Cand am vazut pentru prima oara pe rafturile din Romania vinurile de la Purcari m-am intrebat cine o fi venit cu numele asta de brand… Purcari, porci, vin… hm. Nu prea merge. Ulterior aveam sa aflu ca este o zona viticola de mare traditie in Basarabia, asa cum ar fi Murfatlar in Dobrogea sau Tarnave in Ardeal. Ma rog, daca asta este numele, asa sa-i zicem. Vreo cateva saptamani mai tarziu, am primit o sticla cadou si am gustat-o… Si, desi ma declar un nespecialist, pot spune ca am ramas surprins… Purcarii nu erau niste porcari, ci niste maestri ai vinului.

Am ajuns la Purcari pe la sfarsitul zilei. Testasem destule soiuri, participasem la inaugurarea unui santier, am asistat la un spectacol musical ad-hoc, nu ma mai asteptam la cine stie ce surprize. Rutiera se zguduia pe drumuri basarabene, lumea picotea… Cand, la un semnal al Patriarhului, auzim: “Oprim aici sa vedeti Purcariul”. Frana cu scrasnete… Intorc capul in dreapta. WOW! Incredibil! Pe un deal, dincolo de podgorii, se profila un castel de poveste intr-un peisaj de basm. Asta e Purcari? Dumnezeule, cum arata! Incredibil! Ne-am bulucit toti din rutiera, am pozat ca nebunii si am sarit inapoi ca ne asteptau gazdele noastre cam de multisor…

Nici n-am ajuns bine la Purcari, la doi pasi de castel, ca am si fost luati in primire de gazde – un domn distins cu parul alb, Aurel Grosu, cel care a condus Purcariul timp de trei decenii, si roscata de la PR – Lena Plescan… Dupa cuvintele de inceput si de bun venit, suntem impachetati inapoi in rutiera si fugim in podgorie pana nu pica noaptea cu totul si mai putem vedea ceva.

Vinaria Purcari este poate cea mai veche din Moldova. Daca Cricova se mandreste cu data de nastere in anii ’50, Milestii Mici in 1968, iar Vartely cam in zilele noastre, ei bine, Purcari a fost infiintat tocmai in 1827 de catre un german. De fapt, e vorba de prima fabrica de vin de aici, pentru ca pe dealurile de la Purcari se cresteau struguri si se facea vinul de secole. Manastirea Afon detinea satul Purcari si a cedat aceste pamanturi satenilor, cu obligatia sa produca in continuare struguri si sa plateasca taxe.

Momentul de glorie al Purcariului a fost in 1878 cand, cu ocazia Expozitiei Mondiale de la Paris, “Negru de Purcari” a devenit un mare star – degustatorii au crezut ca e vorba de un nou Bordeaux… toti au cazut pe spate, ca sa afle ca e un soi dintr-o gubernie marginasa la doi pasi de Marea Neagra. Brusc, Negru de Purcari si-a gasit loc pe mesele tarului Nicolae al II-lea, reginei Victoria a Angliei si Kaiserului. Al doilea moment de faima a fost in anii ’80 cand regina Angliei a cumparat o transa de Vin de Purcari. Era perioada glasnostului si perestroikai, iar Mrs. Thatcher se avea foarte bine cu Gorbaciov… iar vinul de Purcari a revenit pe masa regalitatii de la Londra.

Dupa prabusirea URSS, numeroase podgorii basarabene s-au cam pustiit inclusiv in zona Purcari. In 2003, vinaria a fost cumparata de Victor Bostan care a investit masiv – in replantari, ameliorari de soiuri, podgorii cat vezi cu ochii, fabrica ultramoderna si in  castelul de la Purcari construit in stil neoromanesc.

Strabatem dealurile pline de poama cat vezi cu ochii. Oprim brusc langa un punct de belvedere, un mic foisor de unde poti admira o buna parte din podgorie… Intr-adevar, cat vezi cu ochii, plantata la centimetru, vita-de-vie… In departare se vede Nistrul. Ne aflam de asemenea foarte aproape de Marea Neagra… Cetatea Alba, cetatea de la mare a Basarabiei, se afla la 60 km de Purcari. Suntem la fruntariile Romaniei Mari, la hotarul nostru de soare-rasare. Dl Grosu ne spune ca vanturile fierbinti dinspre Marea Neagra si solurile bogate in lut si nisip sunt perfecte pentru cultivarea soiurilor alese de vita-de- vie. Este un microclimat perfect. Cineva ii spune ca zona Purcari e mai mare si mai sunt producatori. “Din podgoria Purcari trebuie sa vezi Nistrul. Iar daca esti pe Nistru, trebuie sa vezi dealurile cu vita-de-vie. Doar acel loc este Purcari”… se pare ca acest loc este detinut de Vinaria Purcari si de nimeni altcineva.

Ma urc sus… privesc oceanul verde de vita si, in departare, albia Nistrului, granita naturala a Romaniei. Dincolo, de Nistru, niste furnale. Ucraina e in dreapta, Transnistria, in stanga. Pana la Odesa sunt 88 km pe sosea si probabil cam 60 km cum zboara  cioara. Republica Moldova se intinde pana la cateva sute de metri de Limanul Nistrului. Sovieticii i-au taiat orice iesire la mare… iesirea la Dunare a fost obtinuta cu greu si are doar cateva sute de metri.

Dupa pozele de rigoare, ne intoarcem la castelul construit langa fabrica. Noii proprietari si-au dat seama ca frumusetea locului poate atrage turisti si au investit intr-un loc de cazare cu staif, lipit de fabrica. Mi se pare mult mai spectaculos ca Vartely. De fapt, se pare ca vin vreo 20.000 de turisti pe an sa viziteze Purcariul – nu neaparat sa si doarma.

Incepem turul fabricii – tancuri gigantice din inox. Apare la un moment dat si Victor Bostan, cel care a cumparat Purcariul in 2003 si l-a transformat din temelii. Intre timp, a adaugat si podgoria Bostavan de pe malurile Prutului, dar si crama Ceptura din Romania… Puse laolalta, cele trei fabrici si podgorii fac din “Vinaria Purcari- Bostavan” unul dintre cei mai mari producatori de vin din zona. Intre timp, Victor Bostan a vandut pachetul majoritar de actiuni la un fond de investitii si la Banca Mondiala, el continuand sa detina 35% dintre actiuni, dar si conducerea grupului… Si desi omul este evident multimilionar, a venit personal sa ne intampine si sa ne prezinte fabrica. Remarcabil! Eram totusi un grup de 12 bloggeri si unul dintre oamenii cei mai de succes din Republica Moldova a venit sa ne ghideze!

Despre fabrica, ce sa va spun – mare (ca doar si vita-de-vie este cat vezi cu ochii), moderna, utilata cu de toate. Intram in crama… butoaie de stejar pentru maturat, tot ce trebuie… exista si aici niste hrube in care se tine vinul vechi de colectie in sticle prafuite… Nu au splendoarea imperiala de la Cricova, mai repede aduce cu castelul lui Dracula… intunecat, dar neamenintator… J. Sunt doar 35.000 de sticle, dar de mare pret.

Revenim in sala mare de la parter a castelului. Sus, la etaj, sunt camerele de oaspeti. Intr-adevar, are un aer somptuos de castel, fara sa fie prea plin cu farafastacuri medievale. Mai intai urmarim un film de prezentare a istoricului Purcariului… Se simte aici un plus de organizare fata de celelalte vinarii… Toate cele vizitate erau impresionante la capitolul productie, pasiune, vin… Unele aveau un plus la partea turistica (ma rog, Milestii Mici si Cricova, un plus enorm). Dar aici simt in aer ca Purcariul functioneaza ca o corporatie… marketingul si pozitionarea produselor au sens, exista niste profesionisti care au gandit brandurile, pozitionare si strategiile de comunicare… iar Lena vorbeste romgleza atat de tipica hipsterilor si corporatistilor bucuresteni.

Urmeaza degustarea… Dar ce sa ma concentrez pe degustare cand ospatarii aduc nici mai mult nici mai putin decat niste sticle de Negru de Purcari din 1984. Wow! Vinul Reginei Marii Britanii. THE Vinul de Purcari. Cu eticheta de atunci, cu sticla prafuita… Am ramas inlemnit! Este, probabil, cel mai faimos vin din toata Basarabia! Poate chiar din istoria viticola a Basarabiei!

Victor Bostan continua sa fie maestru de ceremonii. Acum joaca rolul de sommelier. Si omul e o somitate a vinului, a trait toata viata in vin. El si Aurel Grosu, dar si ceilalti viticultori pe care i-am cunoscut in Basarabia, par croiti dupa acelasi calapod – iubesc vinul, iubesc strugurii… Sa produci vin nu inseamna un job la care te duci de la 9 la 5 si invartesti niste hartii. Daca vrei sa ai un vin de calitate, pe langa pamant, ploaie si butuci, iti mai trebuie si pasiune… Altfel, nu functioneaza.

Astept eu vinul din 1984, dar fiecare vin prezentat de dl Bostan este un vin de clasa… fiecare poate sta linistit pe masa Reginei. Alb de Purcari sau Rara Neagra. Rara este singurul soi basarabean. Unii producatori mai fac Feteasca – Neagra sau Regala, dar Feteasca se face si in Romania, nu este un vin 100% basarabean. Rara de Purcari este unicul soi local. Urmeaza si Ice Wine, unul dintre favorite… La fel de bun. Si in fine, vine si Negru de Purcari, ala regalu’ din 1984… si este cu adevarat regal… Chiar o supersurpriza a celor de la Purcari… Mai urmeaza si cel din 1987. La orice degustare, acesta ar fi fost regele! Aici, e doar printisorul… O degustare pe care in mod cert n-o voi uita niciodata.

Timpul fiind destul de inaintat, masa servita, e timpul sa ne retragem la odai. Nu sunt prea mult si unele sunt ocupate, asa ca pana la urma ne strangem toti in vreo 3 camere mari, mari de tot… Cupajele si cuplajele au fost aleatorii, asa ca nu va mai povestesc cine, ce, cum si unde… Ce se intampla in Purcari ramane in Purcari. Purcari, acest Las Vegas al Moldovei…

Dis-de-dimineata ceasul suna mult prea devreme. Ma infig primul la baie, in timp ce restul dorm… asa ca ma pot destrabala… vreo 10 minute. Afara, un soare superb si un peisaj de vis. Elvetia is nothing, doar ca au munti! Iau micul dejun in viteza si fug in curtea de la castel. Parcul este superb. Pe dealul de vis-à-vis, vita-de-vie randuri, randuri, ordonata ca la armata. Pe partea noastra, o pajiste verde, copaci galbeni, arbusti rosii, cateva lacuri cu pavilioane, rate si lebede. In departare, un nor negru-negru care scoate in evidenta culorile tari de la Purcari. Canta pasarelele. E un loc dumnezeiesc, nu mai vreau sa plec. As fi vrut sa mai stau baremi o jumatate de zi. Sa ma duc sa vad Cetatea Alba, din cate am inteles cea mai monumentala cetate romaneasca inca in picioare (desi cred ca Alba-Iulia e totusi mai mare). E la 60 km. Odesa, superba Odesa e la 88 km pe sosea. Iar Purcariul e superb… Patriarhul Eugen urla de departe. Trebuie sa plecam, suntem asteptati in Gagauzia de alte gazde, in mod cert, la fel de bune. The show must go on… A fost singurul loc din care n-am vrut sa plec. Dar niste oameni facusera pregatiri speciale sa ne primeasca. Lena, PR-ista roscata de la Purcari trebuia sa ne arate si Bostavanul. Stiu, candva trebuie sa revin la Odesa si sa vad Cetatea Alba…. Si atunci, in mod cert trebuie sa revin la Purcari. Acum doar l-am vazut. E un pacat sa nu-l savurezi asa cum savurezi un vin de Purcari…

Imagini Purcari

Wow… domeniul Purcari… cum poate sa arate, o cetate inconjurata de podgorii !

Hai sa-i mai bag un zoomuletz

Gata, am ajuns

Dar nu stam prea mult ca Lena si dl. Grosu ne iau pe sus sa mergem in …

podgoria Purcari

The real one – de aici se vede Nistrul, hotarul de soare-rasare

De veghe la fruntarii 🙂

Si e momentul si pentru poze iola – cu Dana Colesnic

si cu tizul Dumitru Munteanu

In cateva zile vor fi culesi si o vor lua pe drumul vinului 🙂

Dragos verifica cu precizie de stomatolog starea recoltei

A venit si seful cel mare, dl. Victor Bostan !

Prilej de poza de mini-grup

Fabrica – super-moderna

Laboratorul ultra-dotat

Somnoroase pasarele pe la laboratoare se aduna…

Etichete in asteptarea sticlelor

Calare pe situatie 🙂

Tezaurul de la Purcari 🙂

Nu, nu am dat lovitura !

Si se lasa noaptea peste Purcari…

Masa de la parterul castelului… gata de degustare

Bateria de vinuri de degustare

Si mega-surpriza… Negru de Purcari editia 1984, vinul Reginei Angliei !

Nu se rateaza o poza cu o astfel de sticla !

Apoi, ne-am pus la un film de prezentare

Am primit fisa de degustare cu soiurile care ne asteapta

and go !!!

Iar maestrul Bostan ne da detalii cu privire la fiecare vin

O parte din camera noastra din castel

Dimineata a fost absolut minunata…

Peisaj de vis, culori de vis

O mostra din podgoriile Purcari

N-am vrut sa plec 🙁 Baremi inca cateva zile !