Tort zi de nastere – Turkish Airlines

In conformitate cu statistica care mi-o tin destul de scupulos, am la activ 1368 zboruri. Evident, nu am cum sa mi le amintesti pe toate, dar desigur, imi aduc aminte de multe zboruri – primul zbor (Tarom / Rombac in 1991) sau zboruri peste zone pitoresti, avioane mai deosebite (fie foarte vechi cum au fost cele din Canada si Guatemala) sau prima oara cand am zburat cu un A380 sau Dreamliner. Evident, am avut si aterizari dure in furtuna si zboruri cu mari turbulente, dar, Slava Domnului nu am avut parte de incidente majore. Am zburat si la First Class si si de sute ori la Business class, dar si in cel mai aglomerat avion din lume (un Cebu Pacific – A330). Dar indiscutabil, am mai adaugat un zbor in panoplia zborurilor memorabile – nu voi uita niciodata supriza pe care am avut-o luna trecuta la bordul unui avion Turkish Airlines de la Singapore spre Istanbul. Intamplator, in acea zi era ziua mea de nastere si m-am trezit absolut socat cu un … tort si cu o parte din echipaj, cantandu-mi … La Multi Ani !

Trebuie sa spun ca am zburat la business class. Iar pe zborurile lungi, chiar simti o mare diferenta pentru ca in cazul Turkish Airlines, pe langa ca ai mult loc la picioare, scaunul se intinde si se transforma in pat. La Turkish Airlines spre deosebire de alte companii aeriene, chiar iti pun o saltea pe scaunul-pat pentru a dormi cat se poate de comfortabil.

Dar sa incep cu inceputul. Aeroportul din Singapore este indiscutabil unul dintre cele mai frumoase din lume. Mare, aerisit, numeroase facilitati si ma refer aici nu numai la magazine si restaurante, ci exista numeroase locuri de distractie, inclusiv un simulator de zbor. Dar atractie cheie este o cascada enorma unde apa curge din tavan, inconjurata de o mini-jungla. De altfel, in aeroport din cate stiu exista si o gradina botanica, dar aceasta cascada numita Jewel este absolut incredibila, cred ca cel mai spectaculos colt pe care l-am vazut in vreun aeroport in lume.

Dar inainte de Jewel, a trebuit sa fac check-in-ul si sa-mi las bagajele de cala. Evident, exista niste birouri speciale pentru business class. Eu le pot folosi chiar si cand zbor la economy pentru ca sunt nivelul Gold la programul de loializare Miles & Smiles al Turkish Airlines. Avantajul este ca vei sta mult mai putin la coada, asa ca am avut mai mult timp de The Jewel. Dupa ce am trecut de controlul computerizat al pasaportului (daca esti cetatean UE, nu mai trebuie sa treci pe la vreun granicer, controlul se face prin scanarea pasaportului), am ajuns in business lounge. Cum ziceam, pot intra in business lounge si daca zbor economy pentru ca am statului Gold la Smiles & Miles si in plus, am privilegiul de a mai lua un pasager cu mine. Si da, am luat pe cineva care nu mai intrase niciodata intr-un business lounge.

La imbarcare, de asemenea un privilegiu – pot fi unul dintre primii pasageri care se imbarca. Din nou, asta se poate si daca zbori economy daca ai statul Gold. Deci, am putut urca printre primii din 2 motive – zburam business si aveam gold. Stiu ca unii dintre voi prefera sa urce ultimii, eventual chiar la limita, dar personal prefer sa urc printre primii – am timp si loc sa-mi aranjez bagajul de cabina deasupra scaunului meu, am timp sa-mi scot lucrurile de care am nevoie pe zbor (mai ales daca e vorba de un zbor lung) si sa ma instalez comod pe scaun pana incepe sa se umple avionul.

In cazul zborului Singapore – Istanbul, am zburat cu un avion B777-300, cel mai mare avion din flota Turkish Airlines si care are un business class pe care il prefer. Configuratia clasei business class este 2 – 3 – 2 (deci, 2 locuri la geam, stanga, dreapta si 3 locuri in mijloc), iar numele avionului imi aducea aminte de acasa. Fiecare avion Turkish Airlines are un nume, iar numele avionului meu a fost Karadeniz, adica Marea Neagra… Si chiar m-am gandit ca parca am mai zburat cu Karadeniz de mai multe ori. Am avut loc la mijloc, chiar la mijlocul mijlocului, dar atunci cand s-a anuntat ca s-au imbarcat toti pasagerii (acel “boarding completed” pe care poate multi il ignorati), am aruncat un ochi in cabina si am vazut ca erau mai multe locuri libere la geam. Chiar 2 libere unul langa altul. Am intrebat stewardeza, mi-a confirmat ca sunt libere si i-am spus ca ma mut. Dar mai inainte, am avut un drum pana la toaleta, iar cand m-am intors, am descoperit cu uimire ca toate lucrurile imi fusesera deja mutate de stewardeza de la vechiul scaun la nou scaun.

Unul din lucrurile pe care le apreciez la business class-ul lui Turkish Airlines, indiferent de modelul de avion, cat si la distanta, este ca inainte de zbor esti servit cu suc natural – limonada cu menta, limonada cu capsuni si suc de portocale. Naturale, nu din acelea din cutie. Si nu se supara nimeni cand cer 3 pahare cu toate cele 3 sucuri J.

Ce primesti imediat ce ajungi la bord – niste casti Denon cu noise-canceling (auzi perfect cu ele) daca vrei sa urmaresti vreun film sau sa asculti muzica (sunt sute de programe disponibile pe ecranul incastrat in scaunul din fata – filme, programe TV, muzica, jocuri, documentare, etc, etc). Ce trebuie sa subliniez este ca exista inclusiv transmisiuni live – nu acuma, dar cand am zburat spre Ulaan Bataar, Mongolia tot cu Turkish Airlines, eram in zbor spre Mongolia cand la Paris avea loc deschiderea Jocurilor Olimpice din 2024. Si am vazut deschiderea in direct pe ecranul din avion ! Acum, nu mai era nici un eveniment live care merita vazut, iar zborul era peste noapte, asa ca am preferat sa dorm, decat sa ma uit la filme.

Cum ziceam, principalul punct-forte pe business class-ul lui Turkish Airlines pe zborurile lungi este faptul ca scaunul se transforma in pat. Da, apesi niste butoane, si ai parte de un pat adevarat. Cum ziceam, stewardeza iti pune saltea, ai parte de perna (eu am cerut doua), de pled, de tot ce vrei. In plus, primesti si o borseta cu masca de ochi, dopuri de urechi, cosmetice, ciorapi. Luminile sunt stinse, dar tot ai parte de niste lumini rosii, albastre sau verzi si multi, inclusiv eu, preferam intuneric deplin. Iar masca de ochi chiar este de calitate. In plus, personal imi plac mai mult scaunele de la modelele mai vechi ale Turkish Airlines (adica B777 si A330) – sunt mai aerisite, nu au prea multa mobila, ai mult loc, sunt excelente. La picioare, exista si un soi de lada in care poti sa-ti mai pui una, alta (de obicei, aici, imi parchez incaltamintea)

Dar, evident, inainte de somn, am avut parte de cina. Inainte de decolare, stewardeza vine si iti da un meniu de unde poti alege ce iti doresti si apoi vine “bucatarul zborator”. Da, exista un bucatar, un chef la bord care din cate stiu, nu exista decat la Turkish Airlines. Chef-ul zburator este in realitate chiar un chef, un bucatar, cu studii si diploma in domeniu si care evident, a absolvit si cursul de insotitor de bord, avand dubla certificare – gastronomica si de echipaj de avion. In cazul meu, a fost o doamna simpatica care iti poate recomanda mancarea, iti poate recomanda ce vin sa ceri si poate oferi si un pic de variatiuni (gen, cat de bine sa fie gatita o eventuala friptura de vita la gratar).

Primesti vreo 3 feluri de mancare, oferite succesiv – am inceput cu un entrée (am ales carpaccio de somon) plus niste unt, paine proaspata si crocanta. Mi se par foarte haioase cum aduc sunt prezentate sarea si piperul – au formele unor minarete si pentru un pic de atmosfera romantica, un soi de lumanare electrica (evident ca nu e foc, e interzis de masurile de siguranta ale zborului), dar lumanarea acea electrica introdusa intr-o mica hartie chiar creaza o atmosfera faina. Felul 2 a constat dintr-un filet de vita cu sos de piper (am zis bine facut, bine facut a fost) si inca o mica surpriza – o paine similara cu painea care se facea in Anatolia acum 12.000 ani – semintele au fost descoperite intr-unul dintre cele mai vechi asezari urbane din lume – Tas Tepeler. Evident, ca nu sunt folosite seminte de acum 12.000 ani, dar reteta este identica – painea neagra este facuta dintr-un soi de grau folosit in perioada respectiva si painea a fost create cu ajutorul unor istorici. Vine intr-o punguta textila cu o hartiuta din care afli despre ce e vorba. Gustul, sincer, nu e chiar de paine, nu il pot asocia cu nimic, asa ca am mai pus la catastif o experienta gastronomica neobisnuita. Si evident, festinul s-a incheiat cu o prajitura – Red Velvet Cake.

Taman cand m-am declarat plin pana la refuz, si ma pregateam de nani (trecusem deja de Malaezia), ma trezesc cu … chefa si 3 stewardeze cu un tort imens, cantand la multi ani. Am ramas socat. Sincer. Da, era ziua mea, dar nu mi-am dat seama de unde stiau (primul gand este ca din datele de la check-in). A fost indiscutabil unul din “La Multi Ani”- urile cele mai memorabile. M-am pozat cu echipajul, am si filmat sfarsitul lui “Happy birthday” (noroc ca aveam telefonul la indemana), am mancat un pic din tort (nu se putea sa nu, oricat de full eram) si am mai oferit din tort si echipajului si celorlalti pasageri. Sincer, o surpriza enorma.

Ei bine, aveam sa aflu odata ajung la Bucuresti ca aceasta surpriza nu e facuta automat. Trebuie ca cineva sa comande tortul pentru cineva la bord. Dar care sunt conditiile – cel care comanda, dar si sarbatoritul trebuie sa fie membrii Miles & Smiles (evident, trebuie sa stii numarul acestuia). Nu e nevoie sa aiba nivelul Gold, poate fi si nivelul cel mai de baza – Red. Trebuie ca sa fie ziua sarbatoritului plus / minus 3 zile – deci nu e musai sa fie ziua lui fix in ziua respectiva. Trebuie sa fie un zbor international (deci, nu in interiorul Turciei). Tortul poate fi comandat cu pana la maximum 24 ore de zbor (ca sa-l incarce) si comanda poate fi facuta prin Turkish Airlines Call Center (in cazul Romaniei, la telefon 021 204 70 05, in cazul altor tari vezi aici) sau Turkish Airlines Sales Centers.  A, si foarte important – poti sa comanzi tort indiferent de clasa cu care zboara sarbatoritul – deci, si la economy. Si nu in ultimul rand, E GRATIS. Nu platesti nimic. E de la Turkish Airlines !

La nici 3 saptamani dupa acest zbor care cert imi va ramane in memorie, am zburat spre Tripoli, in Libia. Eram cu un grup de prieteni si fusese ziua cuiva cu 2 zile inainte de zbor. Printr-o stratagem un pic cam trasa de par, dar care a functionat, i-am aflat numarul de card Miles & Smiles, am facut comanda de tort pentru zborul Istanbul – Tripoli care dura aproape 3 ore, nu 45 minute ca cel de la Bucuresti la Istanbul si a primit un minunat tort de Joffre. Da, in ecomomy class ! Si totul a fost supriza!

Daca vrei sa faci si tu o surpriza, vezi aici toate conditiile: https://www.turkishairlines.com/en-int/miles-and-smiles/program-content/celebration-cake/

Si pe urma am dormit, dar am dormit ! Si in ultima instanta, acesta este beneficiul suprem la business class. M-am intins in pat, am pus dopurile in urechi si masca pe fata si am dormit de a duduit avionul. M-am trezit dimineata, in mirosul imbietor al micului dejun. Care, la alegerea mea, a fost din fructe si clatite – venisem din Asia unde ma plictisisem de atata omleta, in fiecare dimineata, omleta, omleta, omleta. Asa ca clatitele acelea in sos de vanilie si cu un pic de capsuni au picat excelent. Si evident, cu limonada cu menta in exces.

Au urmat apoi cam 2 ore prin business lounge-ul Turkish Airlines din aeroportul Istanbul, primitor si plin cu de toate ca de obicei. Dar experienta business lounge-ului Turkish Airlines este mai complexa sa o spun in 2 cuvinte, ma gandesc sa-I dedic un alt articol la un moment dat. Schimbarea majora a fost ca acum lockerul pentru bagaje se activeaza prin amprenta digitala si nu printr-un cod. Sincer, preferam codul, amprenta nu merge de la prima incercare, dar intr-un final glorios, m-am descurcat. Si a urmat scurtul zbor spre Bucuresti.

Si desi zborul e scurt (cam 45 – 50 minute pe ruta Istanbul – Bucuresti, ceva mai mult la retur pentru ca de obicei, avionul face un ocol sa aterizeze dinspre sud, dinspre Marea Marmara in timp ce la plecare, in general decoleaza direct spre Marea Neagra), am avut parte de deja clasica limonada si de mancare chiar buna. Una dintre surprizele Turkish Airlines este ca chiar daca zborul dintre Bucuresti si Istanbul dureaza foarte putin (cum ziceam, uneori chiar si mai putin de o ora), se serveste de mancare. Inclusiv in clasa economy. Obisnuit cu companiile europene (cele clasice, nu low-cost) care aproape nu mai dau nimic de mancare, Turkish Airlines este o supriza placuta. Imediat dupa decolare, stewarzii si stewardezele intra pe modul Speedy Gonzales si se reped sa serveasca mancarea si bautura.

La business class, am avut parte de tot ritualul – limonada inainte de decolare si un mic dejun bogat imediat dupa – omleta (de data asta, am zis sa incerc si omleta lui Turkish care e chiar buna), fructe, meze si mai ales un mini-fagure de miere. Mi-aduc aminte, in copilarie, fagurii de miere erau la mare moda pentru ca nu stiu ce beneficii ale sanatatii aduceau, dar de ani de zile n-am mai vazut. Mai vad prin hoteluri de lux prin lume si la business-ul class-ul lui Turkish cand zbor dimineata :). Evident, cu placere. Gustativa.

Trebuie sa precizez ca am zburat cu un avion mare, un avion A330, de obicei folosit pentru zboruri transcontinentale, dar care este deseori folosit si la Bucuresti. In sezon, sunt multe zboruri intre Bucuresti si Istanbul operate cu avioane de long-haul, cu 2 culoare si de mari dimensiuni – vin si A330 si A350 (ultima oara, cand m-am intors din Libia, a fost un A350), dar chiar si cel mai mare avion Turkish, B777. Deci sa nu va mirati ca daca zburati cu Turkish la Istanbul sa vedeti sute de oameni asteptand sa se imbarce si intrati intr-un ditamai avionul.

Acum cateva zile am postat despre acest subiect pe Facebook si multi mi-au confirmat ca au zburat si ei cu avioane mari si ca erau pline. Si motivul e simplu – evident, exista un numar de pasageri doar pentru Istanbul, dar probabil 70 – 80% dintre ei, zboara la Istanbul pentru a pleca mai departe – Turkish Airlines este compania aeriana care zboara spre cele mai multe destinatii din lume, unele chiar excentric de indepartate (Chile sau Australia dintre cele mai noi, dar am citit ca pe lista de destinatii viitoare se afla chiar si Auckland, Noua Zeelanda), asa ca avioanele sunt pline. De asemenea, exista destul de multi turci care lucreaza sau au afaceri in Romania, plus numerosii nepalezi sau srilankezi care lucreaza la noi. Sa nu credeti ca oamenii aceia vin cu autobuzul din Nepal sau Sri Lanka, vin cu avionul, iar Turkish Airlines ii aduce pe multi dintre ei. Asa ca sa nu te miri cand vei vedea un avion cu sute de scaune plin pe Bucuresti – Istanbul. Dar si asa, business sau economy, serviciile sunt bune, iar mancarea chiar gustoasa. Una dintre cele mai bune de pe cerul planetei.

Imagini business class – Turkish Airlines

The Jewel – Singapore

Jungla de langa The Jewel

Business lounge – Singapore

Bauturile din lounge

Hello, Karadeniz. Voi zbura cu tine vreo 11 ore pana la Istanbul

Cam asa arata scaunele de la business class pe B777

Casti si cosmetice

Chiar niste super-casti

Deci ce am de ales din meniu

Meniul de vinuri

Se lasa noaptea pe Turkish Airlines

Comfy, nu ?

Loc garla

Sa deschidem cina cu un carpaccio de somon

Painea dupa o reteta de 12.000 ani

Frumos ambalata

Si povestea ei

Felul principal

Si dupa un desert serios, ziceam, ca gata, nani

Da de unde … cel mai surprinzator Happy Birthday din viata !

Wow, ditamai tortul

Greu sa-mi revin din surpriza

Noaptea, daca ai chef de un snack, ai la indemana

Am dormit tun din Malaezia pana la intrarea in Turcia

Tranzit in style in business lounge-ul Turkish Airlines din Istanbul

Scaunele de pe A330 – cred ca sunt identice sau foarte similare cu cele de pe B777

Mult apreciata limonada

Ne pregatim de plecare

Evident, am niste optiuni si pentru micul dejun

Mic dejun pentru un zbor de 45 – 50 minute

De mult nu am mai mancat fagure de miere !

Turkish Airlines la Bucuresti