Qu’ est ce que tu cherches în Arnachech? Marocul, dacă îl cunoști, îl eviți

Obiective turistice Maroc: Palat Marrakech.JPG

Aceasta este o contributie din partea lui Sorin care tocmai s-a intors din Maroc si caruia ii multumesc de articol. Sorin nu a venit nici pe departe incantat, dar cum spune si el nu toata lumea vine incantata din tari din lumea a 3-a, asa ca sa-i dam cuvantul !

O vizită turistică în Maghreb (Maroc în arabă)-  în luna martie 2011, în timp ce în Tunisia sunt încă revolte, Libia e în plin război civil și în general Nordul Africii se confruntă cu dorința unei schimbari de perspectivă –  pare o inițiativă fără prea mult sens. Încurajat de Imperator, care la adresa Marocului a depanat frumoase amintiri am ajuns la Casablanca și apoi Marrakech și împrejurimi.

Marocul, ținut sub abservație încă de la începutul primăverii arabe parcă încet, încet se trezește din secole de stagnare și ajunge după lungi dezbateri publice la promisiunea unor reforme constituționale. Regele face un pas înainte, promite la televizor schimbarea constituției , cedarea întregii puteri în schimb  rezervându-și  un rol simbolic în sensul monarhiilor europene.

Impresiile de pe teren, vorbind cu boborul sunt fără echivoc. Regele deține cele mai frumoase locuri, cinzeci de palate, fabrici, lanțuri de magazine, în sfârșit cele mai importante afaceri desfășurate pe teritoriul țării. În schimb, este un rege bun. Iată câteva exemple. La o petrecere de nuntă în Casablanca, într-un local învecinat cu palatul, gărzile regelui opresc muzica pe motiv că îl deranjează pe suveran. După nu mult timp, apare suveranu și dă dispoziții să se reia bairamul și mai mult cinstește mirii cu un purcoi de dirhami.Happy end!  Regele face schi nautic, este recunoscut  de niște pescari care îi fac cadou niște pești proaspeți. El observă că barca pescarilor e cam veche și le dă o barcă nou nouță. Toate aceste gesturi de bunătate (populism) evident sunt amplificate de presă spre slava regelui.

Frumoasa moschee noua din Casablanca este și unicul obiectiv turistic al orasului. Nu-ți vine să crezi. Să nu-ți vină să crezi, cred, este un mod de a exagera. Cineva vede un loc frumos și nu își poate crede ochilor. Ți se povestește ceva despre frumusețea naturala a Islandei de ex.; lume care face baie în ape termale, între geysere, în realitate ai văzut deja locurile acelea în poze și totuși spui că nu îți vine sa crezi…chiar dacă este evident că crezi. A exagera este un fel de a te minuna cu curtoazie. Dai posibilitatea interlocutorului să zică: da, este întru totul adevărat. Atunci tu zici din nou: e incredibil. Înainte nu îți venea să crezi și apoi ți se pare incredibil,  la fel ca și piața Jamaa-el-Fna din Marrakech.  Este  incredibilă, dar nu are nimic frumos. Grupuri de povestitori în arabă adună lumea cerc și sunt vedetele pieții. Cand povestirea e in toi, povestitorul (sunt recunoscuți de Unesco) se întrerupe brusc și anunță că doar mâine vor afla continuarea.

Ziua, în perimetrul pieței găsești o mulțime de bișnițari nesimțiți a căror unic scop e să te fraierească.  Seara găsești tarabe cu mâncare de o calitate îndoielnică servită fără minime reguli de igienă. Dacă între marocani solidaritatea este exemplară, turistul în Maroc este în primul rând un necredicincios (în Allah) care trebuie scuturat bine de bani. Deși Allah spune explicit în Coran să nu minți, bișnițarul proaspăt întors de la moschee unde a participat la a patra rugaciune a zilei, va încerca să te convingă cu tărie că eșarfa unde tu ai observat într-un colț pe mica eticheta inscripția made in China, este făcută chiar in Marrakech, din lână de cămilă.

În prima zi, să nu întrebi pe nimeni unde este Medersa Ben Youssef. Oricine îți va răspunde că tocmai zilele alea este în renovare dar te poate duce el la pielărie unde este ultima zi când poți vedea berberii în acțiune spălând pieile de cămilă în găinaț de porumbel, pentru ca mai apoi să îți ceară o grasă recompensă. Berberii ca barbarii. Să nu spui nimănui că merge la Palatul Bahia că vei afla următoarele: tocmai în acea zi este ziua liberă dar dacă tot ai ajuns în împrejurimi, binevoitorul te invită la un ceai ca pe urmă să te ducă în magazinul fratelui și să îți vândă mirodenii de 100 de euro.

Să nu uiți bacșișul nicăieri, chiar dacă prețurile sunt deja umflate. Am distribuit dirhami unor adolescente, unei bătrâne, unui ins fără nas, altuia fără ochi, altuia fără picioare, vânzătorilor de apă, taximetriștilor, unui puhoi de țânci.

Falsa ospitalitate marocană te va curta pretutindeni. Friend, amigo îți vor striga vânzătorii de apă, gestionarii buticurilor, îmblânzitorii de șerpi care nu vor ezita să ții atârne după gât, cât ai zice pește un colier de cobre care cere de la sine o contribuție consistentă.

Am făcut un mic test printre turiștii aflați la palatul Badii din Marrakech,  întrebându-i din ce an erau acele vestigii. Răspunsurile au fost din cele mai diferite: trei americani 1200, o nemțoaică 1300, doi francezi 1400, doi italieni 1500, paznicul 1600.

Dacă nu v-a fost destul și vreți la Oarzazate în excursie de o zi, pregătiți-vă să petreceți ziua în mașină. Câteva poze în fața măreției munților și celebrelor studiouri de film Atlas vă vor consola. Trei minute să vă încadrați chipul cu fundalul kasbah din Ait-Ben-Haddou  și înapoi că drumu-i lung. Deci pentru Oarzazate nu alegeți sub nici o formă o excursie de o zi. Două zile și o noapte poate fi însă acceptabil.

La Essaouira drumul este mai ușor, se ajunge in doar 3 ore. Frumoasa cetate portugheză de la malul Atlanticului are un ștaif diferit, nu degeaba Jimi HendrixFrank ZappaBob MarleySting etc. au trândăvit în comunități hippy și au compus muzici celebre pe plajele din apropiere, pe alocuri sub influența marihuanei. În zona portului se poate mânca pește proaspăt.  Pâna la Essaouira însă, evitați capcana ghizilor care vă vor duce într-o cooperativa pentru a cumpăra ulei de argan. Evident acolo prețurile sunt duble față de oraș. Ar putea fi amuzantă imaginea unui copac de argan unde niște păstori au agățat niște capre. Ar putea, spuneam. Imediat ce oprești mașina, se prezintă la geam ciobanu cu o voce răgușită și te salută cu aceste deja cunoscute și des auzite cuvinte rostite pe un ton vag amenințător: give me money.

Hermann Hesse pune pe seama lui Siddharta următoarele. Chiar dacă  Siddharta cunoștea rațional toate aspectele vieții, el pleacă în lume și înfruntă erorile deja cunoscute cu mintea. Reântors acasă răspunde așa: da, înainte le știam dar acum le-am și trăit. Acest lucru l-am adăugat și eu celor cunoscute teoretic dinainte citind alte povestiri de călătorie. Cui nu-i ajunge să știe și vrea să și trăiască aceleași experiențe adaug câteva scurte recomandări:  Am locuit în Medina într-un Riad, sunt într-adevăr niște oaze de pace. Grădinile Majorelle, un mic parc botanic legat de figura lui YSLaurent. Nu ratați nici mormintele Saadi.  Autobuzul turistic pe 48 de ore costa 20€. Excursia de o zi la Essaoira și de două la Oarzazate. Nu cumpărați nimic, e foarte probabil să fie lucruri chinezești, șhofran fals, cristale de mentă sintetice, ulei de argan diluat. Legat de posibile revoluții la orizont pot exclude eventualitatea dincolo de promisiunea reformelor cu două argumente: nimeni în Maroc nu moare de foame, pâinea este foarte ieftină, solidaritatea mare și mai ales analfabetismul este încă ridicat. Orice fel de miting este interzis.

Despre titlu. Am aflat că faima Marrakechului pentru hoția comercială a turistului, capitala falsului și a fraierelii,  i-a adus denumirea de Arnachech (din franceză  arnaque-fraiereală). Mulți localnici evită să facă cumpăraturi în bazare și preferă centrele comerciale (ale regelui, sîc ) unde chiar dacă sunt prețuri fixe, sunt mai aproape de o valoare reală. Statistic doar 4% din turiștii care au vizitat Marocul se reîntorc.   Marocul, dacă îl cunoști, îl eviți!

SORIN

Poze by Costel

 

Obiective turistice Maroc: Casablanca - moscheea.JPG

Moscheea Hasan II din Casablanca

 

Obiective turistice Maroc: Palat Marrakech.JPG

Marrakech

 

Obiective turistice Maroc spre Ouarzazate.JPG

Peste Atlas, spre Ouarzazate

 

Obiective turistice Maroc: Ait Benhaddou.JPG

Ait Benhadou

 

Obiective turistice Maroc: Essaouira.JPG

Essaouira

 

Imagini Maroc: Essaouira.JPG

 

Imagini Maroc: tanneries.JPG

Tanneries

 

Obiective turistice Maroc: Medina Casablanca.JPG

 

Obiective turistice Maroc: Dentist.JPG

De la dentist…

 

Obiective turistice Maroc: farmacie Maroc.JPG

… la farmacie

 

Obiective turistice Maroc: Medina.JPG

prin Medina

 

Comentarii

  • ca fapt divers „maghreb” nu insemana „maroc” in araba. insemna „apus” sau „vest” si oricum se refera la mai multe tari din nordul africii, nu doar la maroc.

    vizitator 22 martie 2011 9:08 Răspunde
  • Excelentă relatare negativă :)! Asta e condiţia turistului modern: nu mai putem fi surpinşi prea mult, ceea ce e de văzut vedem anticipat pe net, senzaţia de deja vu e gata,dar nu strica sa mimam surpriza pe meleaguri straine… Altfel nu ne-am mai misca de acasa…

    nickro 22 martie 2011 10:06 Răspunde
    • Pe net vei vedea niste poze si relatari. Ele iti vor da o idee despre ce este acolo insa nu pot inlocui experienta respectiva. Aglomeratia, clima, mirosurile din jur, oamenii, zgomotul, mancarea locala si altele nu pot fi simtite decat print-o vizita.
      Daca faci o vizita in Maroc garantez ca iti vei schimba parerea 😀

      Cristi Z. 22 martie 2011 12:35 Răspunde
  • Este foarte bine cum ai suprins partea urata a locului. In fiecare tara araba toti vor incerca sa te duca de nas. Daca esti suficient de aprig si categoric, oamenii sunt destepti si isi vor schimba in secunda 2 comportamentul. E simplu, nu trebuie sa te lasi afecatat de asta……..In rest, Marocul are totusi si farmec care merita descoperit, mai ales de catre noi, cei obisnuiti cu alteceva. Fiecare calatorie trebuie traita personal si trebuie sa stii unde si cum sa cauti farmecul locului.

    Oana C 22 martie 2011 11:07 Răspunde
    • nu stiu si de a

      giulia dobre 22 martie 2011 15:03 Răspunde
    • nu stiu si de alte tari arabe, dar eu subscriu acelorasi senzatii in legatura cu Libanul si Beyrutul…multa marfa contrafacuta, terorizarea turistului, si mai ales a turistei; nu se poate merge pe trotuare, ca femeie, foarte decent imbracata, fara a fi klaxonata, agresata de tiganushi si de bisnitari, chemata din toate partile!!!!!!!centrul vechi este superb refacut insa, in Beyrouth, cu cateva magazine ale unor designeri locali…cu o piata agroalimentara curata si interesanta…acele locuri sunt salvate de caderea serii si de vizitele culinare in diverse restaurante mai funky, deschise catre lume dar plecand de la traditiile culinare locale!!!soferii de taxi nu cunosc niciodata o adresa, te plimba prin toate cartierele hamasului inainte de a te duce 1 km mai departe de locul d e plecare….si totusi…experientele subiective nu pot fi decat extrem de romantice chiar si intr-un astfel de loc…am fost deja de 4 ori la beyrouth si in imprejurimi…

      giulia dobre 22 martie 2011 15:11 Răspunde
  • Interesant articol, chiar dacă nu subscriu decât parţial. În Maroc nu am ajuns, am fost în schimb acum trei ani în Sousse, Tunisia, unul dintre cele mai turistice locuri din nordul Africii. Acum ce să zic, contează şi cum priveşti încercările lor (uneori amuzante) de a jupui pielea de pe tine. Dacă o iei personal, îţi faci o mie de draci, în schimb dacă priveşti totul cu toleranţa cu care fiecare dintre noi ar trebui să privim altă civilizaţie, cred că nu mai e nici pe departe la fel de deranjant. Depinde acum şi cu ce gânduri vii…da, e clar că ţările arabe nu sunt indicate pentru un concediu relaxant. Cât despre ospitalitate, am convingerea că în zonele mai puţin vizitate, sunt ospitalieri în adevăratul sens al cuvântului. Felicitări ptr poze, foarte ca lumea.

    Dudian 22 martie 2011 11:42 Răspunde
  • Marocanii isi numesc tara „al-Maġrib”, iar Maghreb are un sens mai larg in lume, anume tarile arabe din nordul Africii (Mauritania, Maroc, Algeria, Tunisia, Libia, plus teritoriul disputat al Saharei Occidentale). Ambii termeni provin din cuvantul arab „gharb” care inseamna vest, apus, asfintit. Interesant materialul, oricum. Despre gusturi nu se discuta. Marocul ramane totusi o tara fascinanta pentru majoritatea calatorilor din tarile europene (to say the least).

    Eugen M. 22 martie 2011 11:43 Răspunde
  • Sorin, din relatarea ta presupun ca inainte ai calatorit doar in tari dezvoltate. Daca asa este atunci da, cele relatate de tine pot fi un soc neplacut. Totul se rezuma la asteptarile pe care le ai cand mergi intr-un loc nou. Nu vreau sa comentez fiecare aspect insa voi face cateva precizari. Preturile variable si evident, umflate pentru straini, le vei gasi in foarte multe tari cu nivel de trai scazut. Turistul strain – alb, european – inseamna bani si trebuie sa obti profit cat mai mare. Faptul ca iti cere de 2-3-4 ori mai mult decat pretul la care vrea sa vanda este o incercare. Daca nu functioneaza poate sa il scada iar tu sa ai impresia ca ai facut o afacere excelenta prin discount-ul primit. As zice ca si Romania a avut o perioada asemanatoare dupa revolutie cand existau preturi pentru noi si preturi pentru straini :).
    Cat am fost in Maroc nu am platit ghizi, n-am dat bacsis la nimeni si pe total a fost o experienta excelenta. Tara se viziteaza cel mai bine cu o masina inchiriata. Nu vei ajunge sa stai o zi in masina pentru cateva poze la Ouarzazate sau sa intri in atelierele unde doreste ghidul.
    Cu toate ca este tara cu cei mai insistenti vanzatori care in primele zile m-au deranjat ma incadrez in cei 4% care s-ar intoarce. Daca se va concretiza dorinta sau nu ramane de vazut, mai sunt destule locuri unde inca nu am ajuns 🙂

    Cristi Z. 22 martie 2011 12:50 Răspunde
    • Foarte buna observația cu asteptarile. Chiar filosofică. Bucuria, mulțumirea, fericirea este diferența dintre așteptări și împlinirea lor. Dc asteptăriile sunt mari și în realitate ți se ofera mult mai puțin ești nemulțumit. Cu asta cred că am făcut un bun serviciu Marocului, deoarece este valabilă și reciproca. Dacă veți călători cu puține așteptări și vă va place o să fiți convinși că a fost extraordinar.

      SORIN 22 martie 2011 15:05 Răspunde
  • Ma indoiesc ca doar 4% dintre turisti se reintorc. Si asta nu ar insemna ca nu mai vin pentru ca nu le-a placut ci pentru ca mai sunt multe locuri pe lumea asta de vizitat. Daca nu ti-a placut in Maroc probabil nu-ti va placea in nicio tara din afara Europei.
    E m-am reintors desi am inceput sa calatoresc in afara doar de 2 ani si ceva . Marocul e o tara superba!

    george2210 22 martie 2011 13:24 Răspunde
  • Mi se par foarte interesante comentariile de până acum – oarecum de călători avizați. Vă mulțumesc de aprecieri, sfaturi și consolare. Am încercat să relatez cinstit, fără a emite judecăți de orice fel, fiecare putând să tragă propria concluzie. În zone asemănătoare am fost în nordul Israelului, Teritoriile ocupate și în Egipt, Turcia (nu cred că se pune) …în Argentina în periferiile din Baires în faimoasele villa miseria unde am „investit” cu fundația mea cam 1/2 milion € și unde sărăcia urlă mai tare ca la arabi, in favelasurile din Rio și São Paolo dar nicăieri nu a fost așa “magic” ca în Maroc:)

    SORIN 22 martie 2011 14:34 Răspunde
    • israelul este chiar magic; in maroc m-a deranjat EXTREM mirosul de putreziciune organica, oribil, precum in anumite cartiere armenesti sau arabesti din beyroth

      giulia 22 martie 2011 15:16 Răspunde
  • Am fost in 2007 in Marrakesh, Essaouira si pe varful cel mai inalt din M-tii Atlas (Toubkal). Am mers pe cont propriu, nu cu ghid. Si mie mi-a ramas impresia de tiganeala, obraznicie, cum trag toti de tine etc. Eu cunosteam stilul ofensiv al maghrebienilor, intrucat am stat cateva luni in Lyon si stiam ce le poate pielea, dar am vrut sa ii vad si pe teren propriu 🙂 Ce sa zic, e interesant ca experienta, dar in grup mai mare, nu e de mers solo sau doar cu partenera. Ah, femeile interesate de tandreturi cu localnicii, nu vor pierde prea mult timp cu cautatul.. Sunt interesante si destinatiile astea mai „exotice” dar trebuie sa iti modelezi asteptarile. Eu probabil m-as intoarce candva, pana una alta mai sunt atatea locuri de vazut… ‘tu-le filigranul lor de bani!

    Ludo 22 martie 2011 15:20 Răspunde
  • Uite eu am fost de 4 ori, si am stat 7 luni in Maroc. Si ma voi intoarce, pana la sfarsitul vietii, sper de minim 5 ori, ca sa apuc sa vad tot ce mi-am propus, intr-un ritm lent cum i se potriveste Marocului.

    Relatarile tale sunt complet adevarate, mai putin faptul ca dupa ce vezi o imagine pe net, ideea de incredibil se pierde.
    Si poate si chestia de fraiereala, e putin exagerata, normal, adevarata din punctul tau de vedere. Eu nu m-am simtit jecmanita, e drept nici nu am dat ocazia (cerand sa mi se puna contorul in taxi, fara bacsisuri si dulcegarii, fara ghizi privati cu intrari pe la magazinele cu contract de colaborare, fara agentii de turism ce-ti vand praf si vise). Insa chestiile astea ar trebui sa le stie oricine merge in Maroc. Cel mai bine te descurci citind singur de acasa informatii utile, si cand esti acolo bazeaza-te pe simt interior, d-nele de la oficiul turistic si ghidul turistic din buzunar. Uneori poti sa te increzi si in oameni, atat timp cat vezi ca stiu bine limba engleza (ceea ce inseamana ca are un minim de cultura).

    Insa trecand peste astea ( cu care te confrunti doar daca esti neavizat ) Fes, Marrakech, Sahara, Querzezet, Meknes, si nordul, clar merita vazute intr-o viata.

    Aliceee 22 martie 2011 16:06 Răspunde
    • Si noi am fost 3 fete singure,si nu am avut probleme. Eu vb si limba franceza si am stabilit tot dinainte,nici nu a tras nimeni de noi,am si negociat la sange,ca tipa dupa tine sau hai la noi in magazin se mai intampla dar asta e,nu mai esti in europa asa ca te conformezi.
      Singura problema am avut-o cu un ghid(proasta idee)gasit de patronul riadului…un nenorocit care ne-a plimbat cu trasura jumate de zi aka 4 ore!!!!!!la ei…si la sfarsit ne-a cerut in plus 30 euro…si nu a facut nimic deosebit doar ne-a obosit creierul cu povestiri halucinante,puteam si singure sa mergem la majorelle,bahia si inca cateva dar macar ne-am invatat minte iar la sfarsit cand nu am cumparat nimic din magazinele unde ne-a dus si-a dat arama pe fata…ft tupeist dar i-am tinut piept si i-am zis ca nu vede un ban in plus,apoi se adunasera vreo 4 in jurul nostru si incepusera in araba sa vb de nu mai intelegeam nimic si ne si speriasem un pic si ii zic stii ce…restul de bani ii vezi la riad si am plecat.Am vb cu patronul riadului i-am explicat si i-am zis nu ii dau un ban in plus pt ca a fost ft nesimtit etc etc mi-a lasat un gust amar experienta si a vb cu ghidul ,nu stiu daca i-a dat bani de la el cert e ca noi am scapat de belea!

      Asa ca mare grija la ”ghizi turistici”

      ioana 22 martie 2011 17:58 Răspunde
  • Mottoul meu în călătorii este : să ne lăsăm fraieriți. E clar ca oriunde mergi, în locurile frumoase e mai scump, în restaurantele frumoase contul e pipărat. Deci nu ma interesează să fac economii când sunt turist dar in Maroc cereau cam de 10-15 ori prețul, și erau extrem de insistenți și obraznici, când câștigau doar dublu se enervau, ba culmea, mai te și înjurau pe limba lor.
    Un exemplu innocent: în piața Jamaa-el-Fna, după ce am distribuit în stânga în dreaptă, în sfârșit la masă, apar două fetițe care scânceau cuvântul money, le-am comandat un Tajine cu pui, s-au aruncat pe el cu mainile goale, înfulecau și cu gura plină tot mai cereau dirhami și cât le dădeam, tot continuau ca în transă: încă zece, încă zece. Am început să le vorbesc că trebuie să meargă la școală, că e important să crească și să muncească.
    Exact expresia de gust amar descrie bine situațiile, mai ales dc prin gust amar înțelegem și lipsa totală a oricărei umbre de recunoștiință. Am mers la un restaurant de pește cu prețuri duble (după “recomandarea ghidului”, cântareau peștii vii și apoi îi găteau, când i-a pus pe cântar s-a întors cu dexteritate și a acoperit total cântarul, în fine am mâncat am lăsat un bacșiș gras și după ce am ieșit satisfăcuți a apărut chelnerul după noi pe strada, să mai dăm ceva și pentru bucătar:(

    Rădăcina atitudinii eu o văd tocmai în faptul că pe turist nimeni nu dă doi bani, nu doar pt că e văzut ca o vacă de muls dar în principal pt. că nu e musulman, deci e necredincios. Între ei se poartă alfel.
    Pentru fete poate fi groaznic. La Riad stăteau și două englezoaice care erau oripilate de pișcăturile de fund și tot tacâmul descris de giulia dobre și alte fete mai sus.
    Am uitat să vă spun că am încercat melcii fierți de la tarabe. Nu vă încurajez să-mi urmați exemplul.
    Felicitări lui Eugen M. care a explicat și pentru VIZITATOR ce este cu termenul Maghreb.

    SORIN 22 martie 2011 20:17 Răspunde
    • Apropo de melci, sunt diferiti cu idei si gusturi diferite 🙂 …. Mie mi-au placut, si nu doar cei din taraba de la Marrakech.
      Iar despre fetele ce calatoresc singure, si eu am iesit singura, ce sa zic, din 7 luni, minim 1 luna si in veci nu mi s-a intamplat ca cineva sa ma atinga (ceea ce nu pot spune despre tarile europene prin care am fost ). Ca suierau dupa mine, ca ma tineau de povesti, uneori chiar interogatoriu asta da, insa dupa ce le zambeam frumos le aratam un inel pe deget dispareau in multime.
      Cum zicea si Imperator, trebuie sa gasesti meteode salvatoare, in fiecare secunda, daca vrei sa scapi. Asta e cu calatoriile in afara Europei, trebuie sa fii flexibil, sa te adaptezi usor si repede, sa nu fii visator si aiurit ca vei plati scump, pana la urma nu la toti li se potriveste.

      Aliceee 23 martie 2011 11:49 Răspunde
  • Salut! Cred ca acest moto ar trebui sa se regaseasca si in mesajul initial. Schimba foarte mult datele problemei.

    asdf 22 martie 2011 21:11 Răspunde
  • Asta cu cerutul e la ordinea zilei dar tb sa fii ferm si sa le zici nu. Cand eram in Essaouira tipul care ne-a dus in desert,a venit cu noi seara sa ne luam bilet de autobuz si la sfarsit tipul cu care mai era in masina vine si ne zice daca nu ii dam si lui niste bani ca are multi copii acasa. Si m-am intors razand si i-am zis cine te-a pus sa faci atatia copii,aaa? Si am plecat….a ramas mut! :)))))

    ioana 22 martie 2011 21:31 Răspunde
  • Sorin m-a rugat sa-mi spun si eu punctul de vedere.

    In primul rand de ce am acceptat acest post, tinand cont ca eu in general scriu de bine. Simplu, pentru ca exprima un alt punct de vedere care este valabil – multa lume vine dezamagita din diverse tari – ca m-au furat, tzepuit, nu o sa mai calc acolo niciodata, lua-i-ar naiba. Da, este un punct de vedere absolut fair care tine de persoana, temperament, toleranta, asteptari, etc. Si da, cred ca acest tip de povesti completeaza ceea ce scriu in general pentru ca oricine poate sa se izbeasca de ele.
    Da, exista locuri care put – nu neaparat Medina din Marrakech, dar si zona zgarie norilor din Hong Kong cand refuleaza canalizarea care nu a mai fost imbunatatita din perioada cand acolo erau vile coloniale, nu blocuri de 60 de etaje. Aici am un avantaj – datorita unor probleme, eu nu am simtul mirosului.
    Da, dai de tot soiul de tepari… dar am vazut si auzit multe incat aproape nu mai bag in seama bullshit-urile care mi se vand (o stiu si pe aia cu hotelul care a luat foc si pe aia cu jadul autentic si pe aia cu taman azi sunt preturi speciale si templul e inchis ca e o sarbatoare budista). E drept, am si un obraz mai gros in astfel de cazuri – dar un obraz mai gros cu zambetul pe buze (fix ce zicea Ioana in povestea de mai sus – „cine te-a pus sa faci atatia copii”).

    Cand negociez imi stabilesc eu pretul tinta care vreau si sunt multumit sa-l platesc. Nu ma intereseaza ca este de 3 ori mai mare ca cel pentru localnici, poate fi chiar si la jumatate. I don’t care. Eu atata dau si vanzatorii pot sa faca si multiple tsukahare ca sa ma convinga 🙂 E drept, intru in jocul ca sa ofer mai putin si apoi sa urc pretul. Dar uneori sunt foarte ferm… in 2004, in Indonezia la un moment dat la oricine venea sa-mi vanda ceva, raspundeam ferm „lima ribu” – asta inseamna 500 (500 rupee indoneziene sunt vax albina, in jur de 50 centi americani). Orice ziceau, eu – „lima ribu, final price”.

    In general, stiu unde sunt si cum pot sa ajung in locul in care vreau. Am de asemenea un simt de orientare peste medie (am ghidat soferi de ricsa prin Jaipur la miezul noptii spre hotel fara sa mai fi calcat in orasul acela vreodata).

    Scap de potentialii ghizi vorbind in romaneste. Mi s-a intamplat in Bali, Kathmandu, Cairo si in alte locuri. Ii explic in romaneste ca nu stiu nici o limba straina si pana la urma pleaca.

    In India, dadeam raspunsuri cat mai ciudate. Gen – „astazi este joi si in religia mea este complet neauspicios sa fac cumparaturi ca se supara zeii”. „Pentru noi, inca suntem in anul vechi si e interzis sa cumpar lucruri noi in anul vechi. Asteapta 1 ianuarie, European calendar si o sa sparg tot bazarul”. „Femeilor noastre le e interzis sa poarte matase pentru ca e facut din uciderea unui vierme” „Prietene, iti promit ca o sa-ti fac o vanzare extraordinara viata urmatoare. Nu crezi in viata urmatoare ? Sorry, dar atunci nu esti un bun budist. Eu cred in reincarnare”. Una din cele mai distractive momente mi s-a intamplat din nou intr-un bazar din Khajuraho, India… A venit un tip la mine si a inceput sa-mi „cante” refrenul care il auzisem de mii de ori „Where from ? nice country, which is your good name ? Sweet name”. I-am raspuns sec sa sunt din Bhutan. A ramas cu gura cascata si a replicat ca e imposibil. I-am raspuns „Sunt fiul adoptiv al regelui Bhutanului si al 8-lea la rand pentru coroana regatului”. Inutil sa spun ca tipul a ramas ca la dentist si n-a mai zis nimic si cand ma plimbam prin bazar, in spatele meu tot auzeam cuvantul „Bhutan, Bhutan”.

    De aceea, poate nu sunt cel mai potrivit sa scriu articole de genul celui scris de Sorin pentru ca de multe ori trec peste probleme de genul asta fara chiar sa le observ. Si in plus, nu ma deranjeaza jegul. Intamplari de genul descris reusesc sa le driblez aproape instinctiv si nu ma afecteaza… Dar asta vine dupa nu stiu cate calatorii, tari si tzepari vazuti.

    Si de aceea ii multumesc lui Sorin pentru articol si pentru comentariile voastre pentru ca tot ce ati scris este real si multa lume are de-a face cu astfel de experiente. Unii vin din Egipt sau India sau Maroc spunand ca e o tara jegoasa cu oameni imputiti. Altii spun ca sunt niste locuri incredibile cu oameni de o ospitalitate cum nu gasesti in Europa. Amandoua categoriile au dreptate pentru ca aceea a fost perspectiva lor asupra locului. Nu tuturora le prieste o excursie dincolo de Bosfor si Antalya.

    De maine, un serial super misto, (nu e scris de mine) din seria „Pentru prima oara in Asia” – o tipa singura in India, experimenteaza sentimente de teama, repulsie, ura, acomodare, placere, extaz, groaza, bucurie, groaza…Si sincer mi-am adus aminte de prima mea aventura indiana si sentimentele experimentate care pot varia dramatic de la un minut la altul… E un serial super-fain pe care vi-l recomand si descrie fidel ce sentimente poti sa ai cand pici intr-o cu totul alta civilizatie…

    Imperator 22 martie 2011 22:16 Răspunde
    • Excelent imperator,si eu am incercat asta cu limba romana si plecau un doi! :))))))) e chiar fun!Tin sa specific ca am doar 22 ani dar m-am descurcat,tb sa fii in primul rand flexibil zic eu in tarile arabe.
      Acum comparand Egiptul cu Marocul,eu zic ca egiptenii sunt mult mai draguti si ospitalieri. Acolo daca te invita intr-un magazin cu parfumuri si mirosi zeci de esente,te servesc cu ceai stau de vb din placere chiar daca nu cumperi pe cand in Maroc sunt super politicosi la inceput iar daca vad ca nu cumperi nimic isi dau arama pe fata imediat. :-S

      ioana 23 martie 2011 1:12 Răspunde
  • Intr-un fel il pot intelege si pe Sorin – toata lumea vrea sa te jumuelasca de bani, esti agasat de tot felul de vanzatori de porcarii, taximetristul iti baga niste tarife mari, tipul cu serpii sau maimuta sare pe tine daca te vede interesat, etc – insa asta este situatia peste tot, nu numai in Maroc – in Maroc e chiar mai lejer, fata de alte tari. E la fel si in restul tarilor arabe, e la fel si prin Africa sau Asia. Si pana la urma tot turistul sau mai bine zis o anumita categorie de turisti e de vina, pentru ca incurajeaza fenomenul.
    Nu te obliga nimeni sa cumperi ceva de la vanzatorul de suveniruri (porcarii), nu te obliga nimeni sa dai bani la cersetori (mai bine trimite-i la munca), nu te obliga nimeni sa dai bani la tipul cu serpii sau maimuta (oricum daca nu le acorzi atentie, nu te baga in seama), nu te obliga nimeni sa cumperi ceva la suprapret, nu te obliga nimeni sa dai bacsis si exemplele ar putea continua mult si bine. Trebuie sa ai insa o atitudine potrivita si sa refuzi politicos. Daca omul nu intelege ridici vocea, eventual il trimiti in locuri mai calde si sigur va intelege. Sau poti apela la un refuz mai funny vorba lui Imperator. De exemplu majoritatea corturilor cu mancare din Jamaa el Fna au cate un „agent” care sa racoleze clienti aka turisti fluturandu-ti un meniu sub nas incercand sa explice ce mancare buna au. Cum alcool nu se serveste deloc in piata, e suficient sa-l intrebi daca are bere sau vin sau o tarie si sa-i zici – imi pare rau, dar nu pot manca pui fara un pahar de vin. Reteta a functionat de minune.
    Pe de alta parte e obligatoriu sa mergi pregatit, sa stii cat costa taxiul, care-s preturile la produse, unde poti cumpara suveniruri la pret decent, unde poti manca decent. Informatiile le gasesti in Lonely Planet sau pe diverse site-uri sau forumuri. Tot timpul ma duc pregatit si am pentru orice mai multe alternative.
    Daca chiar vrei sa cumperi ceva e bine – cum zicea si Imperator – sa-ti fixez niste tinte sau limite si sa stii pretul corect. De exemplu din Tunisia mi-am cumparat o geaca de piele, stiam cat costa la noi una, stiam de la hotel care-i defapt pretul pentru localnici si mi-am fixat tinta. Mi-am pus in portmoneu exact suma pe care vroiam sa dau pe geaca si m-am dus in bazar. Multi erau deranjati de pretul propus (mai sa nu ne scoata din magazin), insa am argumentat tot timpul – e ultima mea zi din concediu, atatia bani mi-au ramas, atata pot sa-ti dau – iti convine sau nu. Mai si scoteam portmoneul sa exemplific ;). Si pana la urma am gasit vanzatorul si geaca dorita. Inainte de a plati, l-am rugat sa-mi lase macar bani de taxi sa nu ma intorc pe jos.
    E foarte important sa te informezi din timp, sa stii la ce sa astepti si sa stii sa refuzi si sa treci cu zambetul pe buze din aceste situatii. Trebuie sa vezi partea buna si frumoasa a lucrurilor, altfel vvei avea cu siguranta un concediu ratat si plin de nervi. Nu incuraja niciodata cersetorii si nu da bacsis inutil, doar pe bazandu-te pe argumentatia ca asa se obisnuieste sau daca nu esti multumit de servicii. Doar in felul asta vor intelege candva localnicii, ca vor trebui sa lucreze pentru bani, insa atata timp cat gasesc suficienti fraieri, nu se va schimba nimic.

    Andy 23 martie 2011 1:03 Răspunde
  • SORIN, regula ta cu „sa ne lasam fraieriti” functioneaza doar daca ai bani multi si nu te intereseaza cat cheltuiesti. Chiar si in conditiile astea eu nu sunt de acord cu ea. Prin faptul ca imparteai bani la cei ce-ti cereau nu faci altceva decat sa-i incurajezi sa faca asta in continuare. La fel si prin faptul ca oferi pe produse atat cat iti cere vanzatorul. Pentru un comerciant adevarat sa nu negociezi reprezinta lipsa de respect din partea ta.

    george2210 5 aprilie 2011 19:45 Răspunde
  • @george2210, iti respect binențeles opinia și nu intenționez să ți/o schimb
    Poate nu am reușit să explic bine teoria cu SA NE LASAM FRAIERITI. Iată o ocazie potrivită. Sa îți dezvălui și de unde am preluat/o. Eram în Argentina și proprietarul unei fabrici de încălțăminte vroia să mă întâlnească, eu nu prea aveam timp și chef și tot amânam. Până la urmă insistent, a venit el cu un taxi după mine; eu am observat că taximetristul tot umbla la taxator, eram în spate și îl informez pe om. Și el îmi zice in spaniolă, relaxat cu naturalețe: Hai să ne lăsăm fraieriți! și îmi zice că el seara se culcă cu un milion de pesos și se scoală cu jumătate, că în Argentina toți de fură, că oricum ești furat etc. deci e înțelepciunea unui om care a luat cele mai mare țepe posibile în viață, în 2001 a pierdut toate economiile. EU am preluat asta pt turism ca să nu mă mai stresez, să caut un restaurant cu prețuri de chilipir sau să mă uit la o cafea care costă 30% în plus.
    De negociat în Maroc am negociat, după comentariul tău se vede că nu ai fost; deci negociezi la a 15 parte din preț, ți se pare grozav și mergi în alt oraș și prețul de pornire la același produs e jumătate față de prețul redus obținut de tine.
    Și te asigur că dacă aplici mottoul vei fii foarte relaxat și nu se va simții nu știu cât la buget. Încearcă și bucură/te de excursii!!

    SORIN 5 aprilie 2011 22:41 Răspunde
  • azi un atentat sangeros in Piata Jaama el fna a facut multe victime, 15 morti pana acum, asa ca imi retrag asigurarile asupra sigurantei in frumosul Maroc. Atentie mare, probabil va sarii la un moment dat capacul de pe kukta dar cand anume ramane inca un mister!

    SORIN 28 aprilie 2011 22:18 Răspunde
  • Tocmai m-am intors din Maroc unde trebuia sa stam 9 nopti (2-Tanger, 1-Chefchauen, 3-Fes, 3-Marrakesh).
    In Chefchauen riadul se numea Dar Chefchauen si a fost SUPER ca o recomandare.
    In Fes am stat in medina si mi s-a parut ca o calatorie intr-un Ferentari infect, jegos si imputit (no ofense pt. cine poate si locuieste in Ferentari)
    Am ajuns la Marrakesh in dupa-amiaza zilei cu atentatul. La gara ne astepta un minivan de la riad-ul unde rezervasem. Dupa ce soferul la inceput a dat-o ca a fost o butelie si ca totul e in regula, pana la urma a inceput sa rada si sa spuna ca si daca a fost un atentat, acum totul s-a sfarsit si ca bomba a explodat. Dintr-un grup de 8 persoane eu si prietena mea ne-am simtit luati la misto si am plecat imediat spre Barcelona unde am petrecut 3 zile minunate. Chiar daca am dat pe avion 500 euro, siguranta noastra a fost mult mai importanta…for the rest there is MasterCard.
    De intors sigur nu m-as mai intoarce, inca nu sunt decis daca pe ansamblu mi-a placut sau nu. Am vazut locuri minunate (locuri, nu oameni) si din cauza asta inca ma mai gandesc. Va anunt cand m-am hotarat 🙂

    Mikimaus 3 mai 2011 19:28 Răspunde
    • Avea dreptate omul, daca bomba deja a explodat ce pericol sa mai fie.

      george2210 3 mai 2011 19:53 Răspunde
      • Eu as fi cerut un discount de atentat de la riadul respectiv 🙂

        Imperator 3 mai 2011 20:14 Răspunde
    • Chestia asta cu siguranta este relativa.Cred ca si Madridul , New York-ul sau Londra erau orase sigure la momentul in care s-au petrecut atentatele.De regula dupa ce se intampla una ca asta gradul de securitate creste la maxim ,asa ca nu vad ce s-ar mai fi putut intampla.Acum ce sa inteleg ca daca va astepta omul plangand in gara ramaneati in Marrakesh? 🙂
      Mie mi-ar fi fost mai teama sa nu-mi iau teapa a doua oara de la smecherasii marocani care vand diverese la un pret dublu sau chiar triplu decat cel normal sau sa nu dea unul cu scuterul peste mine in Marrakesh.

      julini 3 mai 2011 21:42 Răspunde
      • Anul trecut pe 31 Octombrie eram in Istanbul cand a fost un atentat sinucigas. Exista riscuri in calatorii dar cum zice si julini, se poate intampla oriunde. Trecusem prin piata respectiva cu o seara inainte si am mai trecut de cateva ori dupa. Nu spun sa mergem aiurea in zone cu risc ridicat insa o explozie sau chiar atentat se pot intampla in multe locuri…

        CristiZ 4 mai 2011 14:20 Răspunde
      • Intr-adevar a fi in siguranta e o chestie relativa…Sunt saptamani cand din cauza job-ului conduc 2000 km/saptamana. Sunt constient ca poate sa se strice masina, sa-mi explodeze oricand un cauciuc sau sa-mi sara in fata un caine etc. Pentru asta merg regulat la service pt. verificari sau daca vad un caine de departe incetinesc si nu astept sa se dea el la o parte. Deci fac tot ce pot si stiu eu sa ma feresc si sa previn. Asta am considerat noi sa facem. Oricum…a fost o experienta.
        Iar pt. CristiZ: sunt mai multe poze ale aceleiasi locatii…deci nu sunt chiar 99 de motive 🙂

        Mikimaus 5 mai 2011 15:43 Răspunde
  • 99 de motive pentru care m-as intoarce 🙂

    http://picasaweb.google.com/cristizmf/2010Morocco#

    Marocul este mult mai mult decat 2-3 orase…

    CristiZ 4 mai 2011 23:55 Răspunde
  • cunosc si eu un grup de tineri romani care aveau programata o saptamana in Maroc si au plecat chiar in ziua atentatului, i-am vazut destul de speriati dar totusi nu renuntat…e spinoasa problema cu atentatele intr-adevar si nici nu poti pune etichete simplu; dar oricum Marocul are o traditie in asa ceva si asta il face cumva previzibil. Pe de alta parte oriunde ti se poate intampla orice. Imi amintesc cu amaraciune cum reporterii intrebau niste romani, tocmai cand a explodat mamaliga in Egipt, daca totusi mai au curaj sa plece. Ramane emblematic raspunsul unei femei: pai daca am platit…

    SORIN 6 mai 2011 11:22 Răspunde
  • azi sunt noutati legate de atentat, a fost arestat un tip de 28 de ani, admirator Al Qaida care ar fi lasat valiza cu explozibil aflat in doua oale kukta; intrase cu o peruca si o chitara sa para turist; tot azi a murit si a 17 victima a acestui atentat, o elvetianca de 25 de ani din Canton Ticino, in urma ranilor era internata in terapie intensiva in Elvetia.

    SORIN 6 mai 2011 22:34 Răspunde
  • Eu am fost anul trecut 9 zile in Maroc cu un grup de prieteni. Am inchiriat 3 masini si am facut aproximativ 1500 km vizitand Casablanca, El Jadida, Rabat, Agadir, Marrakesh, Ouarzazate si ajungand pana in M’Hamid unde am facut o mica excursie in Sahara cu camilele. As vrea sa spun ca in cei 1500 de km pe care i-am facut, soselele au fost perfecte. Infrastructura este absolut fara cusur, drumurile nationale ca in palma iar noua autostrada dintre Agadir si Marrakesh arata cam ca autostrazile din Elvetia.
    Intradevar, calitatea oamenilor lasa de dorit. Pe plaja publica din Casablanca aglomeratie ca in filmele indiene. Niste pusti se jucau tenis pe deasupra cearceafurilor noastre si, dupa ce ne-au lovit de 2-3 ori cu mingea in fata, am decis sa ne mutam. In momentul in care au vazut femei in costume de baie au luat-o razna. Au reactionat cam ca un canibal cand vede un alt om dupa 10 zile in care nu a mancat nimic….in schimb, in Agadir erau numai straini pe plaja iar atmosfera era cu totul alta…In Marrakesh am fost impresionat de atmosfera din Jamaa el Fna, insa atunci cand am ajuns in bazar a fost ingrozitor. Oameni care trageau pur si simplu de tine sa iti vanda cine stie ce prostii, aglomeratie, caldura…drumul dintre Marrakesh si Mhamid a fost foarte lung si obositor, dar experienta de a te trezi in mijlocul desertului a fost fantastica. La fel si excursia cu camilele in destert a meritat toti banii. Rabatul este un oras mai ingrijit, dar aglomeratia si oamenii sunt la fel ca peste tot….
    Una peste alta, am avut o excursie excelenta in Maroc, mancare buna, cazare ieftina, natura extraordinara, orase foarte interesante, si pot sa spun cu mana pe inima ca as mai merge si a doua oara… Nu cred ca marocanii sunt cu totul altfel decat tunisienii sau egiptenii…

    Adi 12 mai 2011 17:37 Răspunde
  • Nu am inteles de ce Sorin a lasat bacsisuri acolo unde nu are de gand sa se intoarca, eu nu dau bacsis decit rasplatind un serviciu de exceptie.Cit priveste negocierea pentru un produs, aici trebuie sa te gindesti daca ai nevoie intradevar de acel obiect; daca e vorba de mincare, asta e, trebuie sa mincam.Dar nu e datoria noastra sa ii ajutam pe toti saracii din Asia sau Africa, ajung dependenti de turisti mai rau ca romanul de ajutoare sociale.

    Li 17 iulie 2011 14:38 Răspunde
  • E bine. Din tot articolul am ramas cu ceva: as fi tare trista sa am drept partener de (orice fel de) calatorii un….Sorin 🙂
    No offence

    Hapi 8 noiembrie 2012 14:13 Răspunde
  • ce caterinca obosita mai e si prin maroc

    caterinca obosita 3 februarie 2013 4:28 Răspunde
  • uite unde m-a adus dorul de Maroc la ora asta, pe blogul Imperatorului!:)eu ma voi intoarce in Maroc cu prima ocazie, vreau sa vad partea de nord(sper in varianta de calatoare singura, experienta limitata cu Marocul mi-a aratat ca nu e bine sa pleci la drum cu oameni care,in numele sigurantei, se spala pe dinti cu apa imbuteliata, intr-un hotel cu multe stele:).
    dar da, ii dau dreptate lui Sorin pe partea de interactiune umana, respectiv incercarea perpetua si agasanta de jecmanire a turistului, numit generic american prost:)adica dupa ce-am citit o gramada de forumuri,etc,in incercarea de-a ma informa si organiza cat mai bine, a fost un soc nesimtirea cu care te furau/minteau oamenii in fatza.exemplificarea perfecta e cu un taxi chemat de cei de la hotel(rip-off clasic), la care am insistat sa ne puna contorul care la sfarsit arata 7.8, iar taximetristul ne-a spus ca e setat in euro:))
    cat despre insistenta de-a cumpara ceva,orice, depinde de reactia proprie.eu nu faceam decat sa zambesc si sa dau din cap la nesfarsit, oamenii cu care eram gesticulau,tipau incercand sa-i faca sa plece pe vanzatori.
    o alta surpriza a fost cu mirosurile(e o pregatire mica pt o calatorie viitoare in India,nu?:)).eu care nu sunt vreo sensibila, era sa vomit de cateva ori in medina din Essaouira.
    altfel, mi-a placut mult experienta, au fost locuri deosebite pt mine si, dc n-as fi fost f inalta si,mai ales, f alba, mi-as fi rezervat si niste ore sa privesc si spectacolul uman.

    mb 23 februarie 2013 1:27 Răspunde
  • Mottoul meu de calatorie este :” cunosti lumea doar daca stii sa-i intelegi si sa-i respecti diversitatea”
    Am citit si eu aceste randuri inainte de a porni in calatoria mea spre Maroc si recunosc ca m-au cam pus pe ganduri cele scrise,..fara motiv as putea spune acum ca m-am intors de acolo. Am descoprtit o tara minunata, de poveste cu riaduri frumos impodobite ,kasbahuri topite de timp si ploaie , medine aglomerate si zgomotoase, o tara plina de culoare cu oameni frumosi si simplii, prietenosi ,generosi.
    Oamenii Marocului simplii dar atit de demni , eu nici un moment nu m-am simtit pacatita in aceasta tara , dimpotriva pot spune ca am primit o multime de daruri marunte din partea localnicilor
    sahara a fost o experienta de neuitat chiar daca mai intalnisem desertul pana atunci, o experienta pe care pote fiecare ar trebui sa o traiasca
    Marocul a fost surpriza ,o surpriza foarte placuta si de aceea sper ca odata sa ma intorc acolo

    delia 8 noiembrie 2013 12:28 Răspunde
  • Eu traiesc in Casablanca si pot spune cu mana pe inima ca sunt multi carora Maroc-ul nu o sa le fie niciodata pe plac. Asta pentru ca trebuie sa iubesti acest oras si sa te lasi cucerit de farmecul lui aparte, iar asta pentru un turist nu se va intampla niciodata – obiectivele sunt putine, si nu ai cum sa observi orasul deoarece nimeni nu o sa iti arate cu adevarat ce inseamna Casablanca. Tururile pentru turisti sunt de rahat, si pierzi cam tot ce ar putea sa iti placa. Legat de celelalte orase, da, tzepe sunt peste tot. Repet, Maroc-ul trebuie inteles – nu este o destinatie pentru toata lumea, iar ca turist intr-o saptamana nu vezi nici macar 0,5%. O sa imi fac curaj intr-o zi sa scriu un ghid despre ce sa cauti cand ajungi aici si sa iesi din tiparul turistului clasic. Ceea ce vei afla, te va surprinde din toate punctele de vedere.

    A. 17 ianuarie 2014 21:07 Răspunde
    • Pana la urma ai scris acel ghid? As fi curioasa si interesata sa-l citesc 🙂

      Lucia 30 iunie 2014 10:16 Răspunde
  • @A si Delia.Tocmai am fost in Maroc, pacat de timp si bani.N-as merge inca o calatorie nici gratis.Stafful riadurilor extrem de necalificat, cu vreo doua exceptii.Cu toate ca vorbesc franceza foarte bine, nicaieri nu am intilnit atitea pericole si tepe la tot pasul.Am scris la reclamatii la booking.com de am obosit, in fiecare oras sau am schimbat hotelul, sau am schimbat camera dupa multe insistente.Preturi enorme, pina si la Carrefour te inseala, vrei sa cumperi ceva ca e la promotie, apare un angajat si zice : asta e pretul de ieri.Minte, evident.Ca sa nu spun ce lupte trebuie sa duci sa primesti dimineata omleta.Le e lene sa o faca, zic ca nu au traditie….In fine, daca nu stiti franceza va va fi foarte greu pe acolo.Probabil sunt si mai indiferenta la farmecul marocanilor, ca nimeni nu e perfect.

    Li 17 ianuarie 2014 22:13 Răspunde
  • @A(Alice?)!Niciodata sa nu asculti in Maroc de sfatul unuia care te duce…undeva sa iti arate ceva ce nu ai vazut.Daca scapi fara portofel ai sa fii fericit, dar ar putea fi vorba si de un viol.Asta e acel ceva ce nu ai mai vazut.Nu calatoriti cu trenul decit la clasa 1 si nu stati linga geam, se arunca cu pietre in ferestre.Nu cumparati nimic, e plin de chinezarii.Nu dati bacsis, ca obiceiul asta trebuie desfiintat, eu am reusit sa fac asta in 17 zile de voiaj.
    Ce exista in Maroc frumos vei vedea si in alta tara, sa fim seriosi.

    Li 19 ianuarie 2014 9:36 Răspunde
    • @Li: imi pare rau, dar nu sunt deloc de acord cu tine. Am fost in Maroc si trebuie sa spun ca multe lucruri pe care le-am vazut acolo nu le-am vazut nicaieri. De exemplu Sahara: numeste-mi 2 tari mai civilizate si sigure din care poti sa explorezi desertul? Nu mai spun ca orase gen Rabat sau Casablanca nu gasesti pe toate strazile. Da, este o tara necivilizata si oamenii incearca sa te insele, dar ai fost vreodata in Indonezia sau Egipt sau in alta tara din lumea a treia? Toate sunt la fel…. daca vrei siguranta si corectitudine, tarile de lumea a treia nu sunt pentru tine…

      Adi 20 ianuarie 2014 11:08 Răspunde
  • @Adi, am fost in Indonezia si intr-o multime de tari sarace.Unde se intimpla ce mi s-a intimplat mie la Fes, la Dar Ahl Tadla , rezervare facuta pe booking.com.Riadul gol, niciun client, doar un cetatean murdar si agresiv care tine locul patronului si care te ameninta cu politia daca nu platesti pe loc pentru tot sejurul.Pe urma se razgindeste, iti da banii inapoi peste doua ore, amenintind iar cu Politia, sa pleci imediat din cotetul lui turistic, ca nici la moschee nu s-a putut duce, ca a stat sa astepte un turist.Nu se intimpla nicaieri pe glob asa ceva, vor trai toata viata in mizeria aceea in care traiesc.
    Am fost si la Rabat, stai linistit.Si acolo am fost nevoita sa schimb riadul era groaznic de murdar pentru 50 euro/noapte….Dar Yanis, parca.

    Li 20 ianuarie 2014 20:57 Răspunde
  • imi pare rau ,dar parerea despre Maroc tot nu mi-o schimb…fiecare cu norocul lui
    a fost cineva in Ethiopia ??

    delia 4 februarie 2014 13:57 Răspunde
  • Hmm, chiar imi planuisem o vacanta in Marrakech. Dar din cele citite aici combinate cu faptul voiam sa merg si cu un copil(6 ani) plus ca eu sunt o persoana super comoda nu cred ca se va mai concretiza. Daca as merge singur cred ca mi-ar place, dar stiti cum sunt copii… Mai ales prin bazare, cred ca m-as umple de nervi. Si-asa am disperat prin Paris si Barcelona prin preajma la toti vanzatorii de turnulete, magneti etc. Culmea este ca aveau produse ieftine, dar enough is enough. Chiar mi-am luat niste ochelari „Armani” :))) cu 7 euro, negociat de la 12, probabil puteam sa-i iau cu 3-4. Chestia e ca aveam nevoie de ei si chiar nu aveam chef de tiganeala. Prin Marrakech cred ca mi-as pierde mintile. Probabil o sa merg alta data, doar cu sotia. Am si un ficat destul de sensibil si nu suport mirosurile „grele” ca sa zic asa. Ce sa zic, din poze(nu neaparat din post-ul acesta) pare super interesant, e ieftin de ajuns acolo, riadurile sunt decente… Inca nu anulez nimic, o sa oscilez asa pana vine ziua plecari. 🙂

    Tavi 23 mai 2014 10:26 Răspunde
  • Sorin, nu ai inteles nimic din Maroc. Eu am locuit acolo un an si abia astept sa revad multe locuri care m-au incantat in aceasta tara plina de farmec si mister. Iar oamenii sunt ca peste tot, sa fim seriosi, noi vorbim?!?!

    Carmen Vagner 29 iunie 2014 20:32 Răspunde
  • @Carmen, cum sunt marocanii „ca peste tot”?A fost prima tara in care mi s-a pretins bacsis pt. ca mi-a aratat pe unde sa merg sa ajung la hotel.Pt.ca nu am vrut sa-i dau m-a hartuit doua zile, ma astepta la colt si cerea banii.
    Fac eforturi disperate sa te jupoaie de ultimul euro,asa ca e dreptul meu sa nu-mi placa acesti bastinasi.

    Li 30 iunie 2014 13:10 Răspunde
  • intre timp am fost si eu la Essaouira la Festivalul de muzica Gnawa….o alta inselatorie crasa! noroc ca m-am aciuat pe langa un grup de actorashi entglezi si m-am dus la surf cu ei…in rest de cum umblam singfura ( si NU sunt genul care se imbraca nici in rochite decoltate, nici in vulgarii pantaloni scurti!) era un dezastru de agresivitate! iar SORIN are cea mai profunda dreptate: totul provine din faptul ca noi suntem GHAURI ptr ei, adica necredinciosi intru Mahomet, deci egal cu zero, ba chiar mai rau….cat despre femeile care nu cauta decat localnici, cred ca trebuie sa fie extreme de frustrate! mie mis e pare toti niste nespalati de nivelul cartierului Prahova! pe deasupra mai sunt si HIGH zi si noapte! insa invers, barbatii europeni TOPITI dupa localnice, si mari consumatori avizi de tot ce se poate,d e la tinere „dezlantuite” pana la psotituate de meserie, am vazut cu zecile! ceea ce este extreme de dezgustator, si mai ales infricosator, data fiind rata RECUNOSCUTA de imbolnaviri pe cale sexuala! INtr-un cuvant eu nu mai calc in Maroc ever, cu tot sarmul fostelor civilizatii de mult apuse, ingropate sub kitsch si gunoaie de actualii locuitori!

    giulia dobre 19 august 2014 15:29 Răspunde
  • Pingback: Maroc: tajine, argan şi schi pe dune de nisip | din viata punct ro

  • Magreb=Maroc ?? Din cate stiu eu Maghreb e o zona a Africii ce cuprinde in special 3 tari (Tunisia,Algeria si Maroc ) 😉

    Alex 9 februarie 2016 16:14 Răspunde

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii