Iran – Universuri Paralele in Vechea Persie – episodul 12 – Yazd

Am plecat din Shiraz de dimineata. Cu o zi inainte cumparasem biletele de Shiraz (de data asta nu a mai aparut vreun iranian sa ni le cumpere ca in Teheran), asa ca dis-de-dimineata ne-am prezentat la autogara din Shiraz… Azi era zi mare… incepuse campania electorala si insusi Ahmedinajad venise in orasul poetilor sa-si inaugureze campania electorala. Fusese si la Persepolis sa fie validat de marii sahi si acum se intorsese in oras. Slava Domnului ca fusese matinal, altfel cine stie cat stateam cu autocarul pe sosea – drumul de la Shiraz la Yazd trece pe langa Persepolis.


Hai sa va povestesc in doua cuvinte sistemul politic iranian. In primul rand, sistemul politic poate fi caracterizat prin a fi semi-democratic. Este distractiv ca semi-democratia din Iran contrazice flagrant teoria oficiala americana care spune ca principalul obiectiv din politica externa a SUA este propagarea democratiei si nu, Doamne fereste, spolierea resurselor naturale mai ales de natura energetica a altor popoare… Si culmea, cel mai mare inamic al SUA in Orientul Apropiat este statul cel mai democratic – Iran… Marii aliati sunt fie niste dictaturi de tip medieval unde au loc alegeri cu un candidat odata la cateva decenii (Arabia Saudita, Kuwait, Emirate), state cu un sistem de apartheid (Israel) sau dictaturi de tip nou cu alegeri regulate, castigate de eternul candidat cu 90% si ceva din voturi (Egipt).

In Iran, oricine poate candida pentru orice post. Inclusiv femeile pot candida la presedentie. Au loc alegeri libere la nivel local, parlamentar, iar presedintele este ales in mod direct. In plus exista partide politice. De ce este doar semi-democratic si nu democratic ? Simplu, pentru ca toate partidele si toti candidatii trebuie sa fie pre-selectati de un comitet de ayatolahi care sa le verifice “moralitatea”, adica adeziunea la regim. In rest, alegerile au parte de campanii electorale, meetinguri, baloane, afise, slogane, atacuri la persoana, etc, etc – cam ce stim prin Europa.

Hai sa trecem de campania electorala care a culminat cu alegerea lui Ahmedinajad si mini-revolutia de dupa si sa o luam la drum spre Yazd. Initial drumul a fost dragut si spectaculos, autobuzul ruland pe autostrada printr-un peisaj muntos, dar arid, dupa aceea a devenit chiar plictisitor… Dar cum totul pe lume are un sfarsit, am ajuns la Yazd.

Yazd-ul este un oras superb. Este acel oras care te face sa simti perioada marilor caravane de pe Drumul Matasii… Daca in Kashan, am avut parte de palate impunatoare, aici, aleile, badjir-urile si cladirile multi-seculare te arunca cu adevarat in 1001 de nopti. Si, parca natural, in Yazd, au aparut numeroase case traditionale si vechi caravanseraiuri care s-au metamorfozat in hoteluri. Noi am stat in Silk Road Hotel, unul din primele aparute si pe care l-am prezentat intr-un alt post.

Ce am facut prin Yazd ? Pai am colindat pe stradute, ne-am urcat pe cladiri pentru a admira multimea de badjir-uri, acele turnuri facute sa capteze si cea mai mica boare de vant pentru a o transforma intr-un aer conditionat natural. Evident, nu am ratat moscheea care are unele dintre cele mai inalte minarete din tot Iranul. Tot aici, am luat ceaiul intr-un vechi hamam si a fost unul din putinele locuri din Iran unde chelnerii au gasit steagul Romaniei si ni l-au pus mandrii langa locul pe care stateam… Si sunt sigur ca au fugit in alt loc sa-l imprumute !

Orasul nou avea si el atractiile lui… nu numai lesul de camila atarnat in cui la macelarie, dar mai ales imensa Amir Chakhmaq Complex. Aceasta cladire este o Hossenieh, o cladire folosita cu ocazia Ashura, a comemorarii martirajului imamului Hossein despre care v-am povestit intr-un episod anterior. Se poate urca, iar imaginea asupra orasului, a muntilor plesuvi de la periferie este de neuitat… Mai ales ca am prins si niste zile destul de ciudate – ba ploua ca la tropice, imediat iese soarele… asa ca am prins un fenomen extrem de rar in Yazd – niste curcubee incredibile ! In plus, am intrat in vorba si cu familie de lori, o populatie majoritar migratorie (familia in speta nu era) care venise in vizita la fiul lor, student in Yazd. Student care avea niste ochi albastri de nibelung ! Si ca vorbeam de studenti, stand la vorba cu alti tineri in piata din fata lui Amir Chakhmaq am dedus ca nu e o afacere prea placuta sa fi student in Yazd – e un oras mic si foarte plicticos… He, he, ce bairame sunt la Teheran sau Esfahan … Dar ce sa-i faci, daca nu ai invatat bine, te multumesti si cu Yazd-ul !

Din Lonely Planet am aflat ca aceeasi piata este un Zourkaneh (sau “casa a puterii”). Un loc amuzant, dar specific iranian. Este un soi de gym in care niste tipi mai mult sau mai putin cool isi intaresc muschii… Practic, in cantecele si bataile de tobe ale unor cantareti mai multi barbati ridica si coboara niste bate mai mari sau mai mici, dar obligatoriu peste 2 kile facand muschi… Sa nu credeti ca e ceva violent – nu se lovesc… e ca un dans ritual, manuind cu usurinta aceste greutati… am incercat si eu sa ridic una… dupa ce am luat-o im brate, am zis ca mai bine nu… si am ramas sa vad demonstratia de putere din casa puterii – care apropos, era de pe la 1580…

Yazd-ul este cunoscut ca fiind centrul religiei zoroastriene, religie care a premers islamismul si care inca mai exista in Iran… Persecutati, numerosi zoroastrieni au emigrat in strainatate, una din cele mai mari comunitati din strainatate e la Mumbai, India unde sunt cunoscuti sub numele de “parsi”. Si ca veni vorba, fosta prim-ministreasa a Indiei, celebra Indira Gandhi, fiica lui Nehru a fost maritata cu un zoroastrian pars din Mumbai… Maritata de parinti, conform obiceiului si-a cunoscut sotul doar cu cateva zile inainte de nunta. Si era fiica primului-ministru eliberator, urmand sa devina la randul ei, stapana a peste un miliard de suflete !

Din pacate, nu am avut destul timp pentru a vizita Towers of Silence, aceste temple zoroastriene din suburbiile Yazd-ului… Am petrecut foarta multa vreme pe aleile seculare ale Yazd-ului descoperind colturi noi la fiecare pas, copii jucandu-se si oameni indeletnicindu-se cu task-uri de sute de ani….

Seara, ne-am urcat in tren si am plecat spre Teheranul. Cu trenul de noapte la vagon de dormit… Curat, aerisit, am primit apa si ziare… Iar la vagonul restaurant am mancat un kebab cald si gustos (pentru standardele kebabului iranian, desigur)… Nimeni nu a comentat ca eram doi tipi si doua tipe in acelasi vagon… A doua zi reveneam in Teheran unde ne asteptau palatele dinastiei Pahlavi rasturnate de la putere de ayatollah… dar si alte intamplari…

Campanie electorala

Cui i-o pupa mainile presedintele ?

Autogara din Shiraz

Autobuzul de Yazd

Pe drum…

Hotel Silk Road

si harta cu Silk Road

Moscheea

Pe strazile din Yazd

si Yazd-ul are palate

In hamamul – ceainarie

unde au gasit stragul Romaniei

Hotel de lux … tot traditional

Skyline-ul Yazd-ului

La Amir

cu familia de lori

Curcubeu in desert

Baieti puternici din casa puterii

La revedere, Yazd… maine dimineata, la Teheran !

Comentarii

  • Ce rau imi pare de poporul acesta ca are asa probleme mari pe plan extern, si cei care sufera si vor suferi sunt oamenii de rand. Crede-ma ca pana sa citesc despre calatoria ta in Iran aveam alta impresie despre aceasta tara (una negativa), insa acum opinia mi-a fost schimbata. Sper ca in viitorul apropiat sa vizitez aceasta tara.

    MAnu 29 iulie 2010 19:31 Răspunde
  • Bestiala aceasta povestire in episoade. Iranul este super tare, cu un popor mandru si o istorie superveche ( poate cea mai veche ) si glorioasa, adevarat, pe vremea cand "gibonii", din ziua de astazi, se jucau cu putzulica in nisip….Imperator sa traiesti, super poveste !!!

    metalactual 29 iulie 2010 21:03 Răspunde
  • @ Manu – sper si eu sa ajungi, e o tara deosebita 🙂
    @ metalactual – multumesc, cand mergi in Iran ? 🙂

    Imperator 30 iulie 2010 11:18 Răspunde
  • Hombre – nu prea curand sau poate niciodata. EU ma misc mult mai greu decat tine si in ultima vreme tind mai mult spre relaxare, plaje, apa, munte…nu prea mai am rabdare sa "bantui", cred ca vreau intai ceva usor, Egipt, Tunisia.

    metalactual 31 iulie 2010 13:08 Răspunde
  • cand plecati in liban ma luati si pe mine? am inteles de la tine ca voi calatoriti pe cont propriu nu prin agenti…ceea ce ma incanta.
    intrebare cat dureaza calatoria in Liban si care sunt costurile estimative si daca este mai bine in usd sau in euro?
    gheo (nicolae)

    Anonymous 31 iulie 2010 18:36 Răspunde
  • @ anonim saptamana asta voi fi 100% ca merg in Liban. O saptamana in a doua jumatate al lui septembrie… Trebuie sa mi se confirme niste lucruri

    Imperator 1 august 2010 12:13 Răspunde
  • o sa-ti urmaresc cu interes postarile sa aflu noutati…:)

    Anonymous 1 august 2010 15:32 Răspunde

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii