
Business class flydubai
Trebuie să spun că nu am prea multă experiență cu flydubai, nu cred că am zburat cu ei mai mult de 10 – 15 ori. Am verificat acum în statistică și, înainte de a merge zilele trecute cu ei în Afganistan, aveam 11 zboruri la activ, evident majoritatea pe ruta București – Dubai. Acum, cu cele 4 zboruri, am ajuns la 15 zboruri cu flydubai, un număr destul de mare, dar nu să intre în top 10 companii aeriene cu care am zburat. Dar oricum e bine. De data aceasta, am zburat la Kabul cu un upgrade la business class (e vorba de 2 zboruri: București – Dubai și Dubai – Kabul), iar la retur am zburat în clasa economy. O să revin și cu povestea zborurilor la economy într-un alt articol, pentru că am avut parte de o experiență interesantă și acolo.
Așadar, câteva cuvinte despre flydubai. flydubai (așa se scrie, cu litere mici și legat) a ieșit din laboratoarele strategice ale Dubai Inc. undeva la finalul primului deceniu din actualul mileniu. Inițial, Dubaiul a investit enorm în Emirates să facă din ea cea mai cea companie aeriană din lume, dar, pe la începutul mileniului, începuseră să răsară pe toate meridianele companiile aeriene low cost, care mâncau agresiv din plăcinta companiilor legacy, dar și creșteau piața la un nivel incredibil pentru toți. Miliarde de oameni ajungeau acum să poată să zboare… până atunci, zborul cu avionul era doar un vis. D-alde Ryanair, Easyjet, Wizz Air, Air Asia, Southwest Airlines, JetStar, Cebu Pacific creșteau la rate amețitoare, iar emirul din Sharjah lansase prima companie low cost din Golful Persic care avea un succes nebănuit – Air Arabia. Și pentru a nu pierde partida acestui trend generator de miliarde de dolari, emirul din Dubai a decis deschiderea unei companii aeriene low cost locale, pe care a numit-o flydubai. Deși cu același proprietar, flydubai urma să fie o companie complet separată de Emirates, cu alt management, alte echipe, alte politici, fără nicio legătură cu fratele mai mare. E drept, la vreo 7 – 10 ani de la lansare, Emirates și flydubai au început să colaboreze mai ales pe parte comercială – având avioane prea mari, Emirates nu poate zbura spre sute de destinații din zona de acoperire (cum e, de exemplu, Bucureștiul), așa că au început înțelegerile comerciale între Emirates și flydubai. De exemplu, dacă vrei să zbori, să zicem, la Auckland, poți cumpăra un bilet Emirates București – Dubai – Auckland, dar zborul de Dubai îl zbori cu flydubai.
Evident, fiind vorba de Dubai, unde până și metroul are business class, flydubai nu a putut să se abțină să fie un low cost d-ăla pur și dur care să împuște și ultimul dirham. Sigur, are o serie de servicii pentru care plătești separat față de biletul cu servicii de bază (de exemplu, bagaje de cală, mâncare la bord, acces la sistemul de entertainment), dar flydubai a evoluat nu spre ideea de ultra-low cost, ci mai degrabă de hybrid airline – adică între low cost și legacy. Nu e Emirates, dar nici Wizz Air! De exemplu, are ecrane TV încastrate în scaune, lucru pe care nu-l găsești la nicio companie aeriană low cost din lume. Sigur, plătești dacă vrei să te uiți la filme sau la restul de programe. Și apropos, chiar dacă nu vrei să plătești pentru a urmări filme, poți să alegi dintr-un mare număr de cântece – muzică este gratis, dar să ai căști cu mufă normală – jack de 3,5 mm. Inutil să spun, la business class, sistemul de entertainment este inclus în serviciile clasei.
La fel ca și cele mai mari companii low cost ale lumii însă, flydubai are avioane noi-nouțe, nu le cumpără la mâna a doua și le mărită când ajung la o anumită vârstă (gen 8 – 10 ani), pentru că cel mai ieftin de întreținut avioane sunt evident cele noi. Ca idee, flydubai are 88 de avioane (și 127 deja comandate, dar multe dintre ele vor înlocui o parte din flota actuală, nu e vorba să vină toate în plus), iar vârsta medie a flotei este de 5,9 ani. Și că tot vorbeam de Emirates, ca idee, vârsta medie a flotei este de 11 ani. Toate avioanele flydubai sunt Boeing 737 – unele 800 NG, altele MAX.
Cum ziceam, flydubai este singura companie emirateză care operează la București și are 3 zboruri pe zi. Iar din Dubai, zboară spre zeci și zeci de alte destinații (aș menționa Maldive, Zanzibar, Colombo, Delhi, Kathmandu, Kilimanjaro, Krabi, Mombasa sau Pattaya). Și, evident, Kabul, unde am și zburat :).
Despre zborul propriu-zis.
Scaunul
flydubai are două tipuri de cabine business class, în funcție de modelul de avion (dacă este MAX sau 800 – 10 sau 16 locuri). Pe primul zbor, era o cabină business unde configurația era alternanța 2 – 2 sau 1 – 1. Da, există niște rânduri unde există doar un singur pasager pe o parte a avionului. Am aflat că în limbajul companiei se numește „tron”, pentru că practic scaunul este înconjurat de două spații pe care le poți folosi – fie să depozitezi ceva, fie să-ți pui un snack, o băutură, ceva.
Dar nu asta este cel mai important. Cel mai important lucru este că scaunul se poate transforma în pat – oferă așa-numitul scaun „flat bed”. Da, o să-mi spuneți că și alte companii au astfel de scaune în clasa business, dar marea diferență este că astfel de paturi sunt oferite doar pe avioanele mari, așa-numitele widebody (cu 2 culoare), și nu pe avioanele de medium-curier sau narrowbody (cu un culoar), cum are flydubai. În cazul companiilor cu flat bed pe avioanele mari, acestea nu se regăsesc pe avioanele mai mici din flota lor.
E drept, patul se înfige într-o nișă care intră în scaunul din față și dacă te învârți puțin poți să te lovești de pereții nișei în somn, dar dacă dormi cumințel, ei bine, ai parte de un pat. Adevărul este că aceasta este tendința globală în clasa business a marilor companii – am văzut (și am zburat) cu picioarele în nișă la bordul KLM, Qatar Airways sau Turkish Airlines și am văzut imagini de la alte companii (inclusiv frățiorul mai mare – Emirates) care au tot același sistem.
Ce pot spune este că faptul că scaunul se transformă în pat și poți dormi fără probleme și neîntors în loc să stai mai mult sau mai puțin chircit în economy – ăsta este principalul avantaj la clasa business. Și, personal, am dormit neîntors, mai ales că am zburat cu decolare la 2:20 dimineața. Am solicitat să-mi aducă mâncarea rapid, am luat cina și m-am culcat fulgerător. Cum cursa este de aproape 5 ore, tot am prins vreo 3 ore de somn care, sincer să fiu, au făcut o diferență.
La zborul următor, Dubai – Kabul, am avut parte de o altă configurație de scaune – peste tot erau 2-2, dar nu m-a deranjat nici un pic. Am fost, de altfel, singurul pasager din business class, așa că pot spune că după ce s-a tras perdeaua între business și economy class a fost aproape ca și cum aș fi zburat într-un avion privat. Cu stewardesă personală, cu tot ce îmi doream la dispoziție. Și pendulând de pe o parte pe alta a avionului pentru a face poze J.
Mâncarea
La primul zbor, cum am spus, care a decolat la 2:20, cum trecuse de mult ora pentru cină, am primit meniul pentru micul-dejun. Ca pe orice business class din lume, am primit un meniu și am avut 3 opțiuni – omletă, gofre belgiene și meze arăbești. Am zis că de omletă voi avea parte aproape zilnic în Afganistan (nu am avut dreptate, nu am avut nicio omletă), parcă nu aveam chef de meze, așa că am zis să iau ceva mai puțin obișnuit – gofre belgiene. Și nu a fost o alegere proastă, dimpotrivă – am primit niște gofre imense de l-ar face să moară de invidie pe orice belgian get-beget, sos de ciocolată și ceva căpșuni. Oh, ce m-au lovit cu căpșunile, sunt fructele mele favorite J. Plus niște gem, niște fructe și niște iaurt.
Ca băuturi, aveam o listă întreagă. Personal nu consum băuturi alcoolice, dar, de data asta, plecând în Afganistan, nu am putut să ratez un pahar de șampanie. Nu aveau un pahar special de șampanie, dar șampania a fost bună, era șampanie-șampanie, adusă de la Perrier din Franța. Și, evident, am îngurgitat cantități industriale de limonadă cu mentă, favorita mea, și un pic de suc de portocale, pentru variație. Dacă voiam, m-aș fi îmbătat criță, aveau o serie întreagă de vinuri, digestive și beri. Ceaiul, d-ăla bun srilankez de la Dilmah, iar cafeaua, din aceea iubită de George Clooney – Nespresso. Cum nu beau cafea și eram grăbit să trag un pui de somn, nu am prea consumat mare lucru, am mâncat pe fast forward, am tras patul și m-am pus pe somn probabil chiar înainte de a atinge Turcia.
La zborul de Kabul, am avut de ales între mixed kebab, somon și ceva indian. Cum mă duceam în Afganistan, țara cu cel mai bun kebab din lume, iar mâncarea indiană nu îmi da prea multe bucurii digestive, am ales somonul și bine am făcut. A fost excelent! A venit la pachet cu un soi de ciorbă gen tzatziki cu mentă și castravete (cred că oamenii de la flydubai știau ce mult iubesc menta, prea m-au răsfățat cu mentă). Ca desert, ceva în care am distins gustul inimitabil al șofranului. Normal, aș zice, doar zburam peste Iran :).
La băuturi, au dispărut complet băuturile alcoolice. Cred că dacă e zbor spre o țară fără alcool gen Afganistan, alcoolul dispare și de la bordul avioanelor flydubai. Dar… nicio problemă, am putut bea sucuri de fructe la greu, în combinație cu un excelent ceai de mentă de la Dilmah. Apoi, am tras și un pui de somn.
Sistemul de entertainment
Cu de toate. Erau zeci și zeci de filme de toate felurile, programe TV, jocuri, documentare. Sincer, deși de obicei mă uit la filme pe zborurile lungi, acum am preferat să dorm, deși ochisem niște filme pe care nu le văzusem. Dar am preferat, cum spuneam, să „prind” un pic de somn decât să mă uit la filme. M-aș fi uitat la Spencer (despre viața prințesei Diana) sau Elvis (despre nemuritor). Am preferat un nani bun. Și uneori am mai aruncat un ochi pe hartă, să văd pe unde trecem.
Amenities
În afară de pernă și pled (chiar călduros și pufos) si castile noise reduction, nu am primit, surprinzător, nimic. Nici măcar clasicele dopuri de urechi, mască de ochi sau ciorapi. Nici o problemă, oricum am acasă, într-un sertar, duzine întregi de dopuri și măști, așa că le-am folosit pe cele cu care oricum veneam pentru hotelurile mai puțin sau mai mult izolate fonic ale Afganistanului.
Business lounge
Nu am fost, așa că nu am ce să vă povestesc. Cele din București sunt deja cunoscute de mulți (nu sunt ceva prea spectaculos și uneori sunt mai aglomerate decât culoarele aeroportului, ai senzația că toată lumea pare să aibă acces la business lounge), iar la cel din Dubai nu am fost, nu știu cum e.
Îmbarcare / debarcare
Evident, îmbarcarea celor de la business class a fost cu prioritate atât la București, cât și la Dubai. La Dubai, la debarcare, pasagerii din clasa business erau așteptați de o mașină specială (flydubai nu are acces la burdufurile aeroportului din Dubai, așa că toate operațiunile de îmbarcare / debarcare se fac pe scări și transportul cu autobuzul dintr-un colț al aeroportului), dar pentru că eram cu un grup de călători cu care mergeam spre Kabul, am rămas să merg cu mașinile dedicate clasei economy.
De la geamul meu
Pe București – Dubai, la decolare n-am văzut mare lucru, am decolat în puterea nopții. În schimb, la aterizarea din Dubai, am avut parte de panorama unei bune părți din oraș – de la aeroport până mai departe de Burj Khalifa. Din păcate, din cauza ceții omniprezente în sezonul cald din Dubai, nu se vedea mare lucru mai departe de Burj Khalifa, așa că am avut doar panorama Dubaiului, hai să-i zic, vechi (unde, de altfel, se afla și aeroportul) și a zonei Burj Khalifa. În schimb, am avut parte de o tură peste deșert, așa că inițial am admirat inclusiv aeroportul pe care urma să aterizăm.
Pe Dubai – Kabul, după câteva secunde, a dispărut Dubaiul în ceață, în schimb m-am bucurat de o parte din coasta iraniană la Golful Persic, cu o insulă absolut superbă văzută din cer, iar mai apoi, la aterizare, am avut parte de munții absolut superbi ai Afganistanului, unii încă plini de zăpadă, și apoi de panorama ciudată, misterioasă, dar atrăgătoare a imensului Kabul, care se revarsă peste niște dealuri. În echipajul de Kabul s-a aflat și un steward român (cred că era chiar șef de cabină, dar nu bag mâna în foc) care s-a uitat împreună cu mine la munți și m-a întrebat dacă să vină să facă niște trekking prin munți. Well, munții sunt superbi, doar că nu cred să fie amenajat vreun traseu montan, iar, în plus, prin anumite locuri, mai sunt îngropate numeroase mine. Dar, da, Afganistanul este o țară care merită vizitată.
Serviciul la bord
Amabil, săritor și numai zâmbet. Eu sunt mai sensibil la zâmbet, uneori mă scoate din minți zâmbetul ăla fals de tip american, dar pe care nu l-am detectat la nimeni din echipajele flydubai. Chiar erau cu un zâmbet simpatic și neforțat. Cum ziceam, pe zborul Dubai – Kabul am fost singur în cabina business, așa că am avut stewardesă la dispoziție :).
Per ansamblu, o experiență foarte bună. Indiscutabil, beneficiul cert este faptul că scaunul se transformă în pat, iar un astfel de confort nu am mai întâlnit pe un alt avion de tip medium-haul. În general, se găsesc la marile companii, dar doar pe avioanele cu 2 culoare, avioane mari de tip A330, A350 sau Dreamlinere, dar nu pe B737, cum are flydubai. Și asta este chiar remarcabil.
Ca idee, daca iti cumperi bilet Economy, ai sansa sa primesti pe e-mail, optiunea de licitat pentru un loc in Business Class, daca au ramas locuri disponibile. Poti plasa oferta ta cu maxim 10 ore inainte de zbor si daca ai noroc, vei putea avea experinte ca ale mele.
Imagini business class flydubai
Bucuresti – Dubai
Check-in la miezul noptii in Otopeni !
Am terminat check-in-ul
Directia – Kabul !
Asa arata „tronul” din business class-ul flydubai (de pe B737-MAX)
Un singur pasager cu mini-cabina lui
Si acela am fost eu
Scaunul se transforma in pat la cerere
Cam asa intra picioarele in nisa
Sistemul de entertainment flydubai
Ai garla de filme
Castile sunt de foarte buna calitate
Dar decoland pe la 2 jumatate noaptea, am ales somnul
Nu inainte de un pic de bautura
Si un mic dejun foarte devreme
Asa, in deschidere …
Pentru ca mergeam spre Kabul, am ales niste sampanie frantuzeasca
Cum ziceam, am ales gauffre belgiene la micul dejun. Excelente !
Se lasa noaptea pe flydubai si lumina de bord se stinge in consecinta
Buna dimineata, Dubai !
Pilotul ne-a prezentat la inceput aeroportul Dubai unde urma sa aterizam
Si am avut si niste panorame ale orasului
Ceata obisnuita diminetilor calde din Dubai – se vedea doar pana la Burj Khalifa !
As fi putut lua autobuzul pentru business class, dar i-am asteptat pe colegii de calatorie
Plimbarea prin aeroport – momente bune sa fac niste plane spotting
Chiar o decolare frumoasa
Si imbarcarea spre Kabul
O alta clasa de business de la flydubai
Pe B737-800, scaunele nu se mai transforma in paturi, dar au mult loc la picioare
Cam asa arata business class-ul pe B737-800
E comfortabil, nu te poti plange
Comunicarea masurilor de siguranta se face printr-un film de animatie cu personaje destul de simpatice
E timpul sa aleg din nou
Am ales somon
Lista de bauturi este mai scurta. Pe zborurile spre destinatii cu majoritate musulmana cum e Kabului, nu se serveste alcool. Pe zborul de Bucuresti, da.
Pranzul la 10,000 metri altitudine
Somonul chiar a fost foarte bun !
Urmat de ceai de Ceylon de la Dilmah
La revedere, Dubai dupa un tranzit scurt
Ce culoare are marea !
Coasta iraniana a Golfului Persic ofera niste imagini fabuloase
Am survolat portul iranian Bandar Abbas
Si dupa un pui de somn mai mult decat binevenit, am ajuns in Afghanistan !
Peisajele de sus sunt fenomenale !
Pe vale, incepe sa apara suburbiile Kabulului
Welcome to Kabul !
Un avion flydubai pe aeroportul din Kabul