Mali Blues – intalniri pe drum

Imagini Mali: Cathy, Australia, 19 ani, singura in Africa

O cheama Kathy, are 19 ani si este din Australia. Calatoreste singura prin Africa de cateva luni si mai are cateva saptamani pana se va intoarce acasa. Atunci va implini opt luni de cand calatoreste pe continentul negru. Il cheama Frank, are 63 ani si e din Amsterdam. Are un bagaj cat un rucsac de scolar si exploreaza Africa de Vest aproape 2 luni singur. Sunt un grup de canadieni care bat spre 80 de ani. Anul trecut au fost in Nepal, anul asta au luat la pas Mali… Sunt doar cativa din cei mai interesanti calatori pe care i-am intalnit pe drumuri maliene.

Pe Kathy am intalnit-o pe terasa hotelului Y’a Pas de Problemes din Mopti. Tocmai isi strangea rucsacul din locul unde dormise pe acoperisul hotelului. Nu parea deloc tipul calatorului singuratic determinat si victorios. Dimpotriva, parea o fata fragila, sfioasa si timida, picata Dumnezeu stie cum in mijlocul Africii. Incet, incet, insa a inceput sa povesteasca. Are 19 ani si e plecata de mai bine de 6 luni de-acasa . La 18 ani, intre liceu si facultate, multi australieni isi iau un « gap year ». Fiind departe de absolut orice destinatie exceptand poate Noua Zeelanda si Bali, australienii nu pot pleca intr-un weekend lung sau un sejur de 1 saptamana in strainatate. Pleaca cu anii. Ii gasesti pe tot traseul transcontinental de la Bali la Istanbul, acolo unde Aussies vin cu miile sa vada Gallipoli unde au luptat bunicii lor contra lui Ataturk in primul razboi mondial. Sa intalnesti vreun australian in Nepal, Iran sau Turcia este déjà banal. Dar ce-o cauta Kathy tocmai in Africa ?

In primul rand, primele trei luni le-a petrecut in Ghana ca voluntar prin spitale, atat de copii, cat si de adulti. Acolo s-a imprietenit cu o alta fata si au plecat in Zimbabwe. I-a fost frica ? Normal, Zimbabwe este o tara ruinata de regimul lui Mugabe. Dar a fost ok, nu i s-a intampat nimic. A fost apoi prin Zambia, Tanzania si Kenya. Nu a fost la Victoria Falls ca era cam departe si scump. Apoi, a trecut din Est in Vestul Africii cu avionul. Nu a parcurs tarile bau-bau ale Africii – Congo sau Nigeria. Acum calatorea prin Africa francofona fara sa stie o boaba franceza. Dar s-a descurcat. A fost si in Pays Dogon, dar doar o zi. A fost si in Tombuktu cu pinasse publica (un soi de barca extrem de lunga) ; Drumul a durat cam 3 zile si 3 nopti. Atunci i-a fost frica, era singura femeie pe o piroga numai cu barbati negrii, dormind pe saci de ciment. Dar nu i s-a intamplat nimic.

“Cat costa toata calatoria asta ?” am intrebat-o . Pai biletul de avion a fost cam 2000 dolari din Melbourne pana in Ghana via Singapore si Dubai. Apoi, in fiecare tara, isi stabileste un buget zilnic. Mali este o tara scumpa, asa ca are un buget « generos » de 10.000 CFA (15 euro) pe zi. Ca idee, un hotel ok costa 25.000 CFA dubla, o masa vreo 7500 CFA, iar un bilet de autobuz de la Mopti la Bamako intre 7000 si 8000 CFA cu un autobuz first class (adica un Mercedes de anii 70). Cum se descurca ? Doarme pe acoperisul hotelurilor si nu in camere, mananca in restaurantele neturistice si calatoreste cu cele mai ieftine autobuze. « Si daca nu-ti ajung banii ? ». Ii imprumuta de la mama fara dobanda. O sa-i dea inapoi cand se va apuca de munca.

« Nu te-ai imbolnavit ?» ca nu poti lua medicamente anti-malarie luni de zile. « Nu, iau medicamente homeopate si pana acum n-am avut nici o problema» . Si asa am aflat ca exista medicamente homeopate pentru malarie, holera, febra galbena, lucru bun de tinut minte pentru calatoriile viitoare.

La sfarsitul micului dejun ne-am despartit. Kathy s-a dus sa-si stranga bagajul de pe acoperis. La 12 avea cel mai ieftin autobuz spre Bamako. Acolo trebuia sa isi ia viza de Senegal sa mearga mai departe spre Dakar. « O sa se marite la Dakar » surade malitios un ospatar. Dakar-ul este plin de beach boys irezistibili si o destinatie de sex tourism pentru europence. Daca a scapat de noptile de pe Niger calare pe saci de ciment, cred ca o sa-i dribleze si pe renumitii beach boys-i din Senegal .

Pe Frank l-am intalnit in hotelul Tamana la Bamako si am impartit masina in drum spre Mopti. Are 63 de ani, e olandez din Amsterdam si e a opta oara in Mali. Imediat l-am banuit ca vine aici pentru “dischete” (cum sunt denumite pitipoancele subtiri in Mali – celelalte mai voluptoase fiind poreclite “Coca-Cola” datorita formei sticlei). Dar nu e pentru dischete in Mali, ci pentru ca pur si simplu se simte bine aici. A calatorit in toate tarile Africii de Vest, dar Mali ii este cea mai apropiata. Crede insa ca asta va fi ultima lui tura prin Africa, de aceea se va duce si in Niger, singura tara din zona care i-a scapat pana acum. Bagajul lui ? Cam cat un ghiozdan de scolar. Se prezenta africanilor cu numele « Monsieur Pas d’argent » si taie din capul locului orice discutie comerciala. Omul a iesit la pensie din propriul business pe care l-a vandut la copiii sai si acum calatoreste … nu perioade foarte lungi ca mai are o nevasta in Amsterdam si o colaborare in Rotterdam cu o firma importatoare de ulei de masline. Dupa doua zile in Mopti, a disparut cu autobuzul spre Ouagadougou.

Programul prin Pays Dogon este destul de standard. Te scoli la rasaritul soarelui, iei micul dejun si apoi o iei la picior prin sate. Pe la 12, te ascunzi printr-un campement unde iei pranzul si stai la umbra pentru ca la soare se ajunge la peste 40 grade. Apoi pornesti dupa orele 15:30, cand soarele se mai indura. Ei bine, intr-una din pauzele astea de siesta, linistea campementului unde zaceam la umbra s-a rupt in momentul in care a aparut o trupa de batranei… Erau din Canada si toti aveau spre 80 ani. De cand au iesit la pensie, colinda lumea. Unul avea o palarie de soare pe care scria Kathmandu, altii fusesera in Romania si le placuse, mai toti batusera in ultimii 10 – 15 ani cam toate meridianele planetei. Au luat o pauza, au baut niste apa imbuteliata, au asteptat ora potrivita si au plecat mai departe sa se catere spre hambarele localnicilor dogon….

De ce am scris acest post ? Pentru ca atunci cand calatoresti, nu vezi numai locuri interesante, ci intalnesti de asemenea tot felul de oameni interesanti care imi pot servi ca exemple. Si eu sper ca la 63 de ani sa umblu prin Africa de Vest sau pe la 80 prin Pays Dogon…. Ceea ce va urez si voua 🙂

In episoadele urmatoare, voi povesti mai multe despre fascinanta lume a triburilor dogon.

Imagini Mali: Cathy, Australia, 19 ani, singura in Africa

Cathy, australianca de 19 ani din Melbourne

Imagini Mali: Frank negocind sa-si coasa pantalonii

Frank negociind cu un croitor ambulant sa-i coasa pantalonii

Cu Frank pe ferry spre Djenne

Cu Frank pe bac-ul de Djenne

Imagini Mali: trekking prin Pays Dogon

 La pas, prin Pays Dogon

Trekking Mali: cu AG si o moschee din Pays Dogon

Cu ghidul prin Pays Dogon in fata unei moschei

Relax Mali: campement in Pays Dogon

Siesta de pranz – aici am dat de canadieni

Categorii:
Mali · Mali Blues (2010) · Seriale

Comentarii

  • Frumoasa poveste! Ce ai patit la Tamana?

    Nicky 9 noiembrie 2010 8:46 Răspunde
  • 40 de grade? waka-waka ..
    cat costa o discheta coca cola? sare de 10.000cfa ?:)

    totoeskhoo 9 noiembrie 2010 9:02 Răspunde
  • Medicamente homeopate pentru malarie, holera & febra galbena?

    Doamne, cata prostie poate sa existe pe planeta asta…

    Deci pentru ca medicamentele homeopata sa aiba un efect, ar trebui ca vreo 2-3 legi ale fizicii sa nu se mai aplice. Medicamentele homeopate sunta APA chioara (+placebo).

    Fara urmari semnificative cand vorbim de o raceala, dar la Malarie, Holera, Febra galbena… nu vrei sa te joci. E ca si cum ai avea apendicita si te-ai duce la vraci sa-ti descante.

    Nicu 9 noiembrie 2010 9:26 Răspunde
  • Sunt de acord cu Nicu, nu are cum sa existe medicamente homeopate pt. malarie, holera sau febra galbena. Homeopatia spune ca asemanatoarele se vindeca cu asemanatoare, deci concluzia…
    DAR povestea este extraordinara ! Mereu citesc cu pasiune povestile , cred ca sunt cele mai frumoase pana la urma, mai frumoase decat date istorice si cifre seci…tuturor ne place telenovela intr`o forma sau alta :))
    Am intalnit si eu multi norvegieni sau suedezi, trecuti de 80!!! de ani, care inca sunt pe drum….desi multi dintre ei nu cred ca mai stiu exact unde sunt si ce cauta acolo….dar sunt fericiti si cred ca asa mi`ar place sa`mi inchei si eu viata cand vine timpul, intre doua destinatii.

    sommersett 9 noiembrie 2010 9:36 Răspunde
  • Ma tem ca Nicu are dreptate, malaria, holera si febra galbena fac milioane de victime in Africa. Daca ar exista medicamente homeopate eficiente localnicii le-ar fi folosit demult.

    nestor 9 noiembrie 2010 9:37 Răspunde
  • Incredibile povestile acestor oameni. Te mai asteptam cu asemenea relatari care nu pot decat sa te inspire.

    Vulpitza 9 noiembrie 2010 9:59 Răspunde
  • Curajoasa australianca. In Romania asa ceva ar fi de neconceput, odoarele nu fac un pas singure nici macar in propria tara…

    Anca 9 noiembrie 2010 10:23 Răspunde
  • Felicitari pentru calatoriile tale si personal un multumesc mult pentru ca ni le impartasesti si noua. Daca as putea (nu caut scuze) as pleca de acasa si mi-as petrece toata viata prin lume…nu este NIMIC mai frumos decat sa calatoresti.
    Cat despre oamenii cu care te-ai intalnit si te vei mai intalni, imi permit sa-l citez pe Mihai Barbu: "astia fac pamantul sa se invarta…". Bravo pentru ca esti unul din ei !
    Pentru restul: nu cred ca merita sa poluam blog-ul cu tot felul de comentarii…daca fata aia asa considera (si deocamdata se confirma) ca homeopatia o ajuta, ce rost au comentariile voastre ? Credeti ca o sa le citeasca vreodata si o sa-si schimbe parerea ?! Fiecare e liber sa faca ce vrea cu viata lui.

    Cristian 9 noiembrie 2010 10:34 Răspunde
  • O invidiez pe australianca dar eu la 18 ani nu as fi facut asa ceva. Un an de pauza scolara te scoate total din ritm, iti ia timp apoi sa te acomodezi din nou cu scoala. Totusi traim intr-o societate complet diferita, unde concurenta e f mare. Noi nu suntem Australia. Eu locuiesc in Vest si asta vad.

    Un absolvent de liceu din Romania nu are cateva mii de euro in cont sa plece in calatorii. Si nici parinti sa-i trimita bani in Africa.

    Romania e lumea a treia. Eu nu vad multi adolescenti romani sa plece in Africa sa doarma ca aurolacii pe acoperisul blocurilor. Cand vom avea si noi nivelul de trai al australienilor atunci dormitul pe acoperis o sa ni se para foarte tare.

    Anonymous 9 noiembrie 2010 11:42 Răspunde
  • Ai perfecta dreptate … tot timpul dai peste oameni interesant.
    De ex. in Botswana ne-am intalnit cu un cuplu din Franta, care-si facea turul de 1 an in jurul lumii. Mai aveau o luna pe care vroiau s-o petreaca in Maroc. Sau cu un cuplu din Anglia, care drept honeymoon au ales un tur organizat de un an prin Africa din Istambul pana in Cape Town … asta acum 5 ani … si acum reluau pe cont propriu tarile care li s-au parut interesante.
    Iar in Brazilia am dat peste australieni plecati evident cu lunile si auzisera de Romania, ba chiar au si fost pe la noi, insa au vizitat doar partea de sud … deci practic nu au vazut nimic :D.
    In Africa am remarcat si eu o abundenta de batrani iesiti demult la pensie, mai ales in Africa de Sud, si ma gandeam – daca la noi pensionarii ar avea pensia potrivita (ca in Germania sau in alte tari occidentale), s-ar incumeta sa mearga de capul lor sau vor pune totul la ciorap?

    Andor Marton 9 noiembrie 2010 13:12 Răspunde
  • Andor, la noi nici persoanele mai tinere nu sunt capabile sa isi organizeze singure o calatorie. Am obosit de cate ori am auzit oameni plangandu-se "vai, nu am mai gasit locuri (prin agentie)", cand gasesti pe bookings cate camere vrei si unde vrei, am cateodata senzatia ca romanul e o specie care trebuie tinuta de manutza non-stop, ca altfel se pierde intr-un oras mai civilizat.. Sigur, persoanele de fatza se exclud 🙂

    Anca 9 noiembrie 2010 13:21 Răspunde
  • Eu cred ca este o chestiune de alegere. Si in Romania sunt o gramada de oameni care ar putea gasi cateva mii de euro ca sa plece cateva luni pe undeva. Unii o fac (poate putini deocamdata), altii se gandesc sa se dedice carierei, familiei sau pur si simplu nu au curaj.

    Cred ca este si o chestiune de curaj. Eu vreau sa plec mai mult timp prin lume, pot face asta, dar totusi nu o fac. Pentru ca nu am suficient curaj sa las totul balta aici, acasa.

    Razvan Pascu 9 noiembrie 2010 13:38 Răspunde
  • DL. Razvan .sint adrian 22 . nu cred ca sint tineri care sa dispune de atitia bani . eu , dvs. avem mai sint si altii ..dar nu adolescentii . parerea mea .

    Anonymous 9 noiembrie 2010 13:46 Răspunde
  • Clar e doar vorba de curaj.
    Eu o admir pe fata din Australia dar in aceelasi timp stiu ca e vorba de curaj si expunere (mai ales ca e fata).
    Iar pentru cei de la noi, daca ai curaj Europa o poti face cu ocazia si sa dormi prin Couchsurfing si nu te-ar costa prea mult.
    E vorba doar de a renunta la un anumit confort si de a avea incredere in tine si in ceilalti.

    alicee 9 noiembrie 2010 14:30 Răspunde
  • @ Nicky -> iti zic da sunt in f viteza
    @ Toto -> o discheta se dadea la vreo 50,000 – 100,000 CFA, asa ziceau connaiseurii
    Re medicamente homeopate -> exista o mare dezbatere in general daca acest tip de medicamente sunt apa de ploaie sau nu… oricum fata nu avusese nici o problema, asa ca merita investigat… oricum eu am luat Malarone 🙂
    Ideea de gap year este in niste tari unde concurenta este destul de dura – Australia, UK sau Israel nu cred ca joburile si locurile la universitati sunt pe toate gardurile. Dar pur si simplu de ani buni, este un obicei destul de raspandit si acceptat – exista universitati care nu te accepta daca nu ai gap year facand ceva care are rolul sa-ti largeasca orizonturile. A face o facultate nu inseamna sa inveti carti din scoarta in scoarta, ci sa te faca sa gandesti cu capul propriu folosind cateva notiuni.
    Despre lipsa de bani, atat timp cand aud de cadouri de mii de euro date la majorat (masini si alte prostii), cred ca un gap year (sau 3 – 6 – 9 months) merita mult mai mult.

    Imperator 9 noiembrie 2010 14:57 Răspunde
  • @Anca – ajungem la capitolul educatie, asa cum am ajuns odata pe blogul lui Razvan P. dar pe alta tema.
    Eu cred ca in Romania sunt suficienti tineri, care sa aiba banii necesari sa faca asemenea calatorii, insa problema tine de educatie. Pur si simplu nu sunt educati intr-un asemenea spirit si nici televiziunile nu cultiva asa ceva. La noi trebuie sa areti neaparat ca ai bani, trebuie sa faci pe figurantul la mare sau la munte, in cluburile de fite, trebuie sa ai haine de firma, etc.
    Eu ma ocup in timpul meu liber de fotografia wildlife, pentru care nu exista in Romania piata. Dincolo exista comunitati imense de fotografi, reviste de specialitate … la noi abia daca sunt vreo 10-20 de membri activi pe singurul site de specalitate.
    Nu banii lipsesc, ci educatia.
    Am in jurul meu suficiente exemplare, care intra la agentia de turism, iau prima oferta de 5 stele cu all inclusive in Turcia si gata.
    @imperator – scuze de divagatie.
    Apropo – care-i urmatoare ta destinatie? Eu am obiceiul de alege tari sau locuri usor mai ciudate drept destinatie, dar la Mali nu m-as fi gandit niciodata. Pana la urma pare sa fie o tara chiar Ok … cu ritmul specific Africii

    Andor Marton 9 noiembrie 2010 16:17 Răspunde
  • @ Andor – te dezamagesc, dar luna asta dau de 2 ori fuga la Geneva. Am circumstante atenuante, ma duc cu munca… De placere, o s-o tai la sfarsitul anului in Etiopia 🙂
    In rest, absolut de acord cu tine… cum am zis si in comentariu meu – decat o masina de majorat, mai bine un gap year…

    Imperator 9 noiembrie 2010 16:24 Răspunde
  • Asta cu, colindatul prin lume nu se gaseste in cultura romana , de ce ? Pentru ca nici strabunicii nostrii , bunicii , parintii nu or avut asemenea ,, ocupatii,, am fost si suntem o tara saraca. Pe vremea comunismului nici nu te gandeai la asa ceva sa ajungi in Africa,Asia… , multi se multumeau cu un Ruse la Bulgari, Ceholsovacia, deci tot prin eastern bloc .Apoi vesticii mai spun ca, calatoritul mai mult timp e ca o regasire pe tine insuti, a cunoaste mai bine viata si lumea, deconectarea din rutina zilnica .Oricum a te plimba la batranete prin parc cu nepotii nu e o prioritate a lor.

    yooo 9 noiembrie 2010 18:20 Răspunde
  • @Andor
    De acord cu tine ca totul se reduce la educatie. Dar as nuanta putin discutia. Nu inseamna ca toti aia care isi iau un an sabatic sunt mai educati si mai castigati spiritual decat aia care stau acasa si o fac pe cocalarii cum spui tu. Foarte multi dintre 'sabatici' se poarta exact precum cocalarii descrisi de tine, numai ca o fac intr-o alta zona a globului.
    Citeste asta:
    http://www.dailymail.co.uk/news/article-1315038/Is-THIS-teenager-gap-year-Graphic-dispatch-reveals-dangerous-reality.html
    se explica aici mai bine decat pot sa o fac eu.
    Treaba asta cu "anul sabatic=experienta spirtuala superioara" e un cliseu la fel de periculos si de simplist cu a judeca omul bun dupa haina de pe el sau gradul de educatie dupa cartier in care locuiesti sau mai stiu eu ce.
    Depinde si ce fel de experienta iti propui sa ai atunci cand alegi sa faci asa ceva.
    Anul sabatic nu e o parafa pentru spiritualitatea adanca a unui individ, nici pentru educatia lui superioara.

    varu 9 noiembrie 2010 18:42 Răspunde
  • @imperator – cool … Etiopia figureaza si pe lista mea. Turkish Airlines avea preturi de max 500 euro vara-toamna asta spre Etiopia cu plecare din Budapesta.

    @varu – de acord, discutia se poate nuanta si se poate ajunge si intr-o extrema. Insa eu nu ma refeream exclusiv la sabatici, ci in general. Putini (sabatici sau nu) din cei care isi pot permite o calatorie mai lunga, chiar o si fac, ci mai degraba se rezuma la etalarea banilor prin tara sau prin ceva resort de 5 stele.

    Andor Marton 9 noiembrie 2010 20:10 Răspunde
  • De curiozitate Varu, ai calatorit pe undeva in mai multe tari si pentru o perioada mai lunga ?

    Mugur Paun 9 noiembrie 2010 21:01 Răspunde
  • @Mugur Paun
    Ai pus intrebarea folosind gradul comparativ de superioritate al adjectivului (mai multe, mai lunga). N-am inteles comparativ cu ce, probabil comparativ cu ideea ta de ce inseamna mai mult si mai lung.

    Ce inseamna pentru tine mai multe tari? 10? 20? 30? 77 ca Imperator?

    Ce inseamna o perioada mai lunga? O luna? Doua? Un an? Doi ani?

    Tot de curiozitate.

    Daca pui intrebarea mai clar (scuza-mi folosirea gradului comparativ de superioritate), adica te intereseaza ceva cantitativ clar definit, iti raspund. Ai formulat intrebarea de asa natura incat chiar nu stiu ce sa iti raspund.

    varu 9 noiembrie 2010 21:28 Răspunde
  • ei hai…ca e si vorba de bani, nu doar de curaj:))

    pentru romanul de rand si 200 de euro inseamna enorm de multi bani, dapai mii de euro pentru calatorii –
    desi sunt muulti romani, care calatoresc considerabil, doar ca nu`i cunoastem noi

    avem prostul obicei sa ne raportam strict la ceea ce cunoastem si este cunoscut de marea majoritate

    intr-adevar, in romania nu exista cultura calatoriilor ca-n tarile nordice de ex. , nu avem cum sa fim ca ei, nu avem fundatia necesara,nu avem istoria lor si degeaba ne raportam intr`o continua incapatanare si prosteasca perseverenta la germania

    microbul calatoriilor se cultiva, poate generatiile mai noi or sa`l prinda 🙂

    sommersett 9 noiembrie 2010 22:34 Răspunde
  • Turismul romanesc e unul de turma . Plus ca natia e imobila . Vreau sa plec 2-3 zile cu colegi/prieteni pe undeva … Paris , Roma , Praga orice destinatie . Nu ai cu cine . Visul lor e sa stea in cluburi la moda sau prin Mall-uri in week-end , iar vara in Antalya unde sa manince cat mai mult . Aiurea !
    Scuze de divagatie . Super "reportajul" imparate

    Anonymous 9 noiembrie 2010 22:37 Răspunde
  • Cred ca iti trebuie ceva curaj sa pleci singur intr-o calatorie initiatica prin Africa. Mi-ar placea sa am curajul lui Kathy.

    mona 9 noiembrie 2010 23:45 Răspunde
  • Am intalnit in Istanbul si Safranboulu o englezoaica de 75 de ani care umbla de cativa ani prin lume apoi, tot in Safranboulu un cuplu de englezi care faceau London to Sydney pe bicicleta. Nu mai spun da cati asiatici foarte tineri,am vazut in Capadocia, venit singuri, cu rucsacul in spate tocmai din Japonia sau Corea!
    Dar de departe, cea mai surprinzatoare intalnire a fost in Mauritania, la Kifa, unde primul lucru pe care l-am vazut cand am intrat in campingul ala trist a fost un Land Rover… cu numere de Bucuresti, al unui tip simpatic, plecat sa cutreiere Africa de unul singur. Cred ca nu e vorba nici de educatie, nici de bani e pusr simplu vorba de stilul de viata al fiecaruia!

    Nucky 10 noiembrie 2010 9:21 Răspunde
  • @ Andor: de-acord cu tine, nu lipsesc banii, ci educatia. daca vrei cu adevarat, banii ii faci. in definitiv, daca vrei cu adevarat sa pleci si esti pasionat de calatorie, pleci in voluntariat sau iti cauti finantare si tot pleci.

    @ adrian22, imi pare bine sa te regasesc si pe acest blog si sa vorbim si pe alte subiecte decat Bursa. daca nu au bani tinerii, hai sa ii invatam sa joace la Bursa. 🙂 Ce zici? (dar pe futures, pe scadere) 🙂

    @Mugur: Varu' a fost in multe tari si pe perioade lungi de timp. Ti-am raspuns eu in locul lui. 🙂

    Razvan Pascu 10 noiembrie 2010 14:32 Răspunde
  • Larnaca – Addis Abeba 390 euro dus-intors 🙂

    Imperator 10 noiembrie 2010 22:53 Răspunde
  • esti in africa… dementsial.

    ma alatur si eu opiniei – mergi, vezi locuri senzationale, ochiul si simtul estetic vibreaza… dar nu stiu cum se face ca amintirile cele mai vii se leaga de oamenii pe care-i intalnesti.

    la cat mai multi si pe alese!

    explorish 14 noiembrie 2010 23:29 Răspunde
  • Oamenii pe care-i intalnesti in calatorii, sunt sarea si piperul acestora, fie ca sunt bastinasi de la care inveti foarte multe despre tara respectiva, fie ca sunt turisti ca si tine, care sunt ca si ingerii pazitori!
    Go for travel!

    Oana C 15 mai 2011 1:05 Răspunde
  • Frumoase povestile imi place mult articolul, acesta este intr-adevar avantajul cel mai mare cand calatoresti singur: cunosti oameni de diferite natii, inveti lucruri noi, aflii povesti frumoase si le pui pe blog sa le citim si noi :).
    Dar poti calatori singur si cunoaste oameni deosebiti oriunde, nu numai in destinatii foarte indepartate, iar australienii pur si simplu iubesc Europa, am intalnit foarte multi pe batranul nostru continent si in Portugalia: http://extravita.ro/2014/02/18/singura-prin-lume-portugalia-o-surpriza-placuta/

    Mirela ExTraViTa 6 aprilie 2014 12:45 Răspunde
  • Ma fascineaza sa citesc despre cei care calatoresc , in special despre cei solitari sau cei in virsta , foarte inspirata initiativa de a scrie despre ei, nu am prea intalnit articole de calatorie care sa faca asta , foarte interesante si comentariile . Cred si eu ca este si o problema de educatie , la noi traditia este ca persoanele iesite la pensie sa se ocupe de nepoti ,dar cu siguranta asta se va schimba cu noile generatii . Cred , domnule Imperator , ca ati trait cat pentru cinci vieti , toata admiratia 🙂

    teo ara 12 martie 2016 23:08 Răspunde

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii