Conacul Gaal din Dalnic – o calatorie intr-un timp trecut

Distribuie articolul:

Conacul Gaal, Dalnic, Covasna

Nu e un secret. Pasiunea mea este istoria. De fapt, a fost una din primele mele pasiuni de cand mi-a cazut in mana prin clasa a II-a cartea “Povestea neamului romanesc” al lui Mihail Drumes. Am citit-o de zeci de ori si aproape am rupt-o de cat am citit-o. E drept, era scrisa intr-un stil romantat de tip poveste, dar asta a atras un copil de 8 ani care toata copilaria fusese indragostit de povesti – de la “Povesti Nemuritoare” la povestile istorice ale lui Mihail Drumes nu a fost decat un pas. Si de atunci, citesc, urmaresc, respir istorie. O buna parte din dorinta de a calatori vine din dorinta de a vedea acele locuri despre care am citit ani de-a randul. Sigur, in copilarie, era doar un vis indepartat sa pot vedea Palatul Buda din Budapesta sau Castelul Reginei Maria din Balcic pentru ca ma nascusem in puscaria numita Republica Socialista Romania, dar dupa Revolutie, una dupa alta, am inceput sa vizitez – Palatul Versailles, Palatul Schonbrun, Castelul de la Balcic, campul de lupta de la Waterloo si asa mai departe.

Ca urmare, sunt indragostit nu numai sa vizitez, dar si sa stau o perioada mai scurta sau mai lunga in cazari istorice care pastreaza aerul si atmosfera timpurilor trecute. Am dormit in fosta puscarie din Ljubljana, dar si in cea din Luzern, Elvetia, am dormit in palatul Raja de Shigar (adica a regelui din regiunea Shigar din nordul muntos al Pakistanului), am dormit intr-un hotel care functiona ca atare tocmai din 1521 parca din Jaisalmer, India, iar in Romania, mi-au ramas in minte ca fiind de neuitat timpul petrecut in Castelul Daniel din Talisoara, Covasna.

Dar Castelul Daniel nu este singurul hotel deschis intr-un castel istoric din Covasna. Covasna este cunoscuta si drept “Tinutul conacelor” deoarece in micul judet din centrul tarii se afla nu mai putin de 160 conace, castele sau curti nobiliare, unele refacute la gloria de odinioara si multe intrate in circuitul turistic ca si hoteluri. Cum, am spus, am fost de mai multe la castelul din Talisoara, dar anul acesta, am avut ocazia sa mai dorm intr-o astfel de structura istorica si anume Conacul Gaal din localitatea Dalnic, la doi pasi de orasul Tg. Secuiesc. Inainte de a deschide Google Maps, sa va spun ca Dalnic se afla undeva imediat langa soseaua Sf. Gheorghe – Tg. Secuiesc. Dupa nu foarte multe minute de la iesirea din Sf. Gheorghe, e undeva pe stanga.

Satul Dalnic desi putin cunoscut, are totusi o semnificatie istorica. Aici s-a nascut Gheorghe Doja (cunoscut si ca Dozsa Gyorgy in maghiara) care a condus celebra rascoala taraneasca din 1514. Doja era un mic nobil secui, iar tatal sau, de asemenea militar, facuse o mica avere din razboaie. Fiul sau i-a urmat cariera armelor, devenind un capitan destul de faimos la vremea lui in armata voievodului Transilvaniei Ioan Zapolya. In 1514, papa Leon al X-lea a chemat o cruciada impotriva otomanilor, promitand eliberarea din iobagie. Satele Ardealului, dar si din Ungaria s-au golit literalmente de tarani dornici sa scape de iobagie. Evident, asta i-a ingrijorat pe marii nobili care se vedeau dintr-odata lipsiti de forta de munca, au urmat ciocniri intre armatele profesioniste ale nobililor maghiari si transilvaneni cu cetele de tarani, iar cruciatii dornici de distrugerea Imperiului Otoman s-au transformat in luptatori impotriva nobililor. Au urmat diverse batalii si evident, multe distrugeri, omorari si cortegiul de faradelegi, iar rasculatii lui Gheorghe Doja au fost invinsi. Gheorghe Doja a fost capturat si executat printr-un procedeu pe care ar ingrozi orice sadic – asezat pe un tron de fier incins, cu o coroana de fier incinsa pe cap si corpul fiindu-I sfartecat de soldatii proprii care au fost obligati sa ii manance carnea prajita cat timp el era inca in viata (ma rog, episodul acesta se pare ca a fost inventat de poetul maghiar Petofi Sandor care voia sa faca din Gheorghe Doja un erou mai mare decat era). Represiunile care au urmat au dat o auto-lovitura devastatoare Regatului Ungariei care doar 12 ani mai tarziu, in 1526 era spulberat de otomani in batalia de la Mohacs si urma sa dispara de pe harta pentru mai bine de 300 ani.

Conacul Gaal a fost construit in 1844 de nobilul Miklos Gaal. In secolul XX, odata cu stingerea familiei Gaal (Miklos a avut 5 fete, dar nu si un baiat sa duca numele mai departe), una din fiice s-a maritat in familia Borbath, asa ca acestia au devenit proprietari ai conacului. In anii 50, familia Borbath a fost deportata in Dobrogea, dar, surprinzator, probabil dintr-o eroare administrativa, conacul nu a fost nationalizat. A ramas proprietatea familiei Borbath. Dupa cativa ani de deportare, s-au intors si au trait in continuare in conac. In 2014, urmasii familiei Borbath care nu aveau fondurile necesare unei reconstructii serioase au vandut conacul unei fundatii patronate de MOL care a furnizat fondurile necesare refacerii conacului Gaal.

Actualmente, exista 3 cladiri – conacul Gaal, propriu-zis cel din 1844 unde se afla 4 camere de inchiriat, o casa aflata in apropiere care poate fi inchiriata cu totul (parca sunt 5 camere acolo) si Hambarul, o cladire nou construita langa conac unde se afla camere, restaurantul si in spate am gasit si un jacuzzi in plin proces de construire. Probabil, in vreo luna, doua, va fi si acesta gata.

Personal, am stat in conacul propriu-zis. Parterul este zona comuna – trei camere care pastreaza atmosfera secolului XIX. Canapele, picturi semnate de pictorul de secol XIX Miklos Barabas care a creat numeroase portrete atat la Budapesta, cat si la Bucuresti, dar care a locuit o buna parte din copilarie in Dalnic. Este zona in care este o placere sa stai la o discutie si sa te relaxezi. De fapt, conacul Gaal este un loc extraordinar de relaxare. Fie ca stai inauntru in saloanele cu aer de epoca, fie pe terasa deasupra unei gradini cu trandafiri, cuvantul de ordine la Gaal este LINISTE. Proprietatea mai are si o suprafata semnificativa de teren, practic dealul din spatele conacului unde te poti plimba, iar prin preajma, poti sa gasesti si izvoare de ape minerale.

Cum am spus, dincolo de gard se mai afla o casa – a fost locuita de familia Borbath dupa revenirea din exilul intern, dar daca in conac, poti sa inchiriezi doar o camera, casa Gaal trebuie sa o inchiriezi cu totul. Pot intra 8 – 12 persoane, iar punctul cel mai dragut este o sufragerie mare la etaj cu priveliste la gradina. La fel, mobilat in stil retro, un loc in care sa stai, si sa povestesti pana sa uiti cat e ora.

Ultima cladire denumita “Hambar” este o cladire nou construita unde am luat micul dejun si cina si care de asemenea mai are cateva camere, mai precis, 5 camere. Cum am spus aici se afla si un jacuzzi in constructia pe locul unui fost ciubar.

Cum am spus, aici e locul de liniste, de relaxare, de a scoate stressul acumulat din tine. Totul e amenajat cu mult bun gust, deloc pompos, dar elegant si aducand atmosfera din alte timpuri. Si daca vrei sa iesi din conac, cum am zis, Sf. Gheorghe si Tg. Secuiesc sunt la doi pasi si credeti-ma, ai multe experiente de avut in cele doua principale orase din Covasna, mai multe decat te astepti. Fa click pe linkuri si vei afla ce.

Pentru rezervari si mai multe informatii, uite-te pe site-ul Conacului Gaal, adica aici –> https://www.gaalkuria.com/