„Marco Polo Express”, jurnal de China – Beijing, capitala imperiala. Episod 7

Mancare ciudata la Beijing: frigarui de scorpion

Sa nu zic ca nu am bafta cu carul. Dimineata, la Guilin ploua cu galeata. Ce noroc am avut ieri cand am facut croaziera pe fluviul Li. Acum vom zbura mai bine de 2.000 km spre nord, catre Beijing, capitala Chinei imperiale, si pana acolo, timp garla sa se imbunatateasca vremea! Ne urcam in autocar si ajungem la aeroport dupa aproape o ora. Ce naiba or fi construit astia aeroportul asa de departe?

Cum ne-am obisnuit, avionul are jumatatea de ora clasica de intarziere si apoi decolam in directia Beijing. Dupa nu foarte mult timp, cerul se degajeaza, asa ca cine e la geam (si eu sunt!) poate admira China de la 10.000 de metri altitudine… Dar din pacate, cum ne apropiem de Beijing, cerul este acoperit de un strat gros de nori, de fapt un soi de pacla suparatoare.

Beijingul are un climat foarte nazuros. Iarna e frig de crapa pietrele. Primavara, se porneste un vant dinspre nord, dinspre desertul Gobi, care aduce tot nisipul desertului peste oras. Chinezii s-au apucat de plantat pomi pe vaste suprafete, dar si asa nisipul este filtrat partial. Iar vara cand e cald si ar trebui ca toata lumea sa se bucure de soare si caldura, orasul este deseori invelit in ceata… fogul londonez e mic copil. Am fost vara, in 2008, cu ocazia Olimpiadei, dar atunci cam toata saptamana am avut cer senin si soare… Se spunea ca noaptea trageau chinezii cu niste rachete meteo pentru a alunga norii… Acum nu mai e Olimpiada si, din pacate, toate cele 3 zile au fost cam invaluite in ceata… la un moment dat, a dat un pic soarele, vreo 20 de minute, si s-a pitit la loc in spatele cetii… L-am intrebat pe ghid cand vazuse soarele ultima oara… cu vreo saptamana inainte de sosirea noastra! Pentru mine, un astfel de climat ar fi deprimant!

De la aeroport, ne oprim la unul din acele restaurante clasice chinezesti pentru turisti straini si apoi, inconjurand orasul pe una dintre cele sase sau sapte sosele de centura, ajungem la minunatul Palat de Vara.

Personal, imi place mai mult Palatul de Vara decat Orasul Interzis. Nu este la fel de vechi ca vechiul oras imperial din centrul Beijingului, a fost mai degraba o gradina superba decat un palat … de altfel, nu sunt extrem de multe cladiri, in schimb panorama, lacul, nuferii si gradinile sunt superbe. Complexul a fost distrus de doua ori de puterile occidentale, dar a fost refacut. Cel mai faimos nume legat de acest loc este cel al imparatesei Dowager Cixi, ale carei urme le veti gasi peste tot. Se spune ca a deturnat o suma fabuloasa din bugetul marinei pentru a construi acest complex… Apoi a scapat si de marina care a fost distrusa de japonezi… ma rog, marina care era, pentru ca, probabil, daca banii ar fi fost folositi pentru construirea de nave militare, chinezii ar fi avut, poate, un avantaj.

Imparateasa Cixi a dominat ultima jumatate de secol a Chinei Imperiale. A condus Imperiul cu o mana de fier (imparatii au fost mai mult de forma), dar nu a avut viziunea sa reformeze Imperiul, asa cum au facut-o japonezii exact in aceeasi perioada de timp. A murit in 1908, cu doar 4 ani inainte de proclamarea Republicii. Cel putin, cat a fost in viata, a reusit sa conduca un Imperiu in putrefactie.

In ciuda unei naturi conservatoare, Cixi a adoptat inovatii occidentale cum ar fi telefonia (telefonul de la Palatul de Vara care era legat cu Orasul Interzis si Ministerul Apararii poate fi inca vazut), am vazut chiar o poza haioasa cu chinezoaice in costume traditionale lucrand ca telefoniste. In mod sigur, erau toate din familii nobiliare!

Am vizitat Palatul de Vara intr-un ritm mult prea rapid pentru gustul meu, dar pentru un motiv care imi scapa, ghidul se grabea… Ne-am pozat cu nuferii, am parcurs coridorul cel lung si ne-am plimbat putin pe lac cu una din numeroasele ambarcatiuni “traditionale”… Ghidul voia musai sa ne duca la magazinul de perle, dar, dupa ce i-am spus ca am vazut unul cu o seara inainte, s-a dezumflat si ne-a dus direct la hotel… Destul de bine plasat, la doi pasi de parcul in care se afla Templul Cerului, unul dintre marile simboluri ale Beijingului si Chinei.

Asa ca am luat-o pe cont propriu. La capatul strazii pe care se afla Holiday Inn este statia de autobuz. Am platit 1 yuan la taxator (da, in Beijing, transportul in comun mai are taxatori) si ne-am dus direct spre Piata Tien-an-Men.

Piata Tien-an-Men este considerata cea mai mare piata din lume. A fost, de fapt, creata de Mao, care dorea sa vada mai bine de un milion de oameni ovationandu-l… dupa moartea lui, feng shui-ul pietei a fost stricat de imensul mausoleu unde se afla corpul lui imbalsamat. Dar cum mausoleul este deschis doar dimineata, am mers mai departe pe jos, pe sub celebra sa poza de pe Poarta Tien-an-Men a Orasului Interzis, si apoi am luat la pas strada decadent-capitalista a magazinelor… strada Wangfujing. Pe imensele ecrane unde stirile alternau cu reclame pline de chinezoaice cu gura pana la urechi si ochi mari (un simbol de frumusete), descopar ca Raúl Castro tocmai se afla intr-o vizita la Beijing si s-a intalnit cu presedintele Hu. Daca ar fi venit si Ponta, intalnirea s-ar fi transformat in Summitul Marilor Democratii ale Omenirii. Dar n-a venit.

Nu ne-a pasat prea mult, asa ca, dupa ce am mai cascat gura pe ici, colo, ne-am dus glont la standurile cu mancare de la capatul lui Wangfujing! Ce gasesti aici? Dupa cum se spune, chinezii mananca orice cu patru picioare, mai putin masa, si orice cu doua aripi, mai putin avioanele… ei bine, aici poti manca scorpioni, gandaci, lacuste, gogosi de matase si multe alte minuni gastronomice… Nu sunt doar scorpioni pe bat, poti manca si lucruri mai “normale” – fructe, vaca, pui etc… dar toata lumea se inghesuie la scorpioni si gandaci… pentru exotism, ca putini incearca efectiv!

Dupa ce unii dintre noi s-au infruptat din minunatii scorpioni, am simtit undeva in aer nevoia de adrenalina. Planul era sa ne ducem sa bem si sa mancam in zona de baruri Hou Hai, un soi de “centru istoric bucurestean” al Beijingului, dar, evident, scalat la dimensiunile unui oras cu peste 10 milioane de suflete. L-am descoperit in 2008 si era un loc chiar cool… Dar cum sa ajungem acolo noaptea… Toti taximetristii din zona erau pusi pe capatuiala, asa ca am gasit niste tuk-tukuri… ma rog, o versiune cam ciudatica, dar haioasa… Asa ca ne-am aruncat doi cate doi in tuk-tukuri si am plecat chiuind intr-o cursa plina de adrenalina… Am fost salutati de soferi, claxonati de troleibuze, dar in cele din urma am ajuns teferi in zona Hou Hai.

Aici, am bagat o pizza, ne-am plimbat putin prin zona unde trupele profesioniste se bateau cu behaiturile pasionatilor de karaoke (noroc ca nu erau prea multe KTV-uri prin zona asta!), berea Tsingtao era scumpa rau, si fiind si obosit am hotarat s-o taiem spre hotel. Era cam spre miezul noptii, asa ca transportul in comun nu prea era disponibil… oricum, nici Hou Hai, nici hotelul nostru nu erau prea aproape de vreo statie de metrou (Beijingul nu are o retea prea densa!)… singura solutie, tot taxiul… Taxiurile sunt destul de bine reglementate prin China si Beijing. Toate au aparate de taxat si niciodata nu am avut probleme sa nu le foloseasca… Dar zilele astea prin Beijing m-am lovit de unii smenari care voiau sa mearga pe negociere… Alooooo, Partidul ce face, doarme? In general, lumea e cam cu frica in Partid sau s-o fi inmuiat si Partidul?

Dupa cateva negocieri esuate (preturile erau probabil sa ne duca la Holiday Inn-ul din Shanghai, nu la cel din Beijing!), tocmai opreste un taxi de unde se da jos o clienta. Toti 3 tabaram, eu in fata, doamnele in spate. Ii dau cartea de vizita a hotelului (taximetristii vorbitori de limba engleza sunt la fel de desi ca si cei vorbitori de limba romana de altfel) si, surprinzator, da drumul la aparat… ei, exista taximetristi cinstiti in Beijing. Vom plati doar 20 si ceva de yuani (vreo 3 euro) pana la hotel.

A doua zi, urma sa fie o zi plina – avem de vazut atat Orasul Interzis, cat si Marele Zid. Este sambata, este vara, perioada de vacante si ma astept la mase imense de turisti chinezi! Mai ales pe Zid!

Nota:

Acest tur l-am facut in parteneriat cu Exact Travel care mai organizeaza o excursie similara la primavara. Pana atunci, va invit sa mergem impreuna in sudul Africii la sfarsit de noiembrie. Data limita de inscriere este 20 octombrie, dupa aceea, trebuie sa luam vize, etc, etc :).

Imagini Beijing

Obiective turistice Beijing: Palatul de Vara imperial

Palatul de Vara

Palatul de Vara Beijing: nuferi chinezesti

Nuferii sunt asa de frumosi !

Chinez cu o europeanca

Un chinez cool !

Tehnica secol XIX: telefonul imparatesei Chinei

Telefonul imparatesei

Palatul de Vara: telefoniste chinezoaice

si telefonistele din vremea Imperiului !

Obiective turistice Beijing: vase la Palatul De Vara

Vase „traditionale” pe lacul de la Palatul de Vara

Cazare China: Hotel Holiday Inn Beijing

In fine, scurt pe la Holiday Inn

Autobuz in Beijing

Si apoi cu autobuzul spre

Obiective turistice Beijing: mausoleul lui Mao

Tienanmen Square

Shopping in China

Wangfujing, principala strada comerciala din Beijing

Mao, Deng si Ciu

Capitalism, capitalism, dar triada Mao – Deng – Ciu e acolo, la datorie, in vitrine !

Imagini Beijing: piata de mancare exotica China

Pe aici, gasesti celebrele frigarui „exotice”

Mancare chinezeasca neobisnuita

ceva gandacei ?

Mancare China: frigarui de scorpion

sau scorpioni

Fructe pe bat in Beijing

Unii mananca lucruri „obisnuite”

Mancare China

Altii… nu 🙂

Tuk tuk in Beijing

Pana la urma, ne imbarcam intr-o armata de tuk tuk-uri

Zona baruri Beijing

Pentru a merge spre zona cu baruri

Cartier baruri Beijing, capitala Chinei

Evident, printr-o poarta chinezeasca 🙂

Comentarii

  • Cu greu am reusit sa citesc articolul dupa imaginea cu frigaruile de scorpionii 🙂 Le-ai si gustat? Care a fost cea mai exotica incercare culinara?

    Taraboste 11 octombrie 2012 6:53 Răspunde
    • Scorpioni nu, gandaci, da, dar in Thailanda. Cineva din grup a mancat scorpioni si a zis ca sunt OK. Cea mai exotica ? Cu multi ani in urma, lucram in exporturi si am fost vreo saptamana in Malaezia. Am mers prin mai multe zone din tara impreuna cu niste clienti chinezi din Malaezia si am mancat numai d-ale lor… Habar n-am ce, nu m-am riscat sa intreb 🙂

      Imperator 11 octombrie 2012 7:35 Răspunde
  • Nu stiu de ce, dar scorpionii arata chiar interesant 😀

    krossfire 11 octombrie 2012 22:38 Răspunde
    • Comandam maine la Wu Xing sa vedem daca au 🙂

      Imperator 11 octombrie 2012 22:53 Răspunde

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii