Cairo Express – si a fost ziua 2 !

A trecut o zi, am putut lua pulsul Cairo-ului. Multimea de pe strazi pot face ca Bucurestiul dintr-o vineri dupa-amiaza sa para ca un oras fantoma. Esti intrebat daca vrei sa cumperi papirus la fiecare colt de strada, oferit la preturi ca si cum ar fi facut din platina… Iti vei revedea viata in viteza la fiecare traversare de strada, iar praful si nisipul iti vor intra in cele mai intime parti ale corpului. Dar cred ca merita toate aceste inconveniente pentru a putea sa descoperi Cairo, un univers aparte cu 20 milioane de locuitori (sau Allah stie cati sunt de fapt), pe care egiptenii il numesc Umm al-Dunya (“Mama lumii”), pentru a putea calatori printre milenii (in aceeasi zi, poti sa fi uimit de piramidele de 5000 de ani, sa umbli prin bazare medievale, sa alergi pe bulevardele largi ale secolului XIX cand Cairo se dorea un “Paris al Nilului” (e drept si Parisul se dorea un Cairo al Europei, punandu-si ditamai coloana egipteana fix unde Maria Antoaneta si-a pierdut capul sub ghilotina) sau sa compari blocurile socialiste ale lui Nasser cu cele de acasa. Sufla-ti nasul, spune o gluma si incearca sa patrunzi prin jeg pentru a descoperi culorile adevarate ale Cairo-ului. Daca iti va place Cairo si el te va iubi !

Ieri am sondat Cairo-ul crestin si ne-am delectat cu tezaurele celui faraonic, astazi este timpul sa exploram Cairo-ul musulman, poate cel mai autentic. Desi, Cairo are o istorie multi-milenara, doar musulmanii l-au pus pe piedestalul pe care este acum. In perioada faraonica, aici se afla doar o mica comunitate evreiasca – Giza era necropola fastuoasa a faraonilor, capitala fiind fie la Memphis (la sud de Cairo), fie la Theba (langa actualul Luxor, la multe sute de kilometrii). In perioada greco-romana, precum si crestina, centrul s-a mutat pe malul Mediteranei, la Alexandria, asa ca doar musulmanii au transformat Cairo in capitala Egiptului. De fapt, in araba, El Qahira inseamna “Victoriosul”.

Dimineata, cozi la baie, mic dejun identic cu cel de ieri, dar destul de bun si indestulator, asa ca o taiem in oras. Roxana si Alex la Egyptian Museum, restul de 4 (adica eu, “lucky man” cu 3 neveste spre cartierul traditional Islamic). Agatam un taxi pe sosea, ii zicem ca mergem la “Al Azhar”, intreb cat costa, soferul ne spune cat ne lasa inima, asa ca ii propun 10 bounds (putin peste 1 euro)… Pare multumit… Moneda nationala a Egiptului este lira, pronuntata in stil englezesc “pound”… Dar cum egiptenii nu pot pronunta “p”, ci doar “b”, orice “p” devine “b”: bounds, babyrus, berfume, Balestina…

Dupa vreo 20 minute, suntem lasati in fata moscheii Al Azhar. Nu stiu daca Al-Azhar este cea mai mare moschee din Egipt, dar in mod cert este cea mai importanta si nu numai de aici, ci din intreaga lume musulmana. Este cea de-a doua cea mai veche Universitate din lume (fondata 988), dupa cea din Fez, Maroc. De-a lungul secolelor a fost si continua sa fie cea mai prestigioasa universitate islamica din lume. Dar noi nu vom vizita Universitatea (o noua cladire a fost construita de Nasser in spatele moscheii), ci moscheea Al-Azhar. Intram, ne descaltam si patrundem in curtea interioara. Initial, refuzam oferta de ghid a unui tip in geaca de piele (desi in Cairo, ziua sunt cam 30 grade, numerosi egipteni se imbraca uitandu-se la calendar si nu la termometru – gecile de piele, blanurile, cizmele, caciulile si puloverele sunt la ordinea zilei !) sa ne arate moscheea, dar pana la urma, il acceptam. Si bine vom face… Ne duce prin toate vagaunile moscheeii – de la diversele morminte de sultani si intelepti care au ajutat moscheea si universitatea pana la urcatul in varful unui minaret – un punct de observare superb. Dintotdeauna am vrut sa ma catar pe minarete, dar in general, in lumea musulmana acest lucru nu e posibil. Aici, in Egipt se poate.
Plecam mai departe. Bulevardul central taie bazarul Khan el-Khalil in doua – zona nordica este cea turistica, plin de magazine cu suveniruri, tricouri si alte prostii pentru turisti, iar zona sudica este cea autentica cu magazine locale pentru localnici.
O luam mai intai prin bazarul de Nord…. Pe aici, se afla si niste moschei vechi, aparent nefolosite, dar splendid. Imi cumpar un tricou, Dana (poreclita de ieri, “Doctor Barbie” de cand un pusti a interpelat-o cu “Hello, Barbie” in cartierul copt) isi ia si ea ceva toale cu specific local si ne incheiem turul de dimineata cu un pranz bine meritat la etajul unei baterii de restaurante turistice… Dupa ce verificam meniul cu minutiozitate, mancam cumpatat pentru a intra in buget.
Mai aruncam o privire si prin Saydna El-Hussein, o moschee care imi pare a fi shia si nu sunita si in care se spune ca s-ar afla capul imamului Hussein, al 2-lea imam shia. Ca si in Iran, femeile intra pe alta poarta, iar atmosfera si arhitectura imi aduc aminte de Iran.
Urmeaza sa ne afundam in bazarul de sud. Incercam sa dam de Alex si Roxana care par sa fi luat un taxi, dar sa fi fost lasati in alta parte si decidem sa ne vedem la Citadela… Asa ca o luam incet, incet spre citadela. Aici nu mai e cartierul turistic de la nord. Evident, este mult mai murdar, dar si mai autentic… Cumparam menta dintr-un magazin alimentar unde gasesc chiar si remediul gripei porcine… Ca in orice bazar adevarat, ne pierdem, dar localnicii ne indruma pe drumul cel bun…
Intr-un final, ajungem la capatul bazarului, in fata citadelei. Deasupra zidurilor cetatii, se inalta moscheea Mohamed Ali, primul khediv al Egiptului Modern… Nu se vede intrarea, asa ca ma uit cu atentie pe ghid. Pare sa fie in spate, la destui kilometri de locul unde ne aflam. Luam un taxi, mai intai nu ne duce unde trebuie, in fine ne lasa in fata unei porti care se inchide. Strecor 15 bounds unui soldat (2 euro) si trecem mai departe. Din pacate, am ajuns prea tarziu, citadela se inchide, iar masele de turisti parasesc zona….Incercam sa negociem, nu merge, asta e. Coboram cu masele spre parcare…. Soseaua pare un fluviu de masini… O sa gasim noi un taxi.
Ca oriunde in Egipt, nu noi gasim taxiul, ci taxiul ne gaseste pe noi ! Prima oferta – 30 pounds pana in Khan el Khalil este refuzata. Dar tipul nu e prost – are o contraoferta: 40 pounds si ne duce si prin City of Dead ! Cool, super idée… Uitasem de City of Dead. Accept pe loc si sarim in masina.
City of Dead este una din cele mai ciudate zone din Cairo. Este de fapt un cimitir. Dar un cimitir in care traiesc oameni. Aici se odihnesc si mortii si vii. Nu este o favela, arata ca un cartier normal, dar casele sunt construite printre morminte. Sau mai bine zis mormintele prin case. Mai intai, aici locuiau cei care erau platiti sa pazeasca aceste morminte care mai apoi s-au mutat cu tot cu familiile lor. Unii sunt aici la a nu stiu cata generatie. Lonely Planet spune ca in cimitir locuiesc 50,000 oameni. Soferul nostru zice ca vreo 5000. Ca de obicei, statisticile egiptene nu sunt dintre cele mai de incredere. Mai intai oprim pe soseaua care domina o parte din The City of Dead. Sarim un parleaz si avem la picioare o parte din celebrul cartier… pare complet mort, nu vad pe nimeni pe strazi… Pare straniu. Chiar si este. Soferului pare sa-I placa de noi, poate mai mult de Veronica, asa ca primim bonus peste bonus. Desi initial zicea de 5 minute si un stop de poza, ne ducem la o moschee parasita. Aici este un pazitor prietenos cu cei 40 pounds care ii vom da, cu ochii incredibil de albastrii. Fara prea multe cuvinte, ne plimba prin curtea fostei moschei si apoi ne urca in minaret unde avem parte de un apus superb de soare. Soferul ne mai plimba putin prin cartier, ne mai opreste langa o moschee, de data asta in folosinta (lumea se ingesuie la ultima rugaciune a zilei) si intr-un final ne lasa in Khan el-Khalil.
Nici nu ne dumirim bine, ca in furnicarul din zona, un tip ne repereaza si ne intreaba daca nu suntem din Romania. In cateva cuvinte, am descoperit ca s-au vazut cu o ora in urma cu Alex si Roxana si vrea sa ne ducem cu el la un magazin tax free de unde sa cumpere Heineken si whiskey adevarat pentru nunta nepoatei care are loc joi. Se pare ca doar turistii straini pot cumpara astfel de delicatese. Ne promite sa ne duca gratuit pana acasa si a doua zi ne ofera un tur la piramide pentru 120 pounds (noi tocmai dadusem 150 dolari la hotel). Ca sa scapam de el, ii promitem. Ne ducem sa fumam niste shisha si sa bem niste ceai intr-o ceainarie istorica… Din pacate, partea de cilau nu prea e de cilau… la fiecare minut, apar vanzatorii de portofele, tricouri, ceasuri si alte prostii turistice.
In fine, plecam spre locul unde urma sa aibe loc spectacolul de sufi dance pe care l-am vazut in 2000 si am ramas mesmerizat. Desi ne ducem cu o ora inainte asa cum zice ghidul, este déjà o coada imensa. Desi ne bagam prin fata, usa ni se inchide brusc in fata… Si cum timpul nu are o insemnatate prea mare, minutul de asteptare se transforma in jumatate de ora. Pana la urma ne lamurim ca in seara respectiva ceva mafioti din guvern (waziri) vor sa asiste la show si nu mai sunt locuri. Asta e, plecam… Il lasam in plata Domnului si pe tipul caruia urma sa-I cumparam bautura (sunt convins ca nu avea nici o nunta, le vindea mai departe la supra-pret) si o tulim la hotel. Maine urmeaza Piramidele !

Moda primavara – toamna

Moscheea Al-Ahzar

Moscheea Al-Ahzar

Moscheea Al-Ahzar

prin bazar

Dr. Barbie la cumparaturi

pofta buna !

Rolexuri pentru toti

O pisica credincioasa

Shrine-ul lui Hussein

Vreti sa scapati de febra porcina

Ursi de Valentine’s Day

Citadela

City of Dead

mormantul din curtea casei

Moscheea parasita

cu paznicul moscheii

In minaret

City of Dead

Apus de soare islamic

prin City of Dead

O shisha

La o cafe prin bazar

Trafic de seara 🙂