Marrakech

Trebuie să spun din capul locului că Marocul și în special Marrakech este undeva acolo bine înfipt în corazonul personal. Marocul a fost prima țară extra-europeană în care am călcat. E drept, cu doar două luni înainte, fusesem în Albania, care era, fără doar și poate, o țară în afara Europei atunci, în primăvara anului 1999. Albania a fost prima țară care mi-a sugerat cum arată Africa sau poate și Asia și m-a împins să trec granițele vechiului nostru continent, iar primul salt l-am făcut extrem de repede – în Maroc. Am trecut cu feribotul de la Algeciras din Spania și am stat cred că vreo două săptămâni prin Maroc, ajungând până, hăt, la granița cu Algeria în mijlocul dunelor de la M’Hamid Și, da, Marocul m-a fascinat, mi s-a părut o lume aparte, cu obiceiuri, arhitectură, tradiții aparte și atât de interesante. Așa că după Maroc au urmat Egiptul, Iordania și Turcia, dar știți cum e… primul pas este de neuitat.

Marrakech nu a fost primul oraș marocan vizitat, dimpotrivă, eram deja „veteran”. Când am ajuns în orașul roșu, vizitasem deja Meknes, Fes, Rabat și Casablanca, dar Marrakech-ul a fost și continuă să fie ceva special. Mi-aduc aminte, am stat într-un hotel cu un nume nu tocmai exotic – Hotel Franco-Belge aflat în Ville Nouvelle și care acum nu mai exista –, o clădire măruntă cu un patio răcoros, a fost demolată pentru a face loc blocurilor și mallurilor care domină astăzi orașul nou. Dar nu Ville Nouvelle m-a atras, ci Medina, orașul vechi cu străduțele sale meandrate și aiuritoare, cu bazarul său animat, cu piața centrală Jema el-Fnaa, unde părea să aibă loc un carnaval nonstop, cu sacagiii care încă vindeau apă și nu doar pozau ca în ziua de azi, cu pescarii de Coca-Cola, cu vânzătorii de sucuri sau cum se transforma în câteva minute într-un restaurant imens la căderea nopții. E drept, auzisem deja tânguielile muezinilor prin Bosnia, dar ce auzeam la orele de rugăciune în Marrakech era o poveste de neuitat. M-au vrăjit „dansurile” negocierii vânzătorilor din bazar, arhitectura elaborată a palatelor și a medreselor și, mai ales, cura de ceai de mentă marocan – venisem după câțiva ani în care aveam parte de deranjamente stomacale extrem de frecvente, iar ceaiul acela mega-concentrat de mentă al Marocului m-a dres pentru cel puțin o jumătate de deceniu – pahare în care un pic de apă de abia se strecura prin smocurile de mentă pură. M-au enervat însă miile de așa-ziși ghizi care te asaltau din momentul în care puneai piciorul în Medina.

Evident, nu am fost doar în 1999 în Marrakech. Am revenit 10 ani mai târziu, când am descoperit un cu totul și cu totul alt oraș. Așa-zișii ghizi dispăruseră, vechi case și vile ale Medinei se metamorfozaseră în mici hoteluri cu atmosferă de 1001 de nopți, orașul nou se transformase enorm și devenise un mare șantier. Am fost de 5 ori în Marrakech și de fiecare dată la plecare (fie că plec cu avionul sau cu trenul) îmi șoptesc în barba – Je reviendrai! În’shallah !

Din ce în ce mai mulți români iau calea Marocului și a Marrakech-ului, mai ales că, iată, din toamna aceasta avem nu una, ci două companii aeriene care zboară direct de la București la Marrakech. În plus, agențiile de turism românești oferă din ce în ce mai multe pachete de vizitare a Marrakech-ului, dar și Marocului. Nu vă speriați dacă vedeți oferte de o săptămână în Marrakech! Nu vă veți plictisi – sunt atâtea locuri de văzut și experiențe de avut în Marrakech, iar dacă vă rămân câteva zile libere, puteți să mergeți și în excursii de o zi prin apropiere.

Dar hai să vă fac niște recomandări de locuri pe care pentru nimic în lume nu trebuie să le ratați.

Piața Jema el-Fnaa. Mi-aduc aminte că ghidul Lonely Planet scria despre această piață amplă că găzduiește un carnaval permanent. Și așa era. În timpul zilei, puteai bea sucuri de tot soiul de fructe la prețuri ridicol de mici (standurile cu sucuri au rămas, prețurile nu mai sunt așa de mici ca atunci, dar, orișicum, nici mari nu sunt) și te uitai vrăjit la toate distracțiile oferite – de la pescarii de Coca-Cola la dansatoarele din buric (să nu vă așteptați la fetele acelea aproape goale din Dubai sau Egipt, sunt chiar bine îmbrăcate, dar mișcările la fel de atrăgătoare), de la îmblânzitorii de șerpi la desenatoarele de henna. Poate cea mai interesantă, dar și impenetrabilă experiență o reprezentau „povestitorii” (ultima dată când am fost, acum vreo doi ani, nu i-am mai văzut). Provenind dintr-o lume fără internet, televizor, radio sau chiar și ziare, povestitorii erau niște artiști care povesteau diverse snoave, istorisiri pline de tâlc și povețe, poezii – erau înconjurați de o mulțime curioasă dornică de a se culturaliza, dar și distra.

În jurul pieței, se află o serie de cafenele și restaurante pe acoperiș sau la etaje superioare, de unde poți să admiri panorama acestei piețe cum alta nu e, să urmărești ce se întâmplă și, mai ales, să pozezi, dacă ai zoomi mulți, la aparatul de fotografiat fără că cineva să vină instantaneu și să-ți ceară 10 dirhami. Apusul de soare admirat de la una dintre aceste locații este absolut genial – cu umbrele oamenilor lățindu-se pe caldarâmul pieței și cu soarele roșu îmbujorat, coborând molcom în spatele minaretului Koutoubia – singura clădire supraviețuitoare a unei moschei impresionante.

Ville Majorelle. Unul dintre cei mai mari creatori de modă ai lumii a fost Yves St. Laurent. Genialul creator, născut în Algeria, deci din pieds noirs, nu s-a regăsit niciodată în Franța. Rămas în Franța unde se afla la studii datorită exodului populației europene la finalul Războiului de Independență al Algeriei, Yves nu s-a regăsit niciodată în țara strămoșilor săi. Îi lipseau freamătul, culorile, mirosurile și sunetele Africii de Nord natale. Cum întoarcerea în Algeria îi era imposibilă în acea perioadă, a ales să se mute în Maroc, o țară atât de similară cu țara natală. În plus, faptul că YSL era gay declarat într-o Franță extrem de conservatoare și intolerantă în anii ’60 l-a împins spre Maroc. Yves și iubitul său au vizitat Marocul în 1966, iar Yves s-a îndrăgostit pe loc de Marrakech. A fost un coup de foudre, o dragoste la prima vedere și imediat cei doi au cumpărat o vilă construită de artistul Louis Majorelle la început de secol XX. Aici, a remodelat casa, iar grădina a transformat-o într-un paradis pe pământ. Astăzi, vila se poate vizita (se putea vizita și în 1999, când Yves era încă în viață) și este o oază de verde, dar și unde clădirea principală, precum și decorațiunile de grădină sunt vopsite în niște culori extrem de tari, culori memorabile. Se spune că Yves St. Laurent ar fi spus „Marrakech-ul m-a învățat culorile”. Înclin să îi dau dreptate.

Medresa Ben Youssef – o capodoperă a arhitecturii și, mai ales, a decorațiunilor islamice, această universitate a fost construită în secolul al XIV-lea pentru a găzdui studenții, dar și pentru cursuri. Astăzi, te poți plimba prin camerele vechilor studenți și să rămâi uimit de rafinamentul decorațiunilor din momentul în care pășești în patio, acea curte interioară moștenită probabil de la romani. Este considerat vârful arhitecturii dinastiei saadiene, una dintre dinastiile care au condus Marocul în Evul Mediu.

Palatul Bahia. La final de secol XIX, pașa de Marrakech, guvernatorul regiunii, era un tip foarte bogat. Așa că a decis să construiască un palat care să eclipseze palatul sultanului Marocului de la Rabat. După moartea constructorului său, palatul a fost naționalizat de rege care a jefuit tot ce putea. Dar un alt pașă de Marrakech, încă și mai puternic, bogat și opulent din familia tuaregă Glaoui, a dus palatul la o strălucire care l-a uimit până și pe un tip rafinat, cu gusturi foarte exclusiviste, cum a fost William Churchill (nu, nu mă refer la vânzarea Europei de Est către Stalin). Devenit apoi reședința guvernatorului-general francez din perioada colonială și din nou al regelui Marocului (care, pentru a da senzația de modernitate, a renunțat la titlul de sultan în favoarea celui de rege), palatul a fost transferat Ministerului Turismului, pentru a deveni muzeu. Deși nu vei găsi cine știe ce bogății în muzeu, clădirea este extrem de frumoasă și îți dă o idee asupra a ce înseamnă opulența acum un secol în Nordul Africii.

Medina. Vechiul oraș este un labirint de străduțe și ulițe pe care te pierzi. Pur și simplu. Dacă în apropierea Pieței Jena El-Fnaa se află bazarul unde poți găsi numeroase suveniruri, cu cât te adâncești mai mult, descoperi sufletul real al bazarului, acolo unde se află cafenele locale și magazine cu produse pentru viața de zi cu zi. Medina continuă să fie locuită, așa că poți ajunge și în cartiere locuite, unde este bine să fii cuviincios, îmbrăcat în conformitate cu regulile islamice (nu, femeile nu trebuie să poarte văl, dar nici să se plimbe în pantaloni scurți) și mai ales să nu faci poze oamenilor.

Viața de noapte în Hivernage și Gueliz – aceste două cartiere formează Ville Nouvelle, orașul nou construit de francezi în timpul dominației acestora. Deși marea majoritate a vizitatorilor este atrasă de exotismul orașului, ei bine, Marrakech este un party town – se spune că este capitala de clubbing a Africii, cu multe cluburi care ar putea să facă faima unei Ibiza sau Mykonos. Aici vei găsi și varianta locală a lui Pacha, dar și multe alte baruri, cafenele, cluburi unde poți dansa până la ziuă. Este zona în care să găsești alcool. Nu este o problemă – poți găsi până și la supermarket.

Excursii de o zi din Marrakech

Peste Munții Atlas, la Ouarzazate. Este o excursie lungă, dar dacă pornești cu noaptea în cap, o vei putea „face” – Munții Atlas sunt o barieră mai mult decât geografică, geologică, climatologică, sunt și barieră culturală. Dincolo de ei, vei întâlni deșertul, deșertul adevărat, iar populația este formată aproape în totalitate din tuaregi. Drumul dintre Marrakech spre Ouarzazate peste Munții Atlas este o splendoare, iar dincolo de munți, poți vizita satul Ait BenHaddou, un sat-cetate tuareg, absolut fascinant, dar și palatul familiei Glaoui din Ouarzazate sau studiourile de film din zonă unde au fost produse niște mega-producții, cum au fost Gladiator (primul!), Șapte Ani în Tibet, Kingdom of Heaven, dar și mai multe episoade din faimosul Game of Thrones.

Essaouira – o urbe de pe coasta Oceanului Indian, cu un oraș vechi construit de europeni, cu plajă, cu o piață de pește extrem de animată și multe magazine de suveniruri. Pe drum, poți vedea celebrele capre care se cațără în pomii de argan (acum sunt „plantate” acolo pentru fotografii), dar și poți cumpăra ulei de argan de la cele două-trei cooperative aflate pe drum.

Cascada Ouzoud. Cascadă în Sahara ? Ei bine, da! Mă rog, nu e chiar Sahara, Sahara, e într-o zonă a Munților Atlas, dar este extrem de spectaculoasă – are nu mai puțin de 110 metri înălțime (ca idee, faimoasa Cascadă a Cailor din Maramureș are doar 90 de metri). Este o destinație turistica iubită în special de turiștii marocani (vei vedea și câțiva străini), așa că o să găsești și un soi de bazar și numeroase cafenele în jurul cascadei.

Cum ajungi / unde să dormi

Cum ziceam, toamna aceasta au început zborurile directe București – Marrakech, așa că ai diverse opțiuni de a-ți organiza vacanta. O ofertă excelentă de transport + transfer + cazare este de la Holiday Office, care v-a pregătit pentru aprilie (când e o vreme splendidă în Marrakech) un pachet avion + transfer + cazare într-un riad tradițional marocan pentru doar 581 de euro. Riadul este un hotel tradițional, absolut superb, care recreează în cele mai mici amănunte atmosfera de 1001 de nopți a regiunii. Se află în zona Kasbah a orașului vechi, la doi pași de piața centrală Jema el-Fnaa, dar într-o zonă unde poți să ajungi pe jos fără să te pierzi (e o zonă mai ușor de înțeles decât Medina propriu-zisă).

Uitați-vă la poze și sigur vă veți simți inspirat de atmosferă și arhitectură.

Oferta o găsiți aici –-> Oferta Marrakech

Și că veni vorba, vedeți că Holiday Office nu are oferte doar în aprilie – ofertele se succed din 5 ianuarie 2025, imediat după Revelion până de Paște, pe 20 aprilie 2025. Plecările sunt săptămânale, în fiecare duminică și sunt operate cu zbor direct București – Marrakech.

Imagini Marrakech

Piata Jema el-Fnaa

Variata oferta de sucuri de fructe 🙂

Piata este plina de bunatati marocane

Pescarii de Coca Cola 🙂

Sacagii din Marrakech – astazi stau doar la poze

Apus de soare in Jema el-Fnaa

Vila Majorelle si culorile sale

E o oaza in oras

Medersa Ben Youssef si arabescurile ei

Fabuloasa curte interioara a medersei

Palatul Bahia, fosta resedintei a pasei de Marrakech

Acoperisul unei incaperi

Medina din Marrakech

Pe drumul Marrakech – Essaouira – capre cocotate in arborele de argan

Portul Essaouira

Zidurile de aparare din Essaouira

Soseaua Marrakech – Ouarzazate care traverseaza muntii Atlas

Aduce cu Transfagarasanul. Doar ca soseaua este mai bine asfaltata

Ait Benhaddou, intaritul sat tuareg

Pe strazile din Ait Benhaddou