Inca o zi in Emirate, era ziua in care cei de la J’Info Tours organizau o excursie optionala la Abu Dhabi. Si cum era obligatoriu sa merg la Abu Dhabi, m-am alaturat mini-grupului cu cea mai mare placere. Auzisem foarte multe despre capitala Emiratelor (care, in ciuda opiniei generale, nu este la Dubai, ci la Abu Dhabi) si numai lucruri bune – ca e mai frumoasa, mai putin extravaganta, cu mai putine fitze. In plus, aveam avantajul de a fi ultimul ridicat de la hotelul Golden Tulip, care era cel mai aproape de iesirea spre Abu Dhabi.
Drumul a fost fara istorie. Am mers pe autostrada in plin desert, foarte putine cladiri, dupa ce am trecut de blocurile din zona Dubai Marina si de marele port Jebel Ali. Am lasat si mallul Ibn Battuta, undeva in stanga, un mall “etnic” unde gasesti pavilion chinezesc, indian, sirian etc., si am mers tare spre Abu Dhabi. Sincer, nici nu am sesizat ca am intrat in Abu Dhabi decat in momentul in care am vazut de departe aeroportul din oras cu o copertina spectaculoasa si, la doi pasi, Ferrari World, marele parc de distractii din Abu Dhabi. A, sa nu uit, nu puteam sa nu observ si o cladire perfect ovala, parca sfidand gravitatia.
Abu Dhabi inseamna in araba “fiul cerbului”… se pare ca, in epoca pre-petroliera, pe aici isi duceau veacul cateva gazele care se hraneau din saraca vegetatie din zona. Povestea Abu Dhabiului nu se deosebeste prea mult de a mai faimosului sau vecin… primii locuitori au fost niste beduini sositi dintr-o oaza din centrul tarii, atrasi de rezervele de apa potabila, iar principalele lor ocupatii erau pirateria si culegerea de perle de pe fundul oceanului. Marea Britanie a venit prin zona si i-a potolit pe piratii care deranjau rutele comerciale cu India, iar comertul cu perle a fost afectat de noile crescatorii de perle din Orientul Indepartat… Taman la timp a picat si descoperirea petrolului, primele cantitati de petrol fiind extrase in 1958.
Au urmat indepedenta si explozia economica. Daca Dubaiul a fost insa “enfant terrible” al coastei, plin de planuri megalomanice si extravagante, dorind sa demonstreze ca nimic nu e imposibil, Abu Dhabi a fost emiratul cuminte, ramanand in umbra, intr-un plan secund, nedorind sa iasa in evidenta. In plan secund nu a insemnat insa si modest… nici Abu Dhabi nu duce lipsa de turnuri din sticla si beton, dar parca e un loc mai cumintel.
Daca Dubaiul a aruncat cu miliardele pe hoteluri-etalon, turnuri de 800 de metri inaltime si malluri mari cat un oras, ei bine, emirul din Abu Dhabi, om cu frica lui Allah, a decis sa iasa in evidenta nu cu megastructuri profane, ci printr-o moschee fara egal in lume (ma rog, exceptand Mecca si Medina). Asa ca emirul precedent, primul presedinte al Emiratelor, Seicul Zayed, a inceput constructia spectaculoasei moschei care acum ii poarta numele. Din pacate pentru el, Zayed nu a apucat sa se roage in ctitoria lui, dar fii-su, Khalifa (nasul turnului din Dubai), i-a indeplinit visul… Situat undeva in afara orasului, desi eram inca la kilometri buni pe autostrada, mi-a fost imposibil sa nu observ turnurile bulbucate ale moscheii care straluceau in soarele puternic din peninsula.
Si, intr-adevar, este probabil una dintre cele mai frumoase moschei pe care le-am vazut. Chiar si pentru un neavizat ca subsemnatul este imposibil sa nu observ ca principala sursa de inspiratie a fost probabil cel mai frumos monument islamic din lume, Taj Mahalul din Agra indiana. Cu toate ca si acest mormant este fascinant, Zayed a vrut sa faca un Taj Mahal mai mare si mai frumos. Mai mare le-a iesit, mai frumos, este discutabil… mi-e greu sa recunosc asa ceva, mie, care iubesc Taj Mahalul si o frantura din inima mi-a ramas in gradina lui… Dar si asa mi-a fost greu sa nu fiu impresionat de frumusetea moscheii Sheikh Zayed.
Primul lucru pe care l-am aflat este ca nu poti intra in moschee fara o tinuta decenta. Asta insemna pantaloni lungi pentru barbati, dar abaya pentru femei – regulile vestimentare sunt mai stricte pentru sexul frumos. Asa ca am stat vreo 15 minute in autocar, asteptand ca ghidul sa se intoarca cu tinuta regulamentara de la biroul turistic… nu trebuie sa va cumparati vreo abaya, primiti gratuit de la moschee. Apoi, am luat-o agale prin gradini spre marea moschee.
Nu este niciun secret ca arabii au un fetis cu apa… apa este un element atat de rar in Peninsula Arabica, asa ca, de milenii, a fost un element pretios, ravnit si un simbol al bogatiei. Orice tara descoperita de arabi care avea apa era caracterizata ca fiind un paradis (sultanul Omanului, odata ce a debarcat in atat de verdele Zanzibar, a crezut ca a murit si a ajuns in Paradis. Cand s-a prins ca nu murise, a decis sa ramana in noua lui colonie si sa nu se mai intoarca in Arabia natala). Asa ca nici moscheea nu putea sa nu beneficieze de niste suprafete intinse de apa in care sa se reflecte constructiile.
E greu sa te pregatesti de marele impact vizual cand patrunzi in curtea interioara. Albul stralucitor si arhitectura totusi similara cu Taj Mahalul te fac sa duci mana instinctiv spre aparatul foto, incercand sa gasesti cele mai bune unghiuri. Apreciez faptul ca arhitectul, ca si sponsorul au rezistat tentatiei sa o faca super-inalta… este totusi o moschee, nu un bloc de birouri. Probabil ca in Dubai ar fi avut vreo 50 de etaje, dar in Dubai nici nu sunt prea multe moschei. In mod cert, sunt mai multe malluri. Si, dupa primele poze, este greu sa rezisti tentatiei de a intra cat se poate de repede in moschee. Asa ca te descalti rapid si intri in holul moscheii. Imposibil ca aici sa nu fii izbit de motivele florale ca la Taj Mahal. Spre deosebire de opera Marilor Moguli, florile de aici sunt pictate, cele de la Taj au culoarea marmurei in care au fost sculptate, dar si aici, si acolo nu poti sa nu fii impresionat de delicatetea actului artistic. Daca brieful lui Zayed catre arhitecti a fost – “vreau ceva similar cu Taj Mahalul”, ei bine, brieful a fost indeplinit cu stralucire. Desi multe elemente sunt inspirate din Taj, moscheea Sheikh Zayed nu enerveaza ca imita, ci mai repede eleveaza opera secolelor precedente la un alt nivel.
Interiorul moscheii este insa somptuos si coplesitor. Aici, arhitectii nu s-au mai inspirit din Taj care nu este o moschee, ci un mormant, si deci nu are o sala imensa de rugaciune, dar, desi imensa, nu sufera de gigantism de prost gust. Covoarele tesute de mana in Iran se potrivesc perfect cu coloanele si, mai ales, cu foarte coloratele candelabre venite din Austria.
Am avut noroc pentru ca am ajuns cu putin inainte de momentul de la pranz cand moscheea se inchide vizitatorilor pentru rugaciune. Asa ca am luat-o lipa-lipa, descult, spre iesire unde ne astepta autocarul cu un aer conditionat salutar, in conditiile in care temperatura incepea sa creasca cam mult.
Ce are Abu Dhabi si nu are Dubaiul? O esplanada pe care te poti plimba de-a lungul marii. Abu Dhabi are o astfel de zona numita Corniche, intinsa pe mai multi kilometri unde te poti plimba si admira sky line-ul cu cladiri inalte. Dar nu pe Corniche m-am plimbat, ci am ajuns de partea cealalta a golfului, unde s-a construit un soi de muzeu care prezinta, ca cel din Dubai, cum arata Abu Dhabiul acum cateva decenii. Poate ca muzeul mi-ar fi atras atentia daca nu ar fi fost plasat pe malul golfului, unde o mare verde stralucea in soare, iar peste bratul de apa se afisau cladirile moderne din centrul orasului… Asa ca am vazut pozele cu Abu Dhabiul de chirpici de acum 60 de ani in cateva minute, in schimb, mi-am delectat picioarele cu apa golfului… despre suvenirele tipic arabe made in China nici nu mai scriu, ca nu le-am vazut. Doar stiu ca aici este cel mai bun loc din Abu Dhabi sa-ti cumperi asa ceva.
La prima vedere, Abu Dhabiul nu se bate direct in cladiri cu Dubaiul. Dubaiul are turnuri indraznete, malluri gigantice si organizeaza concerte legendare (J Lo urma sa cante in noaptea cand paraseam Dubaiul, Inna era anuntata intr-un megaconcert de Revelion), in schimb, Abu Dhabi are cea mai spectaculoasa moschee a Emiratelor, este un oras mult mai gandit pentru pietoni, are o mare sublima si investeste in cele mai spectaculoase muzee de arta ale lumii. Par sa isi aleaga niche diferite, dar, si asa, cei doi seici era musai sa se bata in hoteluri. Dubai a atras atentia omenirii cand a construit hotelul Burj-al-Arab si a anuntat ca are 7 stele, iesind astfel din clasificari si standarde. Peste tot in lume, standardul maxim este de 5 stele. Abu Dhabi nu putea sa ramana mai prejos si a decis sa construiasca un hotel inca si mai si – Emirates Palace. Dar cum se putea distinge fata de concurenta? Emirates Palace este un hotel cu o arhitectura pur traditionala, spre deosebire de Burj-al-Arab, care modernizeaza arhitectura araba. Sa spuna ca are 8 stele? Ar fi fost penibil. 7 stele e deja o pozitionare de marketing, nu o clasificare de hotel. Atunci, altcineva ar fi venit si ar fi spus ca are un hotel de 9 stele, piua! Asa ca, dupa multe brainstorminguri, pozitionarea “stelara” a fost – The Emirates Palace nu are nicio stea pentru ca nu poate fi clasificat dupa niciun standard hotelier, este atat de luxos si de extravagant incat iese din orice ierarhie. Este unic, hotelul fara stele, dar inegalabil.
Din pacate, nu am putut intra. Logic de altfel. Daca esti mare milionar si platesti cu miile de dolari sa stai in hotel, parca nu ti-ar conveni sa vezi cohorte de turisti care sa se plimbe cu aparatul foto spanzurat de gat. Prin Burj, poti sa misuni doar daca ai rezervare la un restaurant, probabil, la fel si in Emirates Palace, dar cum n-aveam, ne-am multumit cu un tur cu autocarul prin jurul imensei proprietati.
Dubaiul se complace in pacatele shoppingului, in schimb, Abu Dhabi se doreste a fi un loc spiritual. A construit moscheea, dar nu este habotnic ca Sharjahul. Ca si Sharjahul, Abu Dhabi doreste sa fie o capitala a artelor, dar nu se limiteaza la arta islamica precum vecinul mai sarac, ci plonjeaza direct in universalitate. In Abu Dhabi nu se construiesc partii de schi in malluri, ci unele dintre cele mai spectaculoase muzee din lume – Guggenheim Abu Dhabi (al treilea Guggenheim dupa cele din New York si Bilbao), Luvru (in premiera mondiala, Luvrul paraseste exclusivitatea Parisului si se extinde cu o filiala si la Golful Persic – nici nu vreau sa ma gandesc cati bani au primit!) si Sheikh Zayed, dedicat artei arabe.
Toate aceste muzee vor fi deschise intr-un cartier care doreste sa puna Palmierul din Dubai in umbra. Spre deosebire de Dubai, noul cartier al minunilor se construieste pe o insula deja existenta, nu pe o insula artificiala numita Saadiyat. In plus, parca pentru a da o palma celor din Dubai, proiectul Saadiyat pune un accent deosebit pe ecologie, pe prezervarea mangrovelor si a faunei marine, spre deosebire de insulele artificiale ale Dubaiului care au fost condamnate de marile asociatii ecologiste ale lumii pentru ca distrug ecosistemul fragil al coastei Golfului Persic. In acest moment, nimic nu este construit aici. Luvrul urmeaza sa fie deschis in 2015, Muzeul Sheikh Zayed – in 2016 si Guggenheim – un an mai tarziu, iar intreg cartierul terminat, candva prin 2020 si ceva. Am vizitat insa un Centru de Vizitatori, unde viitorul este prezentat prin mijloace multimedia: proiectii, fotografii, machete… si totul este impresionant. Abu Dhabi nu se doreste a fi fitzos ca Dubaiul, ci o oaza de ecologie, arta, cultura…
Si pentru ca totusi arabii au nevoie si de putina adrenalina, ei bine, Abu Dhabi a luat fata Dubaiului, gazduind premiul de Formula 1. Pe langa circuitul respectiv, s-a construit si un parc de distractii numit Ferrari World. Nu am intrat in parcul propriu-zis, banuiesc ca e plin de atractii care sa-ti creasca pulsul la cote cat mai inalte, dar, in mod cert, aceasta era o atractie care trebuie savurata cel putin o zi intreaga, si nu impreuna cu moschei, arta, Corniche si altele. Am dat cu nasul prin universul rosu al calutului cabrat si mi-am notat-o pentru alta data… se apropia seara si urma sa ne intoarcem in Dubai.
Ce e cert este ca Abu Dhabi m-a impresionat pozitiv. Da, lumea buna se da cu Porsche-ul prin oras, dar, cumva, orasul este gandit la o scala mai umana, factorul uman parca este mai mult luat in consideratie in Abu Dhabi decat in Dubai, unde totul este gandit in termeni de mai inalt, mai mare, mai somptuos. Am luat masa in centru, la hotelul Crowne Plaza, si m-am putut invarti pe cateva strazi. Este un loc in care mergi pe jos si asta atenueaza extrem de mult senzatia de artificial. Dubaiul este pedestru in doar cateva oaze, Abu Dhabi este mai compact si parca te invita sa te plimbi. In Dubai, simti dorinta de a te preumbla in doar cateva locuri, poate cel mai notabil in Dubai Marina. In Abu Dhabi, Corniche-ul te indeamna sa lasi bolidul pe patru roti deoparte, dar si cele peste 100 de parcuri din oras… chiar si downtownul nu este doar pentru masini. Am mai vazut orase din acestea artificiale, in care, daca nu ai masina, nu poti iesi din casa – Johannesburg si Atlanta ar fi doua care imi trec prin minte… chiar daca sunt bogate si spectaculoase, omul este proiectat de Divinitate sau de Natura (depinde daca esti darwinist sau nu) sa umble pe jos… si orice localitate care neaga acest lucru ma lasa cam rece… sau ma respinge.
Ce am mai facut seara? Nimica deosebit… ne-am oprit in Dubai, la Dubai Mall, pentru a admira din nou dansul fantanilor si apoi m-am retras la Dana pentru o portie de internet. Intrasem in ultimele zile de Dubai. Mai aveam doar doua zile. Asa de repede a zburat timpul? La naiba!
Nota
In aceasta excursie am fost invitat de agentia de turism J’Info Tours, care m-a atasat unui grup turistic de Dubai. In Dubai am participat la excursiile optionale oferite de J’Info, dar am descoperit Dubaiul si pe cont propriu. Ca de obicei, si bune, si rele, parerile imi apartin.
Imagini Abu Dhabi
Prima imagine din Abu Dhabi – aeroportul international
si Ferrari World la doi pasi
Stralucind de departe, moscheea Sheikh Zayed
Evident, iazul cu apa nu poate lipsi
Curtea interioara – Wow !
Intrarea in moschee – flori care mi-au adus aminte de Taj Mahal
Interiorul somptuos
Candelabre in techni-color
Ce mare frumoasa e la Abu Dhabi !
Abu Dhabi-ul de azi
si de acum 60 de ani
Centrul Abu Dhabi … parca te poti plimba pe jos
Visitors Center de pe insula Saadiyat
Si asa va arata noua minune a Abu Dhabi-ului
Asa va arata Zayed National Museum
Ferrari World
Iar dupa intrare
hop si o masina de Formula 1
Iar noaptea, un recital la fantanile de la Dubai Mall
Emirates Palace poate fi vizitat ca turist. Nu te intreaba nimeni nimic la poarta, sau le poti spune ca ai rezervare la unul din restaurante, nu verifica nimeni nimic. Dar nu cred ca dau voie unui autobuz plin de turisti. Mi-am dus prietenii acolo de multe ori, le-a placut ff mult. Poate va duc si la gradina zoologica din Al Ain si pe munte, este foarte frumos. Al Ain este ca un sat si foarte verde iar nisipul este rosu…
Foarte interesantă această serie de articole despre Dubai. Felicitări Cezar!
Multumesc 🙂
Este cel putin dubios ce zici, noi am intrat bine mersi in Emirates Palace (cu vreo saptamana inaintea ta) si nu ne-a impiedicat nimeni. Ba chiar am pozat in detaliu interiorul hotelului desi pe net zic unii ca ar fi strict interzis. Nu am avut absolut nicio problema si ne-am plimbat in voie pe oriunde am poftit…
Si pe mine m-a impresionat foarte mult moscheaa din Abu Dhabi. Nu as mai fi plecat de acolo. Am scris si un articol pe tema aceasta de mult ce mi-a placut. Va urez lectura placuta:
http://capitalcultural.ro/moscheea-din-abu-dhabi-grandoare-si-pace-interioara/
Moscheea din Abu Dhabi arata superb de afara, cu toata marmura alba si bazinele cu apa. Din pacate, interiorul este de un kitsch si un prost gust incredibil. Vazusem cu cateva zile inainte moscheea Sultan Qaboos din Oman, mai mica, mai ieftina dar cu o simplitate sobra care m-a impresionat, o moschee construita pentru Allah si pentru oameni, nu pentru ambitia conducatorului.
Altfel, si mie mi s-a parut Abu Dhabi un oras mult mai normal si mai functional decat Dubaiul. Sunt frumoase si canalele cu mangrove pe langa care treci in drum spre oras.