Calator prin ruinele Balcanilor. Episod 1. Sarajevo

Imagini Bosnia: la plimbare printre mine in Grbavica, Sarajevo

Era primul an al libertatii noastre. Frontierele se deschideau si informatiile incepeau sa curga peste granitele pana atunci ermetic inchise ale Romaniei… alaturi de ele, blugi, televizoare color, banane si adidasi Torsion. La sud-vest de noi, se afla o tara pe care toti o admiram – Iugoslavia. Ei avusesera libertate de miscare, aveau bani, aveau orice le trece prin cap in magazine, aveau pana si filme porno la televizor. Si cei mai fericiti romani erau cei care “prindeau sarbii” sau se duceau la Turnu Severin si Timisoara in talciocul cu sarbi. Sarbii astia erau dati naibii… si ce tara mare aveau si bogata… Si ce orase: Belgrad, Sarajevo, Dubrovnik !

Descoperirea Iugoslaviei de dupa 1991

In 1991, am inceput sa aud despre existenta unor popoare obscure zica-se de prin Iugoslavia. La un moment dat, aud despre unii – sloveni cica care vor independenta. Pai in Iugoslavia nu sunt numai sarbi ? Curios… Cateva luni mai tarziu, aud de un alt popor, la fel de obscur – croatii… si astia vor independenta, si astia sunt altceva decat sarbii… Cum naiba sa fie altceva, tot sarbeste vorbesc, dar sunt catolici. Ce, noi nu avem romani catolici si sunt totusi romani… Apoi, mai apar unii… musulmanii… ulterior botezati “bosnieci”… Dar de unde, Doamna iarta-ma, musulmani in Iugoslavia ? Cica sunt… si vor sa fie independenti… si asa, incet, incet, mozaicul care reprezenta Iugoslavia mi s-a dezvaluit incet, incet … sloveni, croati, bosniaci, macedoneni, unguri, romani, albanezi, Kosovo, Vojvodina, Republika Srpska, Republika Krajna, Republika Herceg-Bosna, Republica Bosnia-Hertegovina, Dalmatia, Muntenegru…!

Razboiul din Iugoslavia (1991 – 1995)

In razboi, am fost pro-sarb. Era o reactie normala la propaganda occidentala foarte simplist abordata… Opinia publica internationala este educata de un Hollywood inventator de scheme simpliste in filmele de razboi, intotdeauna exista niste rai care oprima niste buni, care desi sunt in minoritate sau nu au arme, sau nu sunt profesionisti, rezista eroic si pana la urma inving… La final, se numara cati spectatori au fost la cinema, cate DVD-uri s-au vandut, cate tricouri… Aparent pentru cetateanul simplu, e obligatoriu ca intr-o drama sa fie buni vs. rai. Altfel, devine mult prea greu de inteles si se pierde audienta… Asa ca sarbii au devenit cei rai, iar toti ceilalti, cei buni… Lucru care stiam ca nu e adevarat… asa ca era natural sa tin partea celor “obijduiti”.

Cand am inceput sa calatoresc prin fosta Iugoslavia, am realizat ca razboiul din Iugoslavia nu a fost un razboi al celor buni contra celor rai… Forte din afara n-au avut de facut decat sa scurme jarul ascuns sub diverse straturi propagandistice titoiste, iar acest jar n-a asteptat prea mult sa se ridice pana la cer si sa cuprinda toata padurea… Nu exista un popor “rau” si un popor “bun” in fosta Iugoslavie, nu exista diavoli si ingeri… In fosta Iugoslavia, nu au fost decat diavoli. De la stanga la dreapta. Sarbii au ucis si distrus Vukovarul si au bombardat Dubrovnikul croat, distrugand toate localitatile din granita muntenegreana pana in vechea Ragusa. Sarbii au ucis 6000 barbati si tineri in Srebrenica bosniaca si au asediat Sarajevo. Croatii au executat cea mai mare operatiune de purificare etnica din istoria post-belica a Europei – 300.000 de sarbi au fost ucisi sau alungati din Krajna in 3 zile de foc. Croatii au bombardat podul istoric de la Mostar si au ucis pe toti musulmanii aflati la vest de raul Neretva. Bosniacii au casapit pe toti sarbii aflati in Mostar si imprejurimi si au “ras” satele din Hertegovina locuite de sarbi de mai bine de un mileniu. Razboiul din Iugoslavia nu a avut rai si buni… ci echipe de PR bune si rele…

La Sarajevo, dupa doi ani de pace

In februarie 1998, aterizam la Sarajevo, prima mea vizita in fosta Iugoslavie. Sarajevo era simbolul orasului-martir, victimizat, terorizat, chinuit… Nu ajungeam imediat dupa armistitiul de la Dayton din vara lui 1995… erau deja 2 ani si jumatate de cand in Bosnia era pace, sau ma rog, un soi de pace. Teoretic, unele cicatrici trebuiau sa se fi inchis intre timp.

Am zburat cu un Austrian Airlines dinspre Viena. Nu erau prea multe curse spre Sarajevo… Curse civile vreau sa spun, pentru ca aeroportul era plin cu avioane Hercules ale SFOR, trupele multi-nationale de mentinerea pacii… Sarajevo se afla pe o vale, inconjurat de culmi muntoase. Cadrul natural este magnific… Din pacate, am nimerit o zi noroasa, intunecata… urmele razboiului nu erau evidente din aterizare, avionul planand deasupra unor blocuri…

Primele semne au fost insa la aeroport… Daca pista era OK, cladirea era cam zob… In jurul aeroportului avusesera lupte crancene pana cand a fost preluat de IFOR… asa ca cladirea civila era inca fara geamuri, cu urme de gloante si gauri cauzate de ghiulele… printr-o gaura de ghiulea ne-am primit si noi bagajele. Controlul de frontiera a fost o formalitate… o stampila… eram in Bosnia-Hertegovina…

Afara (ma rog, o fosta sala de asteptare acum fara acoperis), ne astepta soferul. Il cheama Adis (in sarbo-croata, inseamna SIDA… dar cand se nascuse el, SIDA nu fusese inca inventata) si e tanar si simpatic… Din doua cuvinte, ne dam seama ca engleza lui este relativ limitata… hmmm. Noua ne trebuie cineva care sa fie mult mai fluent, sa traduca… pe drum isi va mai da drumul si ne vom descurca…

Atentie, mine ! In centrul orasului Sarajevo, la doi pasi de aeroport !

Demaram in forta… masina se strecoara pe niste stradute inguste printre cladiri facute praf si pulbere… Au fost bombardate saptamani in sir, de abea mai exista colturi de cladiri in picioare… Desi se circula, de-a lungul strazii, sunt folii de plastic care iti interzic trecerea… dincolo te asteapta inca moartea… Cartierul Grbavica, inainte cartier bogat este astazi o ruina minata… peste tot, oameni care pasesc incet cu atentie cu detectoare de mine… E o munca care tine de mai bine de un an si inca se mai demineaza…

Iesim pe bulevardul principal al Sarajevo… Zmaja od Bosne… sau Aleea Lunetistilor cum a fost denumita de un ziarist inspirat. Aici lunetistii sarbi de pe muntii din jur luau la ochi pe trecatori intr-un concurs de tir. Trecem pe langa televiziunea bosniaca – arata ca reactorul centralei de la Cernobal. O cladire masiva, urata, din beton masiv… Este o cladire strategica facuta sa reziste inclusiv la bombardamente aeriene… Sarajevo era locul sigur gandit de strategii iugoslavi din timpul lui Tito pentru o eventuala retragere in caz de razboi… De jur, imprejur, totul este facut tandari… schelete de blocuri fara geamuri… unele blocuri sunt locuite… au ferestre, rufe la geam… dar din cand in cand, sunt caverne pe la diverse etaje, “scurmate” de artilerie… Imaginati-va sa locuiti intr-un apartament la etajul 7, iar dedesupt, la etajul 6, in locul apartamentului sa fie o gaura, iar apartamentul tau sa fie cumva suspendat in aer… Etajul 5 exista, la fel si 4. 3 nu mai e, decat baia.

La capatul lui Zmaja od Bosne, strabatem o baterie de case facute zob. Pe aici a trecut linia frontului… de fapt, a stationat vreo 2 ani… trageau si unii, trageau si ceilalti… Acum, la fiecare intersectie, gasesti un tanc SFOR gata de actiune… alte tancuri circula in viteza pe soseaua cu 3 benzi pe sens si cu tramvai redegist pe mijloc… unele depasesc masini, altele sunt depasite… Marea majoritate, Zastava iugoslave si Volkswagene Golf… Golful se producea la Sarajevo. Guvernul a vrut sa dea nemtilor uzina inapoi… N-au mai vrut-o…

Undeva, la sud, apare, semet muntele Igman. E faimos pentru ca de aici tragea artileria grea sarba. Il recunosc imediat. Colegul meu nu-l stie… Intreaba daca se schiaza pe aici… normal ca se schiaza, in 1984, cu 7 ani inainte de izbucnirea razboiului, Sarajevo a gazduit Jocurile Olimpice de iarna ! Adis raspunde “Da, sunt partii de schi”. “Cum sunt”. “The best, the best ski” (cand Adis vrea sa spuna ca ceva e bine sau bun, foloseste “the best”… totul e “the best”)… “Cool, se poate schia” intreaba vag interesat colegul… “No, there are landmines”… Intr-adevar partiile de schi “the best” – Igman, unde schiul este cu adevarat un sport extrem…!

Povestiri din razboi

Ce alt subiect de conversatie decat razboiul ? Adis si-a pierdut mama, impuscata in timp ce venea de la piata… Are un ton atat de linistit, pare natural… Am fost de 24 de ori in Bosnia si am avut ocazia sa vorbesc cu multi oameni… cand povestesc de razboi, par linistiti, impacati… „Era cam plictisitor, nu se prea iesea din casa, dar prin subsoluri, faceau niste petreceri legendare… A, si apropos, atunci a murit si mama… impuscata in cap de un lunetist… iar tata a luat un glonte in coloana si a paralizat… Dar acum e ok…” Am auzit povestea asta spusa cu naturalete si in liniste de zeci de ori de la multi oameni…

Bosniecii sunt destul de pasnici la prima vedere… Masinile opresc brusc ca sa te lase sa treci, totul se petrece molcom… de altfel, in bancurile fostei Iugoslavii, bosniacii jucau rolul lui Bula din bancurile romanesti… Pentru ca erau vazuti ca inofensivi, calmi si relaxati… Poate asta i-a facut pe cele cateva sute de mii de locuitori din Sarajevo sa supravietuiasca timp de 3 ani intr-un Sarajevo asediat…

Soseaua s-a ingustat si am intrat pe valea Neretvei… mergeam spre coasta adriatica, spre Mostar. Dar despre asta, maine.

Imagini Sarajevo: din avion

Aterizam la Sarajevo

Imagini Sarajevo: in fata aeroportului

In fata aeroportului, cartierul Grbavica in ruine

Imagini Sarajevo: urmele razboiului in Sarajevo, printre mine

Mergem doar prin mijlocul drumului… dincolo de trotuare, mine !

Imagini Bosnia: Televiziunea bosniaca (BiH TV) Sarajevo

Centrala nucleara ? Da, de unde, Radioteleviziunea bosniaca

Comentarii

  • Dudian spune:

    Extraordinar că ai ajuns la Sarajevo în 98, o experienţă incredibilă după atât de puţin timp de la terminarea războiului. În 2009 (când am ajuns eu), încă se mai vedeau urmele nenorocirii…dar şi ale unui posibil viitor mai bun. La capitolul politic, suntem cam pe baricade opuse. De masacrat, clar au masacrat toţi, dar să fim serioşi, sârbii au fost liderii de necontestat ai acestui sport…măcar ca număr de victime şi ca "diversitate": croaţi, bosniaci, albanezi, slovenii au scăpat doar ptr ca nu aveau sârbii nici un interes în zonă. Abia aştept episodul cu Mostar:) Pentru mai multe imagini şi comentarii din Bosnia anului 2009: http://dudian.blogspot.com/2009/10/bosnia-land-of-my-dreams.html

  • Vlad spune:

    Da, chiar impresionant. Un pic infricosator daca m-ai intreba pe mine. Sarajevo este locurile in care imi deoresc sa ajung

  • Adriana spune:

    Eu personal cred ca toti au practicat sportul "macel" … doar ca unii au iesit mai sifonati decat altii si mai public. Evident ca slovenii de exmplu au scapat usor … pe cand bosniecii au fost de cateva ori prinsi la mijloc intre sarbi si croati.

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Pin It on Pinterest