Astazi plec din nou peste Ocean… din nou, in Peru si Bolivia, de data asta insa sus, pe urmele incasilor

13. Macchu Picchu

Uneori, trebuie sa treaca un deceniu sau poate si mai mult pentru a ajunge intr-un loc care mi-a placut. Acum, doar cateva luni. E pentru a treia oara cand ajung in Peru. Prima data, in 2001, apoi, asta-iarna, si acum din nou, dupa cateva luni. Dar spre deosebire de traseul din iarna, care a fost de-a lungul coastei pacifice (Tacna – Arequipa – Nazca – Pisco – Lima), de data asta voi ajunge sus, in Altiplano, unde se afla monumentalele urme ale maretului Imperiu Incas. Motivul este ca anotimpurile cu vreme buna de explorat sunt, in general, pe dos in Peru. Iarna e fain pe coasta, soare, vreme calda, dar ploua in Altiplano, in timp ce vara este soare si uscat sus, la Cuzco, Titicaca sau Machu Picchu, dar nori destul de negri la Lima si prin alte parti aflate la o altitudine inferioara. Cand ma refer la iarna si la vara, ma refer la vara noastra, nu la cea din Peru, unde, fiind la sud de Ecuator, e fix pe dos. Dar si asa, ma astept la temperaturi de pana la 15 – 20 de grade Celsius sus, la peste 3.000 de metri, si spre 5 grade Celsius noaptea.

Care va fi traseul? Evident, vom ateriza la Lima, zburand cu olandezii de la KLM via Amsterdam, apoi, dupa un somn nu tocmai lung in capitala peruviana, vom decola spre Cuzco, legendara capitala a Imperiului Inca si unul dintre cele mai frumoase orase coloniale ale Americii de Sud. Dupa ce vom petrece cam o zi intreaga in Cuzco si pe langa, a doua zi dimineata vom decola spre La Paz, capitala Boliviei, aflata si ea la aproape 4.000 de metri altitudine. Vom vizita orasul si a doua zi vom lua la intrebari Drumul Mortii – fie pe bicicleta, fie in microbuz :).

Vom reveni in Peru, oprindu-ne pe drum la Tiahuanaco, enigmaticul oras de la 4.000 de metri altitudine care a atins perioada de glorie intre 300 i.Hr si 300 d.Hr si unde exista niste cladiri ciclopice construite din materiale de constructii aduse de la sute si mii de kilometri distanta – in conditiile in care localnicii nu inventasera roata si nu aveau cai! Vom ajunge apoi pe malul lacului Titicaca, la Puno, in Peru, de unde ne vom imbarca pe un vas si vom petrece doua zile si o noapte printre satenii care locuiesc pe insulele de pe acest lac imens.

Vom continua apoi drumul spre Cuzco, unde ne vom imparti in doua grupuri – unii vor lua la picior legendara Inca Trail, iar ceilalti vom descoperi mai multe locuri la fel de faine de pe langa Cuzco – Valea Sacra a Incasilor, salinele de la Moray, piata de la Pisac – si vom aprofunda acest Cuzco care imi place enorm. Ne vom reuni insa intr-una dintre cele sapte minuni ale lumii – Machu Picchu, un loc cu adevarat magic, unul dintre cele mai impresionante locuri din lume in care am avut norocul sa calc.

In 2001, cand am fost prima oara la Machu Picchu, am avut parte de niste experiente aproape mistice. Ca si acum, o parte din grup a optat pentru Inca Trail, alta pentru a merge cu trenul pana la Aguas Calientes, orasul turistic care deserveste vechea citadela incasa, si apoi cu autobuzul pana sus, la orasul sacru. Am ajuns undeva dupa pranz, m-am cazat si imediat am mers sa vad Machu Picchu. Era o dupa-amiaza superba, cu un soare bland si foarte cald (datorita fotografiilor care arata ca Machu Picchu se afla pe un varf de munte, lucru adevarat, dar acel varf este la o altitudine destul de redusa, la „doar” 2.700 de metri, in timp ce noi petrecuseram ultimele doua saptamani pe la 3.500 – 4.000 de metri). Am urcat la Machu Picchu taman cand marea majoritate a turistilor din ziua respectiva pleca spre Aguas Calientes, sa ia trenul inapoi spre Cuzco… asa ca am avut Machu Picchu doar pentru mine… sau aproape doar pentru mine.

A doua zi dimineata, stabilisem sa ne intalnim la ora 7:00 dimineata (cei care parcurg Inca Trail ajung pe la 5–6 dimineata, sa admire rasaritul de soare la Poarta Rasaritului). Ploua ingrozitor. Turna in stil tropical. Pana ne-am reunit cu cei veniti pe trail uzi leoarca si sa incepem turul orasului, ploaia a stat, dar a continuat sa fie nor. Si, la un moment dat, parca cerul s-a rupt, iar norii au inceput sa se ridice de pe vaile de sub Machu Picchu. Orasul parea o imensa naveta spatiala din piatra care zbura nestingherita printre nori. Dupa mai bine de un sfert de ora de zbor si magie, cerul s-a degajat complet, norii au fugit, iar Machu Picchu a fost inundat de o lumina nelumeasca.

Ca si atunci, Machu Picchu va fi, practic, finalul excursiei. Vom reveni toti cu trenul la Cuzco si a doua zi dimineata vom reveni la Lima pentru aproape doua zile de explorare a capitalei peruviene… si, in fine, zborul transatlantic la Amsterdam, vom sta un pic la Amsterdam (de data asta, poate fugim in oras) si, in fine, vom ajunge acasa. Probabil, voi urmari meciul Romania – Elvetia pe vreo terasa din Amsterdam :).

Acesta este unul dintre tururile din seria „Haideti cu Imperator” si vom fi cu totul 14 oameni gata sa descoperim acest taram de legenda. Dar nu este ultimul pe anul acesta. Peste nici o luna, mai precis in iulie, voi pleca in Mongolia, cu ocazia festivalului Nandam, iar apoi, la sfarsit de august, va invit sa descoperim salbaticia Asiei Centrale, in Tajikistan, Kyrgyzstan, si orasul Kashgar din China. Iar cea mai reventa idee pe care o am si o lucrez acum… de 1 Decembrie, sa mergem „sa vanam” Aurora Boreala prin Islanda. Ce ziceti? Veniti si voi?

 

 

 

Categorii:
Bolivia · Peru

Comentarii

  • salut,

    Cum aflam detalii despre partea cu ” „sa vanam” Aurora Boreala prin Islanda” ? 🙂
    multumesc!

    Catalin 9 august 2016 17:56 Răspunde
  • Buna seara Imperator ! Intrucat mi-au fost de un real folos sfaturile pe care le-am primit de la tine cu referire la Thailanda, pentru care iti multumesc inca o data, te rog sa ma sfatuiesti in legatura cu urmatoarea problema : in decembrie anul acesta intentionez sa calatoresc in Peru si Brazilia si nu stiu daca sa-mi fac vaccinurile sau nu. In Peru voi vizita numai Lima (in tranzit) , Cusco si Machu Picchu iar in Brazilia voi sta cateva zile la Rio de Janeiro. Am citit pe blogul tau ca daca nu mergi in jungla se poate si faca vaccin…Cand ai timp te rog sa ma sfatuiesti ce anume trebuie sa cumpar (spray-uri contra tantarilor, pastile contra malariei, etc). Multumesc anticipat !

    Liviu 14 octombrie 2016 21:33 Răspunde
    • Buna. Ma bucur ca te-am ajutat 🙂 In toate locurile mentionate nu sunt probleme de boli tropicale exceptand zika in Rio. Nu exista risc de malarie, febra galbena si alte boli, iar pentru zika nu exista vaccin. Dar evident, ia-ti spray contra tantarilor, de preferinta de acolo, nu din Romania.

      Imperator 14 octombrie 2016 21:44 Răspunde
      • Multumesc inca o data pentru sfaturi , Imperator ! Felicitarile mele pentru tot ceea ce faci ! Succes maxim in continuare !

