata de paine

Gardurile din Samarkand

Blocurile urate sunt ascunse dupa garduri… iar calcanul e pictat impecabil 🙂

14. Registan Samarkand.JPG

Si, in fine, the one and only – REGISTAN !

15. Sher Dor Medresa.JPG

Una din cele trei medrese din Registan – Sher Dor sau a Leului

16. Leii de pe medresa din Samarkand.JPG

Niste imagini tabu pe fatada – reprezentare de animale si umana in soare… Ma rog, tigrii aceia sunt lei, iar soarele-om are radacinile in zoroastrianism, religie dominanta in zona inainte de venirea Islamului

17. Curte interioara Sher Dor.JPG

Curtea interioara de la Sher Dor

18. Instrumente muzicale uzbece.JPG

Intr-una din camarute, o expozitie de instrumente muzicale traditionale

19. Cantaret popular Uzbekistan.JPG

si o demonstratie a unui rapsod popular uzbec

20. Tilla Kari Medresa Samarkand.JPG

Urmatoarea medresa – Tilla Kari, medresa placata in aur

21. Medresa placata in aur.JPG

E vorba, desigur, de interior

22. Cupola medresei de aur.JPG

23. Ulugbek Medressa - Samarkand.JPG

Ultima si cea mai veche medresa – construita de Ulugbek, sultanul – savant

24. Interiorul Moscheii Ulugbek.JPG

Partea de moschee

25. Ulugbek.JPG

Are trasaturi mai ariene decat bunicul sau. Pare un sah persan mai degraba

26. Muzeul Ulugbek.JPG

si expozitia dedicata lui

27. Piata Registan -  Samarkand.JPG

Registan, unul dintre cele mai impresionante spatii din lumea islamica

28. Restaurant Samarkand.JPG

Evident, a urmat pranzul la parterul unui bloc de langa Registan

29. Inghetata Samarkand.JPG

si cel mai faimos loc de cumparat inghetata din Samarkand

30. Inghetata uzbeca.JPG

mmmm… bune 🙂

31. Toshkent Street - Samarkand.JPG

Toshkent Street, complet refacuta si transformata intr-un soi de parc in mijlocul orasului

32. Moscheea Bibi - Khanym Samarkand.JPG

Impresionanta moschee Bibi-Khanym, cea mai mare din lume cand a fost inaltata

33. Suport de Coran.JPG

Va dati seama cat de mare era Coranul acela.

34. Zidurile din Samarkand.JPG

In spatele acestui gard, Samarkandul „real”

35. Cartiere in Samarkand.JPG

Din nou, nu pot spune ca arata rau. Dimpotriva !

36. Fabrica de paine.JPG

O brutarie in plina activitate

37. Distributia de paine.JPG

Livrarea painilor se face cu un mijloc de transport original 🙂

38. Cartierul evreiesc din Samarkand.JPG

Am ajuns si in cartierul evreiesc

39. Sinagoga din Samarkand.JPG

Unde Rabii Yusuf Fakar ne prezinta povestea sinagogii

40. Rabbi Yusuf Fakar - Samarkand.JPG

si ne arata cartile sfinte.

41. Streasina din sinagoga.JPG

Pana si streasinile au elemente de branding 😉

42. Femei din Uzbekistan.JPG

Viata de zi cu zi prin Samarkand… sex & the city 🙂

43. Shah-i-Zinda Samarkand.JPG

In fine, cimitirul din Samarkand, Shah-i-Zinda

44. Scari spre Aleea Mausoleelor.JPG

Urc spre aleea mausoleelor

45. Shah-i-Zinda.JPG

O alee absolut uimitoare

46. Mausoleu Samarkand.JPG

47. Tilework - Samarkand.JPG

48. Intalnire Romania - Uzbekistan.JPG

Despre cooperarea romano-uzbeca in domeniul pozelor

49. Cimitirul din Samarkand.JPG

50. Imam la telefon.JPG

Reverie telefonica

51. Cimitirul musulman.JPG

Si partea obisnuita a cimitirului

52. Monumente funerare musulmane.JPG

Cum e cu reprezentarea chipurilor umane in Islam ?

53. Un colt plin de faianta.JPG

54. Productie de hartie.JPG

Un mestesug stravechi din Samarkand reinviat recent – producerea de hartie din coaja de dud

55. Camasa de hartie.JPG

Camasa din hartie 🙂

56. Fabrica de hartie.JPG

Echipamentul de productie … foloseste energie hidro

57. Restaurant din Samarkand.JPG

Sfarsitul unei zile incantatoare

58. Cartierul rusesc din Samarkand.JPG

 la pas, prin cartierul rusesc.

Comentarii

  • maestre, mai usor cu calatoriile ca epuizezi destinatiile !! nu mai ai unde sa pleci in vacanta in ritmul asta:))
    impresionant palmares si experiente. respect!!

    Dan 8 iulie 2014 12:52 Răspunde
  • ohh ce fain.. foarte frumos…mare sfant dom’ne timur asta :))

    abcd 8 iulie 2014 19:42 Răspunde
  • Povestea cu batalina de la St. Petersburg eu am auzit-o intr-o alta varianta, legata de un obiectiv neglijat de tine, mormantul Profetului Daniel. Cica rusii dupa ce au permis inmormantarea ramasitelor Profetului Daniel dupa ritualul musulman, a aparut victoria de la St. Petersburg si razboiul a luat o turnura in favoarea lor.
    Acest loc de afla in partea cealalta a dealului cu cimitire de la Shah-i-Zinda si are 17 metri lungime si este facut dupa ritualul religios.
    Tot in aceasta zona se afla si muzeul Sogdian, in care sunt expuse diverse lucruri legate de civilizatia premusulmana, caci cercetatorii (rusi sau nu) au descoperit ca sogdienii erau blonzi si inalti, civilizatia zoroastriana a sogdienilor avea insa centrul la Penjikent.

    Pronuntarea „Registon” este de fapt Reghistan, iar transformarea a-ului in o e un fenomen similar cu modul in care pronuntam in maghiara litera A, pe care romanii sau rusii il percep ca „o”…

    Mai sunt niste stanci interesante pe care sigur le-ati vazut pe drumul care iese din oras spre Tashkent in care sunt sapate barloage in care au locuit oamenii din aceasta zona pe vremuri, venerand focul, inaintea introducerii islamului.

    Bibi Khanym este imens, are 40 de metri inaltime. Acum se poate vizita complet interiorul, este foarte interesanta arhitectura interna si ecoul.
    Mai sunt expuse fotografii despre cum arata acum 100 de ani Bibi Khanym ca sa poti compara cu ce s-a reconstruit (cam 60%).

    Pe aleile acelea de la Shah-i-zinda primele cladiri colorate sunt mausolee pentru surorile si chiar soacra lui Temur.

    Piata de langa Bibi-Khanym e foarte dragutza.

    In Uzbekistan se percep taxe mult mai mari pentru vizitarea monumentelor de catre straini decat de catre localnici. De ex. la profetul Daniel intrarea e 1000som pt localnici, strainii platesc 12.000som. Dar din cauza cursului valutar schimba la negru, nu m-a deranjat deloc problema aceasta.
    Totusi, intrarea la Registan era un pic cam mare. Pe mine m-a amuzat politistul care vroia cu orice pret sa mai faca un ciubuc pe seama mea. A vrut pt. 5$ sa ma duca la etaj, sa imi faca poze la balcon, pana la urma s-a multumit sa dijmuiasca vanzatorul caligraf care scria pe piele de capra in araba in curtea medresei, si de la care cumparasem ceva. M-a amuzat, dar e trist, ca e o tara politieneasca.
    Faptul ca e obligatoriu pentru turisti sa stea la hotel nu a fost chiar asa de nasol cum am crezut initial, pentru ca am insistat sa imi dea preturile in som si am schimbat la negru, altfel, daca platesti cu cardul sau in valuta, iesi foarte scump. Insa schimband la negru, am putut sa stau in camere de hotel luxoase la preturi mici. De ex. 34$ costa o camera la un hotel cu cinci stele, cu jacuzzi, piscina si tot ce vrei. Nu m-a interesat, ca nu pt asta am venit in Uzbekistan, dar pentru cei dornici sa incerce luxul la preturi mici, e o alegere buna, dar trebuie insistat pe plata in som si banii sunt la kilogram…

    Antal 10 decembrie 2016 20:15 Răspunde
  • Painea de la Samarkand e foarte frumoasa, e si vestita, dar mie nu mi-a placut deloc.
    Din trenul de noapte cu care trecusem prin Samarkand spre Nukus, au sarit pasagerii si au cumparat cate 4-5 paini, dar eu aveam greata deja de la miros. Se da cu ulei si nu este ars ca lumea, e lipicios.

    Antal 10 decembrie 2016 20:23 Răspunde

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii