Hristos a Inviat, in Siria !

Hristos a inviat !… si pentru ca tot suntem in perioada Pastelui, o sa va povestesc astazi o amintire pascala… Despre unde am petrecut Pastele in 2008 si anume in Siria ! In Siria, ma veti intreba, cum in Siria ? E o tara musulmana, iar Pastele are legatura cu religia crestina. Ei bine, in Siria, exista o minoritate crestina provenita din perioada Apostolilor (multi dintre ei sirieni) si care acum reprezinta cam 10% din populatie, dar controleaza cam 25% din avutia nationala, facand-o extrem de influenta.

Am ajuns in Siria in dimineata de Vinerea Mare. Dimineata, de fapt cam pe la 3 noaptea ca sa fiu mai precis. Am scapat de formalitatile de frontiera destul de repede si apoi am luat masina trimisa de la hostel sa ne ia de la aeroport. Oricum, respectarea orelor este o distractie facultativa in Siria, asa ca oricum soferul a aparut la vreo 20 de minute dupa ce noi am descins in holul aeroportului – un hol mare, cu accente de anii 70 si foarte mult neon…

Hostelul este undeva in orasul vechi, in zona crestina, iar cum strazile erau intr-un masiv proces de refacere (a se citi, erau scurmate peste tot), am mers cu rucsacul in spate destul de mult. Din fericire, familia care detine Damascus Hostel era foarte simpatica si primitoare, ne-am cazat repede si am bagat un somn adanc pana a doua zi dimineata.

Mic dejun impreuna cu patronul. E un palestinian crestin, a trait vreo trei decenii in Australia, iar la pensie a hotarat sa se intoarca acasa. Cum pamantul natal e sub ocupatie, s-a intors prin zona si s-a stabilit in Damasc unde a deschis Damascus Hostel – a cumparat o casa probabil darapanata prin zona veche, fix pe zidurile cetatii pe care incet incet o restaureaza. De la el am aflat despre ceremoniile din Vinerea Mare din cartierul crestin… Oricum, au loc noaptea, asa ca ziua ne-am plimbat pe ulitele multi-milenariului Damasc.

Seara, ne-am ferchezuit si am plecat spre zona noua a cartierului crestin. Damascul are doua parti – Damascul vechi, inconjurat de ziduri de cetate cu numeroase moschei, catedrale, sinagogi, palatele care mi-au adus aminte de haveli-urile din India si Damascul nou – mmmmm… ce oras frumos, fabrici si uzine  Glumesc, e de fapt un oras sa-i zicem modern cu multe blocuri de tip socialist. La fel si cartierul crestin – exista un cartier crestin in orasul vechi (acolo unde am stat) si un cartier crestin in orasul nou… Dar, aici nu mai sunt blocuri socialiste, ci mai degraba e o frantura de Europa Occidentala – magazine cochete, restaurante si carciumi ca in Europa, vile somptuoase, dar si blocuri de cateva etaje cu care s-ar mandri orice capitala europeana.

Am luat-o pe jos si toata lumea ne spunea ca zona cautata este “aici, aproape” – cred ca e la vreo 2 km de cea mai apropiata poarta de intrare din orasul vechi… Oricum, nu ne-am plictisit, am strabatut niste strazi comerciale… si ne-am uitat la ce ofera Zara, H&M-ul si C&A-urile locale. Cred ca doar United Colors of Benetton era prezent prin zona dintre magazinele pe care le cunoastem, in rest, numai branduri locale – la preturi foarte prietenoase.

Ne-am dat seama cand am intrat in cartierul crestin imediat… Strazile forfoteau de oameni imbracati la tol festiv, iar toate ferestrele erau impodobite cu cruci laminate… Din pacate, cu cat ne apropiam mai mult de centrul festivitatilor, cu cat se inainta mai greu – multimea devenea din ce in ce mai densa… Printr-o multime de toalete simandicoase de dama si toale de firma cool ale tipilor. Cu chiu si vai am ajuns in piata din fata unei biserici. De jur imprejur, la balcoane, se petrecea… Parca n-ar fi fost Vinerea Mare… Patimile noastre de a strabate multimea s-au incheiat insa cat de cat in momentul in care procesiunea a inceput. Si sincer, a meritat tot efortul !

In fruntea procesiunii, o cruce imensa cat doi oameni din flori, iar in spatele lor in mars, copii crestini imbracati in scouts, baieti si fetede la 5 la 14 ani, in uniforme si pantaloni scurti bateau pas de defilare. Fiecare aveau in mana cate o cruce. Au aparut si facliile… Semana cu o procesiune Ku Klux Klan… Crucea in frunte, faclii, tobe, pas de defilare, copii in uniforme. Ca sa pastreze ritmul, sefii scouts-ilor, niste adolescenti le turnau apa in gura fara ca ei sa atinga sticla… Am pornit si noi… Am trecut si prin fata unor moschei, dar mai ales prin cartierul crestin… lume la balcon, tobe, pas de defilare…desi poate nu voiai, aproape intrai si tu in transa, urmand cadenta – drept, stang, drept…

Dupa ce ne-am rotit in urma convoiului cam o ora, am hotarat sa plecam acasa. Era tarziu, eram obositi, cu o noapte inainte am dormit si nu prea pe avion. Asa ca am luat-o per pedes spre casa… in cadenta – stang, drept.

A doua zi, sambata seara am avut o surpriza. Am cautat o biserica crestina deschisa in Noaptea de inviere – nu am gasit nicaieri, nici ortodoxa, nici maronita, nici armeana. Intuneric si pace.

Duminica Pastelui am petrecut-o in satele crestine de langa Damasc. Da, ati inteles bine, in muntii de langa Damasc in directia Libranului exista sate, adevarate orasele majoritar crestine – cele mai cunoscute sunt Maaloula si Sidnaya (Sidnaya, nu Sinaia !), locuri in care se vorbeste curent arameica, limba vorbita de Isus Hristos. Cum am avut un sofer crestin de prin partea locului, nu am putut rata nici o biserica cat de cat importanta… Spre sfarsitul zilei, dupa o biserico-terapie intense nu mai voiam decat acasa… Soferul a fost dezamagit … “Et Saint Georges, et Saint Nicolas ?”. Ce sa facem, ne-am supus, ne-am dus si la Sf. Georges si la St. Nicolas !

Cel mai interesant moment al zilei a fost insa vizitarea Manastirii Sf. Teqla din Maaloula. Maaloula este un sat pitoresc la picioarele unor dealuri extrem de abrupte, adevarate canioane. Sus, pe deal, dominand satul se afla biserica St. Sarkis. Aici ne-a lasat soferul, urmand sa ne ia din fata de la Sf. Teqla. Dupa vizitarea manastirii, am luat-o la picior printre niste indivizi imbracati civil, dar toti in costume si cu mitraliere sub sacou… Noi ne uitam curiosi la ei, ei se uitau la noi. Cine sa fie ? Majoritatea s-au urcat pe dealuri, luand pozitii acolo, in timp ce noi am coborat printr-un canion care mi-a amintit de Siq-ul de la Petra. Am ajuns si la St. Taqla – o manastire catarata literalmente pe unul din versantii canionului. In prima curte, cea mai mare din manastire am dat peste niste scoutsi care isi incercau tobele… exact ca cei din Vinerea Mare din Damasc… Ma rog, asa s-o sarbatori Pastele pe aici…

Urcam pe o alee spre partea superioara a manastirii, cand acolo surpriza … am dat peste presedintele Bashar el-Assad… Era cu sotia, cu o fetita (probabil al lui) si cu maica stareta… Wow, asta da surpriza !… Daca e sa citesc presa occidentala, omul e descris ca un capcaun iubitoriu de sange, un dictator nemilos. Am ramas socat de lipsa aparenta de securitate (am fost la doi pasi de el cu o geanta de umar in care puteam ascunde linistit bombe, grenade, chiar si un pistol si nimeni nu m-a controlat !) si de cat de normal se comporta… Cunoscand excesele perioadei Ceausescu, am ramas surprins de cum era tratat – lumea il striga Bashar, il ruga sa se pozeze cu ei cu telefonul mobil, iar Bashar, aparent timid si permanent zambitor se executa.

A trecut la doi pasi de mine pe o alee stramta care urca spre o capela. Aproape ne-am atins. I-am zis “Happy Easter, Mr. President”. S-a oprit, a zambit si a raspuns “Happy Easter to you, as well and welcome to Syria”. Asta o fi capcaunul sirian ? Sunt convins ca este un tip dur – altfel n-ar rezista la conducerea unei tari inconjurata de dusmani (Israel, Irak-ul ocupat de americani). Dar s-ar putea ca duritatea sa fie dictata de profesia de presedinte pe viata a Siriei… cred ca undeva In el, este un tip simpatic si pasnic. De fapt, Bashar nu a fost crescut sa devina presedinte, ci fratele sau mai mare care a murit intr-un accident de masina pe autostrada care leaga Damascul de aeroport (de altfel, prin multe locuri din Siria, vezi poza lui Bashar impreuna cu raposatii sai tata si frate). Bashar este de profesie doctor oftalmolog si a fost literlamente saltat intr-o zi a anului 2000 si adus de urgenta la Damasc pentru a prelua puterea dupa moartea neasteptata a tatalui sau, Hafez al-Assad. Bashar a relaxat regimul de socialism dur al Siriei lui Hafez, a pensionat multi din batranii regimului, a redus coruptia, a implementat reforme economice care a dus la o liberalizarea limitata a economiei, dar a pastrat un regim de mana forte, marile intreprinderi socialiste de stat si cenzura.

Dupa ce Bashar si-a terminat pelerinajul, a coborat in curtea mare a manastirii unde tinerii scoutsi crestini au batut cu forta din tobe – au cantat imnul Siriei, diverse alte marsuri si spre marea mea surpriza, cateva acorduri din imnul Statelor Unite ! Odata concertul terminat, Bashar nu a mai avut ce face, dar a trebuit sa se supuna dorintei tuturor sa-l pozeze… Dupa sesiunea de poze, a coborat prin multime, a strans sute de maini si s-a urcat in masina… Intre timp, cam tot satul s-a strans ca la circ, multi comportandu-se ca o galerie a unei echipe de fotbal…

Cam astea au fost zilele mele de Paste din Siria. Evident, Siria mi-a oferit multe locuri noi si surprise placute… despre asta am scris si voi mai scrie. Despre Palmyra si Alep, puteti vedea aici: https://imperatortravel.blogspot.com/2009/12/pasind-prin-istorie-siria-episod-2.html

Cum ajungi acolo
Exista mai multe optiuni. Cea mai rapida, este evident avionul, dar din pacate preturile sunt ridicate. Exista un zbor direct din Bucuresti operat de Syrian Arab Airlines in colaborare cu Tarom, dar preturile sunt de obicei peste 300 euro. O alta alternativa este Turkish Airlines prin Istanbul. Personal, m-am dus cu Malev, schimband in Budapesta, era cea mai buna oferta la vremea respectiva si uneori chiar si acum Malev are niste super-preturi pentru Damasc… dar trebuie urmarit. Optional, se poate merge cu trenul (mai intai iei trenul Bucuresti – Istanbul Sirkeci, iti iei bagajele si treci cu vaporul in partea asiatica de unde iei trenul mai departe din gara Haidarpasha. Din Istanbul pana la Damasc, poti face circa 2 zile si ceva). De asemenea, poti sa iei un autobus din Istanbul pana in Adana si de acolo mai departe spre Alep, ceva mai rapide ca trenul, dar tot vreo 2 zile faci pe drum….

Viza
Cetatenii romani le trebuie viza pentru a intra in Siria si poate fi luata de la Ambasada Siriei din Bucuresti.

Mancare
Ati fost vreodata la un restaurant libanez ? V-a placut ? Ei bine, bucataria siriana este identica cu cea libaneza si cel putin pentru mine este delicioasa – humus, kebab, vinete, totul e delicios si ieftin. Nu rata limonada cu menta… nu te vei mai opri.

Cazare
Evita hotelurile. Marea majoritate sunt de stat si au un iz sovietic. Prin orasele turistice gen Damasc, Alep sau Palmyra au aparut si apar numeroase guesthouse-uri la preturi rezonabile, conditii bune, sunt locurile perfecte pentru a testa cu adevarat legendara ospitalitate siriana. Eu am stat la Damascus Hostel, hotelul lui Raymond… acum, pretul este de 40 euro dubla, dar pare sa fi investit in hotel:
https://www.damascushostel.com/

Securitate
Cel mai mare risc este ca Israelul sa-si foloseasca bombele impotriva Siriei. In rest, criminalitatea este extrem de scazuta, iar atacurile asupra strainilor pot fi gasite prin cartea de istorie la capitolul Cruciade.

Limba de conversatie
Exista destui vorbitori de limba engleza, dar vocabularul lor poate fi limitat. Marea majoritate a crestinilor si a elitelor vorbesc insa franceza si vei creste automat in ochii lor cand o vei trece pe limba lui Voltaire si nu al lui McDonald’s. Cunostiintele de limba romana pot fi folositoare – vei gasi destui sirieni vorbitori de romana in marile centre urbane – unii fosti studenti in tara noastra, altii cu rude prin Romania.

Vinerea Mare – Damasc from Cezar Dumitru on Vimeo.

Vinerea Mare la Damasc

Manastirea Maicii Domnului din Sydnaya

Sydnaya

Maica Domnului peste Maaloula

Manastirea Sf. Taqla – pe o vale

Canionul din Maaloula

Scouts in Maaloula

Duminica Pastelui la Maaloula from Cezar Dumitru on Vimeo.

Satul Maaloula

Bashar si sotia

Bashar in curte