        Liviu 16 octombrie 2016 11:44 Răspunde
    • Totusi un vaccin contra hepatitei A si unul contra tetanosului sunt bune oriunde in lume…chiar si in Romanica. 🙂

      Paul DROSU 14 octombrie 2016 22:07 Răspunde
      • Multumesc de recomandare Paul ! Din principiu sunt impotriva vaccinurilor ( nu vreau sa creez o dezbatere pe tema asta), prefer sa fiu mai atent la ce si unde mananc, igiena , etc. Tocmai de aceea nu merg in jungla cu toate ca mi-ar fi placut….

        Liviu 16 octombrie 2016 11:53 Răspunde
        • Cu placere Liviu! Bineinteles ca fiecare face cum considera ca e mai bine. Zonele tropicale si ecuatoriale din lume au multe lucruri minunate de oferit, insa te si pasc, mai mult sau mai putin, cu o probabilitate mai mare sau mai mica, si destule pericole ale bolilor tropicale (sau care nu sunt, neaparat, tropicale,dar au o incidenta mult mai mare la tropice decat in zonele temperate). Si atunci, cine ar vrea sa ajunga intr-o astfel de regiune, are 3 alternative: 1 – sa se duca fara sa isi ia nici o masura de precautie privind protejarea sanatatii si sperand ca va avea suficient noroc ca sa nu pateasca nimic; 2 – sa se duca incercand sa minimizeze la maximum riscurile la care se expune, luandu-si, functie de zona, toate masurile medicale si NEMEDICALE pentru protejarea sanatatii; 3 – sa evite zonele foarte periculoase pentru sanatate. Inteleg ca tu alegi, pentru aceasta calatorie, varianta 3. Eu am ales varianta 2 si asa am putut sa ma bucur, in relativa siguranta, de minunatia selvei amazoniene (daca ai adus vorba de jungla)…si ma refer aici a celei salbatice, la care civilizatia inca mai are pana ajunge, adanc in amonte pe Rio Amazon. Sau fericirea de a ma afla in locul unic de confluenta al Rio Ucayali si Rio Maranon, loc in care ia nastere Rio Amazon, asa cum va fi cunoscut ca cel mai maret fluviu din lume, inca vreo 4.000 de km pana la varsarea in Atlantic. 🙂 Locuri foarte departe de zona mult mai „civilizata” de pe raul Madre de Dios, la Puerto Maldonado, unde sunt adusi, de obicei, turistii care vin in Peru, pentru a atinge foarte „soft” selva (jungla).

          Paul DROSU 16 octombrie 2016 13:08 Răspunde
          • 🙂 Multumesc Paul, interesanta abordare; intradevar ma feresc cat pot de zonele potential periculoase din punct de vedere al sanatatii , principalul motiv este ca eu calatoresc impreuna cu sotia mea si ea nu vrea sa faca nici un vaccin; eu am niste vaccinuri dar ma feresc sa mai fac si altele :). Acum trec repede in revista niste obiective din Peru si Brazilia cu intentia de a ne reantoarce si bifa si alte locuri deosebite printre care si jungla amazoniana….nu o facem acum deoarece vrem sa reducem la minim riscurile , avem multe proiecte in perioada urmatoare iar contactarea unei maladii ne-ar impiedica foarte mult. Am vazut ca iti place „Don Fernando ” ; este una dintre cartile adolescentei mele , la fel si „Pestii canta in Ucayali”. Multumesc din nou pentru ca ti-ai facut timp sa-mi raspunzi, iti doresc sanatate si cat mai multe expeditii !

            Liviu 16 octombrie 2016 21:04
        • Liviu, ma bucur nespus ca am intalnit pe cineva caruia i-a placut sa citeasca carti de calatorii! 🙂 Am citit si eu „Pestii canta in Ucayali” si nenumarate alte carti de aventuri, expeditii si explorari…sute poate! Iar „Don Fernando” probabil ca am fost printre primii romani care au citit-o, caci aveam o „pila” la Casa Scanteii si asa am reusit ca in economia socialista a anilor ’80 sa am cartea imediat ce a iesit de sub tipar…ca si multe alte carti din celebra colectie „Delfin”, pe care nu le gaseai niciodata in librarii… 🙁
          Si eu iti doresc multe calatorii minunate!
          P.S. Si la mine, tot „calatorii” sunt…”expeditii” este un cuvant mult prea elaborat pentru ce fac eu… 😀

          Paul DROSU 17 octombrie 2016 7:42 Răspunde

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii