Tonga – singurul regat din Pacific, locul unde poti inota cu balenele !

Distribuie articolul:

Tonga

Ati auzit de Tonga ? Daca sunteti pasionati de rugby, indiscutabil – in echipa nationala de rugby a Romaniei au fost naturalizati vreo 2-3 jucatori veniti tocmai din Tonga, iar prin prima liga romaneasca de rugby sunt ceva mai multi jucatori veniti din aceeasi tara. Daca urmariti stirile, imposibil sa nu fi vazut acum cativa ani, mai precis in ianuarie 2022 ca a avut loc o imensa eruptie vulcanica care a distrus posibilitatile de comunicare cu Tonga – cateva zile pana la restabilirea legaturilor telefonice, s-a crezut ca o buna parte din tara a fost distrusa, dar, Slava Domnului, nu a fost cazul. Si, indiscutabil, doar cativa connaiseuri stiu ca Tonga este unicul regat din Oceania – sigur, mai exista unele state precum Tuvalu sau Solomon unde Regele Charles al III-lea al Marii Britanii este seful statului, dar in cazul Tonga, nu Charles este Rege, ci exista o monarhie locala.

Am ajuns in Tonga in vara lui 2025, atunci cand am facut un al doilea tur prin insulele Oceaniei – Fiji, Vanuatu, Tonga si la final, Tuvalu. Sigur, toate lucrurile despre care le-am scris mai sus au stat la baza alegerii sa merg si in Tonga, dar cred ca cel mai important factor a fost ca in Tonga este unul din putinele locuri din lume unde se poate inota cu … balenele. Da, in mare. Te poti duce si inota cu balenele. Sigur, eu nu stiu sa inot, am stat pe barca, dar faptul ca am fost atat de aproape de aceste fiinte absolut superbe a fost una din acele experiente pe care greu, greu, greu, le voi uita.

Cum am ajuns in Tonga ? Din Fiji. Fiji este un hub pentru toate tarisoarele astea din Pacific. Are o companie aeriana chiar mare, cu avioane moderne – Fiji Airways care opereaza cam peste tot prin zona (mai putin in Nauru). In plus, are zboruri spre 3 huburi din Asia (Tokyo, Hong Kong si Singapore) de unde te poti conecta cu zboruri din Romania. Eu am zburat in Singapore via Istanbul cu Turkish Airlines si apoi, am luat cursa Fiji Airways spre Nadi, principalul aeroport din Fiji si de aici, am facut ture dus-intors spre celelalte insule, inclusiv Tonga.

Dar sa va zic cateva vorbe despre Tonga. Se pare ca Tonga este prima insula polineziana care a fost colonizata cam acum 3000 ani cu navigatori venind din Filipinele de azi. Ceea ce se cunoaste din istoria Tongai de dinainte de sosirea europenilor se bazeaza pe legende si povesti transmise din tata in fiu – evident, cu distorsiunile de rigoare. Sosirea europenilor s-a intamplat in 1616 – spre deosebire de alte insule, primii europeni care au ajuns in Tonga au fost olandezii, dar nu au ramas. S-au oprit, s-au odihnit, au luat provizii si au plecat mai departe. Tot din perioada de dinainte de aparitia europenilor, locuitorii au construit niste megaliti – cel mai cunoscut este poreclit “Stonehenge din Pacific” – poate si pentru ca numele lui este foarte greu de retinut: Ha’among’a Maui ! Tot inainte de aparitia europenilor, Tonga a fost un adevarat imperiu, Regele din Tonga conducand o gramada de insule din Nauru si Tuvalu pana in Niue si Tokelau. Europenii au continuat sa opreasca din cand in cand in Tonga, chiar si faimosul capitan Cook a fost pe aici de cateva ori, dar cel mai mare impact l-au avut misionarii metodisti si catolici care la inceputul secolului XIX i-au convertit pe locuitorii din Tonga. Odata cu trecerea la crestinism, stravechile obiceiuri de canibalism ritual au disparut.

Secolul XIX nu a fost unul prea bun pentru Tonga. Comunitatiile s-au batut intre ele intr-un razboi civil care a durat mai bine de 50 ani pana cand unul din liderii locali, aparent bun orator, dar si strateg vizionar a reusit sa isi invinga dusmanii si sa fondeze noul stat. Se va converti la crestinism din motive politice si va prelua numele de George Topou I. Urmand exemplul Marii Britanii (a avut niste consilieri englezi), va introduce un sistem copiat dupa UK, el devenind monarh constitutional si punand bazele actualei dinastii din Tonga. Datorita sistemului avansat de conducere, spre deosebire de alti regi din Pacific, dinastia lui a evitat sa fie alungati de la putere, iar Marea Britanie nu i-a declarat colonie, ci doar protectorat, pastrand monarhia locala. Protectoratul a durat intre 1900 si 1970. In 1918, Tonga a fost grav afectata de pandemia de gripa spaniola – 8% din populatie a murit in cateva luni, de aceea atunci cand a venit COVID-ul, tara s-a inchis total, evitand ca virusul sa ajunga pe insula. De altfel, Tonga nu a avut nici un caz pana in ianuarie 2022 cand a trebuit sa-si deschida brusc granitele datorita eruptiei gigantice a vulcanului de care am povestit. Odata cu sosirea ajutoarelor, au aparut cateva cazuri, dar deja forta virusului se estompase, iar 85% din populatie fusese deja vaccinata. Doar 13 oameni au murit datorita COVID in Tonga. Numarul de morti de COVID la milionul de locuitori in Tonga a fost de 36 ori mai mic decat in Romania.

