In fine, am revenit pe net… au fost niste zile mai intense si fara acces la internet… daca as fi cautat prin orase, poate as fi gasit, dar nu am prea avut timp… In fine, hai sa revin.
In cele din urma, am ramas in Sri Lanka. Nu am prea gasit bilete convenabile sa plecam in alta parte, asa ca am ramas. Vremea a continuat sa fie asa si asa, cateva zile tot ploaie, ploaie, ploaie, practic de ieri am avut cam toate ziua cu soare. Dar sa o iau metodic.
25 decembrie – ramasesem in Kandy. Vreme absolut infecta, ploaie, nor, intuneric. Slujba la biserica catolica din Kandy, apoi ne-am intors la guesthouse unde am mancat cozonac si am baut vin adus de acasa si ciocolata din Belgia. Apoi am fost dupa caderea noptii la un spectacol de dansuri de Kandy si apoi la final, la templul dintelui lui Buddha, cel mai important templu din Sri Lanka pentru ca pastreaza aceasta moasta buddhista extrem de importanta.
26 decembrie – vreme superba ! Culmea. Asa ca fuga prin oras sa mai vizitez ceva. Orasul e foarte fain, are un lac in centru asa ca am tras destule poze. Apoi, am plecat la orfelinatul de elefanti unde am putut vedea cel mai mare numar de pachiderme intr-un singur loc… Daca hranirea puilor de la elefanti a fost cam show, iar bietii pui se impiedicau in lanturi, in schimb imbaierea elefantilor la rau a fost super fain… 🙂 Am plecat de la scalda elefantilor si ne-a apucat o ploaie violenta de Ecuator, care s-a oprit cand am ajuns la gradina botanica. Gradina din Kandy, fosta gradina regala este superba, multe flori, copaci imensi… super vizita chiar si pentru cineva care nu e botanist.
27 decembrie – am plecat la Nuwara Elya. Orasel tipic englezesc, a fost folosit de englezi pentru ca vacante de racorire – oricum aici ziua sunt vreo 20 de grade si noaptea vreo 13. Drumul a fost splendid si insorit – am intrat in tara ceaiului, peste tot, pe toate vaile numai tufe de ceai, cascade impresionante, o tara verde si splendida. Am avut noroc si de o vreme buna pana aproape de Nuwara Elya unde din nou a inceput ploaia.
28 decembrie – scularea dis-de-dimineata. Pe la 6 am plecat si ajungem pe la 8 dimineata la Hatton Plains – un platou inalt, la circa 2000 de metri, destul de plat care pe vremuri era plin de elefanti, leoparzi si alte animale. Englezii au ucis mii de elefanti, astazi nu mai e nici unul, in schimb leoparzi mai exista si am trecut chiar pe langa unul… ne-am prins dupa miros (mirosea ca la Zoo) si am gasit si o urma de laba. Vremea a alternat intre soare si ploi violente, dar au fost cateva ore superbe petrecute in natura. Punctul forte al Hatton Plains, este asa-zisul World’s End, de unde porneste un canion unde Hatton Plains se prabuseste cu 1000 metri. Din pacate, mai este un munte in fata lui World’s End, asa ca nu e chiar capatul lumii…
29 decembrie – nor greu la Nuwara Elya. Am plecat cam tarzior, o dimineata mai lenesa si am plecat spre Dalhousie de unde se urca pe Adam’s Peak. Nu ne asteptam la cine stie ce conditii de cazare, toate guesthouse-urile din Dalhousie sunt descrise de Lonely Planet ca fiind „basic”, „rustique”, „simple”, dar locul in care am nimerit a fost super frumos… si mai ales din balcon se vedea impresionantul Adam’s Peak. Ce este Adam’s Peak ? Este un varf foarte spectaculos pe care se spune ca ar fi pasit Adam cand a coborat din rai (Dumnezeu a fost ingaduitor asa ca socul sa nu fie prea puternic la alungarea din Rai, i-a trimis pe Adam si Eva intr-un loc mai paradisiac pe Pamant), dar si Buddha, Visnu cat si apostolul Toma… asa ca locul este sfant pentru budisti, crestini si hindusi… si cum marea majoritate de prin zona e budista, Adam’s Peak este un loc de pelerinaj pentru zeci de mii de budisti anual. Norocul se face ca ziua cea mai auspicioasa de urcat in ziua de luna plina (Poya) pica pe 31 decembrie, asa ca nu erau mii de pelerini, ci doar cateva sute…
30 decembrie – plecarea pe varf are loc pe la 2 dimineata pentru a se prinde Rasaritul. Traseul are 7 kilometri si diferenta de altitudine fata de Delhousie este de circa 1000 de metri, deci nu e o escalada usoara. Cum incepuse ploaia, eu am renuntat si am urcat vreo 3 kilometri a doua zi la lumina soarelui (a fost o dimineata superba, insorita), dar prietenii mei au ajuns pana in varf. Dupa coborare, dus si mic dejun am plecat pe lungul drum spre Hikkaduwa, vreo 6 ore cu masina (150 km). Soselele sunt bune, dar inguste si foarte aglomerate – camioane, autobuze, ricse, masini, tractoare, asa ca nu poti face mai mult de 30 km pe ora. Si am ajuns la Hikkaduwa, statiunea marina numarul 1 a Sri Lankai…
31 decembrie – vreme superba, soare, cer albastru… mare calda, valuri mari, zeci de surferi, sute, poate mii de turisti, mai ales singalezi… La noapte, vom intampina Anul Nou pe plaja unde de altfel sunt marea majoritate a barurilor si restaurantelor ! La Multi Ani din Hikkaduwa !!! Si un AN NOU fericit pentru toti.
Prognoza meteo se anunta super pentru urmatoarele zile, inclusiv pentru Maldive unde plecam pe 4 ianuarie !
Pe curand !
Templul dintelui din Kandy
elefanti din orfelinat la scalda
Mihintale
calugari budisti in Mihintale
Sigirya
Surfer la Hikkaduwa
Frumooos!
ce frumos e! ma bucur mult pentru voi, bine ca si-a revenit vremea!
La multi ani si distractie frumoasa!
La multi ani si calatorii placute in continuare!
La Multi Ani si voua… azi e nor, dar ma uit ca mai incolo e cer albastru si senin… Sper sa ne ducem la incubatorul de broscute testoase 🙂 Am internet cafe vis-a-vis de guesthouse 🙂
La Multi Ani !!
Faina calatorie…misto elefantii, in mediul lor.
Sa aveti parte de vreme buna !
Am vazut si pe Realitatea cand a venit Revelionul in Sri Lanka. Au spus cateva cuvinte despre insula si au intrat in direct cu un atasat economic (roman) de acolo. Atunci am aflat ca 80% din vagoanele de calatori din Sri Lanka sunt produse in Romania. Era ora 8 la noi, iar la voi era deja Revelionul; atunci ti-am dat mesaj, insa cred ca l-ai primit tarziu. 🙂
P.S. A intrat pe Realitatea la ora 7 si Bradut din Thailanda…
Am auzit si eu de astea cu vagoanele de la unii de pe aici. Dar cred ca le-a vandut Gheorghiu Dej in caz ca sunt produse la Arad 🙂