Daca pandemia de gripa spaniola a fost un dezastru umanitar, Tonga a avut o soarta mai buna in al doilea razboi mondial. Tonga a scapat de nenorocirile care au lovit alte insule din zona cum ar fi Papua, Solomon si Kiribati care au fost ocupate de japonezi. In Tonga nu a fost razboi, iar tinerii din Tonga nu au plecat sa lupte pe vreun front din lume. Au fost pregatiti sa lupte de instructori neozeelandezi pentru a-si apara insulele, dar nu a fost cazul.

In 1970, Tonga si-a obtinut independenta, iar astazi este singurul regat din Pacific. Rege este Topou al VI-lea, parte din dinastia fondata de George Topou I. Cel de-al saselea monarh nu este fiul celui de-al cincilea Topou, ci este fratele sau mai mic.

Populatia tarii este de circa 100.000 locuitori dintre care cam un sfert locuiesc in capitala Nuku’alofa. Cum ziceam, sportul national este rugby-ul, atat de popular incat a dat jucatori pana si Romaniei. Rugby-ul este cea de-a doua sursa de venituri pentru tara dupa exportul de squash, un soi de dovlecel ce creste in insula. E vorba de banii trimisi acasa de jucatorii de rugby raspanditi prin lume (nu sunt doar prin Romania, au impanzit si Anglia si mai ales mult mai apropiatele Australia si Noua Zeelanda). Mai putin cunoscut, si nationala de rugby a Tonga executa un dans de razboi inaintea meciurilor, dupa modelul hakka din Noua Zeelanda. Se numeste Sipi Tau si il puteti admira aici.

Iar in 2022, distrugatoarea eruptie a vulcanului Hunga Tonga-Hunga Ha’apai a facut KO comunicatiile exterioare ale insulei si a adus distrugeri echivalente cu 20% din PIB-ul anual al tarii !!

M-am imbarcat destul de devreme dimineata din Nadi, Fiji. Venisem cu o seara inainte din Vanuatu si am ales sa stam la un hotel Novotel la doi pasi de aeroport. Noaptea, a fost o ploaie din aceea de Ecuator … de credeam ca ne ia cu totul, dar pana dimineata, se mai potolise, asa ca am putut decola la timp si fara probleme. Problema era insa ca in conformitate cu prognoza meteo, frontal noros ne urma in Tonga. Pfff… si era sezonul secetos. Dar, da, la Ecuator, chiar si in sezonul secetos, poate ploua zdravan.

Odata ajunsi pe aeroportul din Tonga, aflat destul de departe de capitala Nuku’alofa (adica cam la jumatate de ora de mers cu masina), nu mai ploua, dar toata ziua a fost deja posomorata. Urma sa avem un tur de insula. Pe la hotel, a fost un pic de haos, ma rog, organizarea nu este un punct forte in tarile Pacificului, poate cu exceptia Fiji unde turismul este de masa, iar australienii i-au invatat ce inseamna promptitudinea de cateva generatii. Si desi venisem mai mult pentru balene, am descoperit inca niste lucruri absolut grozave in Tonga de care nici nu auzisem.

Prima oprire la Blowholes. Sincer sa fiu, nu am inteles mare lucru din ce mi-a povestit ghidul-sofer despre ele, dar cand am ajuns acolo, am ramas cu gura cascata ! Nu am mai vazut niciodata asa ceva. Ganditi-va o coasta de 5 km. Langa mal, exista niste stanci din calcar suprainaltate care au fost erodate pe dedesupt. Atunci cand vin valurile, daca acestea sunt relativ mari, apa tasneste prin crapaturi de zici ca sunt geysere. Sau daca tot suntem in zona cu balene, de zici ca e jetul balenelor ! Nu intelesesem de asemenea, de ce soferul se grabise sa mergem acolo prima oara, dar acum intelesesem pentru ca era fluxul si marea venea pana la aceste formatiuni calcaroase. Inteleg ca intr-o zi vantoasa, acest flux de apa tasnind in sus, poate atinge pana la 30 metri. Wow.

Un pic mai incolo, ne-am oprit la Tsunami Rock. O stanca inalta de cativa metri buni a fost aruncata aproape 200 metri de mare de un mega-tsunami acum cateva mii de ani. Este o dovada a cat de puternic poate fi un tsunami prin aceste locuri si cred ca este folosita si ca educatie pentru localnici sa se fereasca cand e alerta de tsunami pentru ca nu e de glumit.

Si chiar nu e de glumit. Pentru ca urmatoarea oprire a fost pe plaja Ha’atafu unde ghidul ne-a spus ca inainte de 2022, acolo erau numeroase restaurante si chiar si mici pensiuni – era locul de plaja si sejur pentru localnici. Aici erau si 2 resorturi – sa nu va ganditi ca aratau ca cele din Egipt sau Turcia, dar, orisicum. Acum, nu mai era nimic. Totul era ras. Ras de pe fata pamantului. Doar niste urme. Intreb daca au fost morti. Doar 4. Aici, oamenii au fost pregatiti dintotdeauna ce sa faca in caz de risc de tsunami si nimeni nu a comentat ca lasa ca nu vine tsunami, ca eruptia e o iluzie. La primele bubuituri, au luat-o la fuga spre zonele sigure si nu au murit decat 4 oameni. Pentru ca dupa mega-eruptie, nu a durat mult si tsunami a lovit taman aceasta zona, un soi de Antalye a Tongai… Unul din acele locuri unde iti dai seama ce inseamna puterea naturii …

Dupa aceea ne oprim la inca o plaja si la o placa ce comemoreaza debarcarea lui Abel Tasman pe insula (da, tipul dupa care a fost botezata Tasmania) si mai facem un stop pentru a poza un curios palmier cu 3 capete (o raritate nu numai in Tonga, ci si in alte colturi ale lumii). Pe drum, vad tot soiul de mici magazine. Aici, ca peste tot prin Oceania, magazinele, hai sa le zic mini-marketuri sunt chinezesti. Chinezii au venit aici, mai ales dupa ce Tonga a recunoscut Republica Populara in detrimentul Taiwanului si au deschis magazine. Toate mini-marketurile si supermarketurile sunt ale lor. Il intreb pe ghidul tongan daca asta este OK. Da, inainte nu prea existau magazine, iar cele cateva erau prost aprovizionate si foarte scumpe. Sosirea comerciantilor chinezi a dus la scaderea dramatica preturilor, cresterea asortimentului si un serviciu mai bun, iar locuitorii par foarte incantati…

Urmatoarea oprire, o noua surpriza – pestera Anahulu. Aceasta se afla pe un teren privat, asa ca proprietarul cere bani pentru acces – 20 panga (7 euro). Cobor pe o poteca prafuita pentru ca intr-un final sa intram in pestera care este destul de OK amenajata. Arata absolut fabulos. Ce este cu adevarat deosebit este ca in interior gasesti un lac unde cei care stiu sa inoate sunt deja in apa. Desi pestera e la doi pasi de mare, apa din interior este dulce, nu din mare, iar stalactitele si stalagmitele sunt cu adevarat wow.

Iar finalul, l-am dedicat urmelor istorice… Tonga este o insula speciala fata de alte insule din Pacific pentru ca are niste urme istorice multi-seculare. Doar mult mai indepartata insula a Pastelui are niste urme mai spectaculoase. Prima oprire am facut-o la mormintele regale – unele sunt mai vechi, chiar de prin secolul XIII, dar si generatiile mai noi de regi au fost ingropati aici – de pe la final de secol XIX, taman pentru a demonstra legatura cu stramosii, legatura extrem de importanta prin aceasta zona. Monumentele vechi sunt un soi de platforme, in timp ce cele ale actualei dinastii au facut niste concesii modernitatii – au niste pietre si un text in onoarea raposatului. Aici, se afla si mormantul unui print care a fost ucis alaturi de sotia sa intr-un accident de masina de o adolescenta americana in Los Angeles in 2006. El venise in SUA pentru a intelege mai bine mecanismele democratiei pentru a le replica in Tonga unde puterea este detinuta in continuare de familia regala si cea a nobililor ereditari. Ca idee, toti monarhii recenti din Tonga au fost si prim-ministrii, si ministrii cu diverse portofolii inainte de a se urca pe tron. Actualul print mostenitor este de asemenea ministru al afacerilor externe si al apararii in acest moment, in timp ce tatal sau, actualul rege, a fost inainte de a se urca pe tron prim-ministru, ministru al apararii, ministru al afacerilor externe, iar cand fratele sau a murit, desi era print-mostenitor, era ambasadorul Tonga in Australia.

Am terminat turul cu vizitarea Stonehenge-ului de Tonga numit si Ha’amonga a Maui (Povara lui Maui) – Maui este un semi-zeu cunoscut cam prin tot Pacificul, dar care se spune ca a creat insulele Tonga, tragandu-le de pe fundul oceanului. Pe o pajiste perfect tunsa se afla trei monoliti de piatra cantarind cam 30 – 40 tone, doua coloane verticale cu o inaltime de 5 metri si o grinda orizontala peste ele ca o poarta antica. Cercetatorii cred ca au fost construiti in secolul XIII si au avut atat rol de poarta, dar si ca observator astronomic, dar in realitate, nimeni nu stie exact pentru ce a fost construit. Este insa o minune ca inca este bine mersi la locul lui dupa mai bine de 800 ani ! Un pic mai jos, se afla un alt monolit care se crede ca a jucat rolul de tron regal !

Si cam asta a fost totul. Sincer, nu ma asteptam la nimic wow. Si totusi, am gasit niste locuri super faine. In primul rand, acele blowholes sunt cu adevarat wow. Pestera e una dintre cele mai interesante care le-am vazut – ma rog, nu pot spune ca am vazut prea multe si in fine, Stonehenge-ul tongan este chiar o surpriza – totusi tehnologia in Pacific nu era asa de primitiva cum se crede.

Serile din Tonga le-am petrecut la un restaurant in centru, unul din putinele din Nuku’alofa asa ca aici vei reintalni cam toti turistii straini. Zona are o arhitectura coloniala, cu stinghii albe, la fel si Palatul Regal care este intr-o gradina masiva pe malul oceanului. Centrul este atat de British – de altfel cred ca este tara cea mai British din Pacific (evident, exceptand Australia si Noua Zeelanda). Pana si monarhia copiaza multe din ritualurile dinastiei de la Londra, dar asta nu e neaparat rau. E chiar interesant sa vezi cum poate fi replicate Anglia in mic.

Dar ziua cea mare era in ziua 2. Era ziua in care mergeam pentru a inota cu balenele. Ma rog, cine stie sa inoate. Dar si fara sa inot, asteptam experienta cu sufletul la gura. Si eram cu sufletul foarte la gura pentru ca se anunta o mare ploaie. Frontul acela de ploi care rupsese Fiji era acum aproape sa ajunga in Tonga. Toti ne uitam cu sufletul la gura la toate aplicatiile posibile de vreme, incercand sa o alegem pe cea favorabila. Dar nu era nici una prea zambitoare… in plus, pe drumul spre hotel a inceput si o mama de ploaie…

Dar a doua zi…. Ei bine, a doua zi a fost soare in cea mai mare parte a zilei, contrazicand absolut toate prognozele meteo. Cand am plecat, era nor, dar intre timp s-a spart plafonul si a fost soare, soare… spre sfarsitul zilei a dat un pic de ploaie, iar noaptea a plouat cu ura, dar nu mai conta… cand a trebuit, a fost soare.

Cum ziceam, ne-am imbarcat de dimineata. Nu eram singurii in barca, mai erau cativa kiwi si ozzie (adica neozeelandezi si australieni), iar tonganii au plecat in forta. Am trecut pe langa niste insulite nelocuite, dar din acelea paradisiace si in fine, am ajuns in mijlocul oceanului pe unde trebuiau sa apara balenele. Si au aparut – doua balene – mama si copil (neclar daca era fiu sau fiica). Au urmat minute intregi de harjoneala. Balenuta mica, mai jucausa si neastamparata s-a tot harjonit cu oamenii, in timp ce mama, totusi grijulie, statea mai jos, urmarind ca totul sa se desfasoare in pace. Oamenii au coborat in apa in echipe pentru a nu fi prea multi si au venit mesmerizati. Si eu eram mesmerizat de pe barca. Am mai vazut balene in Africa de Sud, Indonezia si Vanuatu, dar nu asa de mult ca in Tonga ! Il intreb pe unul dintre marinari daca se mai poate inota pe undeva cu balene. Inteleg ca prin lume e interzis, doar in Tonga se permite si in Polinezia Franceza si parca in Republica Dominicana. Cert este ca cel mai bun loc din lume este Tonga si acesta este magnetul nr. 1 pentru putinii turisti care ajung in Tonga !!!

Am revenit pe mal cand cerul se innegrea. I-am multumit lui Maui si celorlalti zei polinezieni pentru ca ne-au ocrotit si am avut soare si apoi intr-o ploaie zdravana ne-am facut loc spre restaurantul din centru.

A doua zi, dis-de-dimineata, cu noaptea in cap, nici macar nu se crapase de ziua eram in taxi in drum spre aeroport. Fiji Airways ne aducea la Nadi de unde urma sa luam cursa spre Funafuti, spre Tuvalu. Acea tarisoara de care m-am indragostit…