Sri Lanka, frumoasa necunoscută a Asiei. Triunghiul cultural din care am văzut doar 2 colțuri

Distribuie articolul:

Sigirya, Sri Lanka

Dacă India are un Triunghi de Aur – Delhi, Agra și Jaipur –, ei bine, nici Sri Lanka nu se putea lăsa mai prejos. Să-l facă de aur ar fi fost o copie, să-l facă de argint ar fi fost degradant, așa că a apărut ideea Triunghiului Cultural, care să adune cele mai reprezentative situri istorice din Sri Lanka. Problema este că acest triunghi este mai degrabă un dreptunghi sau chiar un pentagon, pentru că sunt nu mai puțin de cinci orașe cu situri istorice, unele dintre ele fiind capitale timp de secole: Anuradhapura, Polonnaruwa, Sigiriya, Kandy și Dambulla.

Probabil că cel mai apropiat de un triunghi este cel format din capitalele antice Anuradhapura, Polonnaruwa și Sigiriya, așa că voi scrie doar despre Polonnaruwa și Sigiriya, pentru că la Anuradhapura nu am ajuns de data aceasta. Dar am mai fost de două ori și puteți citi mai multe aici, în articolul scris când am fost acolo acum 14 ani. Anuradhapura a fost capitală acum 2.000 de ani, deci nu s-o fi schimbat mare lucru în 14 ani.

Dimineața a fost mai pe chill. Cum ziceam, hotelul Jetwing Lake era pe malul unui lac, cu o pajiște superbă, de un verde efervescent, și multe lucruri faine. Micul dejun avea destul de multe preparate europene, nu numai locale, și cred că aș fi putut sta și trei dimineți fără să termin turul de mic dejun. Așa că m-am limitat la best of. Dar spectacolul cel mai important a fost neamul de maimuțe care se cățărase pe un acoperiș și lucra de zor la despăduchere. Mă rog, la prima vedere, părea că își fac masaj una alteia, dar, de fapt, căutau diverse insecte iubitoare de păr de maimuță. Erau însă teribil de haioase și, spre deosebire de alte surate aciuate pe la hoteluri din toată lumea, nu se duseseră la micul dejun să creeze haos. Posibil să fi fost hrănite în prealabil.

Am purces apoi la Polonnaruwa. Vechea capitală a jucat acest rol timp de doar două secole: din secolul al XI-lea până în secolul al XIII-lea, când a avut aceeași soartă ca Anuradhapura. A fost atacată de tamilii veniți din nord, din India, și a fost distrusă. Dar aceste două secole au reprezentat o perioadă de aur, în timpul căreia regii singhalezi au construit sisteme de irigații spectaculoase, iar capitala au împodobit-o cu palate și temple budiste. Palatul regal a fost o minune, construit pe mai multe etaje, un lucru greu de realizat în perioada respectivă, în orice colț al lumii. Au rămas urmele unor temple, dar și câteva statui ale lui Buddha. Trebuie să remarc însă că decorațiunile sunt absolut nemaipomenite și, pe undeva, am avut sentimentul că îmi amintesc de complexul aproape extraterestru de la Angkor Wat, din Cambodgia. E drept, sigur, nu se compară: Angkor Wat este în altă galaxie, dar atmosfera și motivele arhitecturale mi-au adus aminte de Angkor.

Sunt două complexe de situri istorice și trebuie să subliniez faptul că, în interiorul vechilor temple, trebuie să intri desculț. Personal, de obicei intru în picioarele goale în temple hinduse, musulmane, jaine, sikh sau budiste, dar aici a fost o greșeală. Trebuia să intru în ciorapi, pentru că pietrele erau de-a dreptul incandescente. Și aveam ciorapii în bagaj, în autocar! Am strâns din dinți, am intrat în vreo două temple și am practicat un soi de dans desculț pe cărbuni încinși, cum am văzut prin diverse colțuri ale lumii, din Bulgaria până în Vanuatu!

În zonă se află însă Sigiriya, cred că cel mai spectaculos sit istoric din toată Sri Lanka și un loc pe care e musai, musai să-l vezi. Gândește-te că, în mijlocul unei câmpii acoperite de junglă, așa, deodată, răsar ca prin minune două stânci. Una mult mai pătrățoasă și mai înaltă, cealaltă un pic mai molcomă. Practic, indiferent în ce epocă ai fi trăit, ar fi fost imposibil să nu ți se pară că stânca Sigiriya este un loc ales de zei. Este mult prea spectaculoasă și perfectă.Și pare ciudat, dar această stâncă a jucat rolul de capitală vreme de vreo două decenii. Povestea ei este, de asemenea, greu de uitat.

Cândva, prin secolul al V-lea, un rege pe nume Dhatusena avea doi fii și o fiică. Cam puțini pentru un bărbat care avea la dispoziție câteva sute de femei – o nevastă și numeroase concubine –, dar asta spun sursele istorice. Fiul cel mare era născut de o concubină, iar cel mic, de regina oficială. Evident, în mod normal, fiul cel mic ar fi trebuit să urmeze la tron, dar fratele său mai mare avea o altă opinie.

Numele lui era Kasyapa și a intrat în istoria Sri Lankăi ca un soi de personaj la fel de diabolic precum regele Ravana din Ramayana. Împreună cu cumnatul său, soțul surorii, a pus la cale o lovitură de stat și l-a dat jos pe rege de pe tron, iar fratele mai mic a trebuit să șteargă urgent putina, dacă ținea la viața lui. Bătrânul rege a fost închis, dar apoi scos la lumina zilei, pentru că cumnatul noului rege susținea că știe el, din surse informate, că bătrânul are niște bogății nebănuite, ascunse în locuri cunoscute doar de el. Bătrânul rege i-a dus pe cei doi ticăloși la un lac de acumulare, de unde pornea un sistem de irigații, și le-a spus că aceasta era cea mai mare bogăție a lui. Kasyapa s-a enervat cumplit și a hotărât ca taică-su să o preceadă pe Ana lu’ Manole: l-a îngropat într-un zid al unei clădiri. Locuitorii capitalei, Anuradhapura, l-au acuzat de patricid și l-au tratat ca pe ultimul ticălos, cum, de altfel, și merita. Așa că noul rege, Kasyapa (473–495), a decis să mute capitala. Și unde altundeva decât pe această stâncă falnică? I se părea și mai ușor de apărat în cazul în care ar fi apărut frate-său cu vreo armată.

Aici se afla însă o mănăstire budistă, dar călugării, oameni pașnici și împăciuitori, s-au mutat de bunăvoie și cu sprijin regal pe dealul de alături. În vârful stâncii, Kasyapa a construit un palat din care au mai rămas fundațiile, dar și labele absolut monumentale ale unui leu care ar fi străjuit intrarea în palat. La poalele stâncii s-a construit un oraș locuit doar de fanii lui Kasyapa.

Dar ce ți-e scris în frunte ți-e pus, așa că, după vreo două decenii, a apărut frate-său cu o armată din India. A urmat o bătălie, Kasyapa a pierdut și se pare că s-a sinucis ritualic, pe spatele elefantului regal. Happy end ca la Hollywood! Fratele cel mic s-a întors în vechea capitală, Anuradhapura, în extazul localnicilor, iar călugării s-au mutat înapoi la Sigiriya.

Cum ziceam, am mai fost de două ori în Sri Lanka și, de fiecare dată, am urcat și la Sigiriya. Și dacă m-aș mai întoarce de 20 de ori, m-aș întoarce de fiecare dată la Sigiriya. Acum 14 ani, dacă veneai pe cont propriu la Sigiriya, era greu să scapi de haita de ghizi locali care te alergau ca să te ghideze. Prima oară am luat un ghid. A doua oară, pentru că, sincer, voiam doar să mă bucur de loc și să fac poze, am zis pas. Dar nu am putut scăpa de unul care se ținea scai de mine și îmi explica întruna ce era acolo și dincolo.

Am conceput un plan ca să scap de el.

„Ascultă”, i-am zis, „nimeni, dar absolut nimeni nu știe ce a fost cu adevărat aici. Eu sunt reîncarnarea lui Kasyapa.”

S-a uitat un pic uimit la mine, dar a continuat să mă „ghideze”. În două locuri, l-am contrazis total, susținând niște povești cu extrem de mult sânge și încă și mai mult sex. Contraziceam teoriile oficiale, dar poveștile mele erau destul de credibile, ținând cont de faima lui Kasyapa, așa că ghidul a dispărut fără urmă și m-am putut bucura de Sigiriya în liniște. Când am coborât de pe stâncă, însă, în bazarul din parcare, auzeam o grămadă de voci care șopteau: „Kasyapa, Kasyapa…” Mi se dusese buhul!

În zilele noastre, poți lua un ghid, dar nu mai e nebunia de acum 14 ani. Ghizii stau liniștiți într-un foișor la intrare și își oferă serviciile, iar prin sit nu te mai fugărește nimeni. Sigiriya s-a civilizat. În plus, toalete, alei frumoase, câteva locuri de unde poți lua o cafea sau apă, totul curat, totul impecabil, totul pus la punct. Asia se singaporezizează prin toate colțurile ei.

Am urcat până în vârf. Nu trebuie să te grăbești, din simplul motiv că peisajele sunt minunate – acel ocean verde al junglei, câteva ochiuri de apă, palmieri și stâncile pleșuve creează un amestec de neuitat. Pe lângă impresionantele labe de leu, cu niște gheare imense, pe o stâncă se află câteva picturi rămase din vremea lui Kasyapa, cu personaje feminine și sâni generoși, mai ales goi (în Asia, europenii au adus sutienele și moda de a-ți acoperi sânii). Cine or fi fost? Apsara, dansatoarele celeste pe care le găsești și la Angkor Wat? Personajele feminine de la curtea lui Kasyapa, regine și concubine? Niște zeități feminine? Nu se știe. Cert este că sunt extraordinar de frumoase și bine păstrate. Spre deosebire de acum 14 ani, astăzi este interzis să le fotografiezi. Oficial, se spune că fotografiile afectează frescele vechi de 1.500 de ani, dar acest lucru este complet neadevărat. Este însă posibil ca blitzurile să afecteze frescele, deși cercetările recente neagă și acest lucru. Probabil că fotografiatul a fost interzis pentru a nu se crea îmbulzeală, pentru că frescele sunt pentru Sigiriya ceea ce este Mona Lisa pentru Luvru.

Pe lângă cele două capitale antice, ne-am oprit un pic și la Dambulla, unde se află o peșteră în care, de vreo 2.000 de ani, funcționează un templu budist cu o grămadă de statui. Din păcate, nu am avut timp să-l revăd (mai fusesem acolo), așa că ne-am oprit un pic în curte, unde am făcut o poză cu o statuie gigantică și cam kitsch a lui Buddha, care parcă stă de strajă la istorica peșteră. Ca idee, are 30 de metri înălțime.

Dar, prin zona Triunghiului Cultural, se află și un parc național care m-a încântat. Se numește Minneriya și aici poți vedea cirezi impresionante de elefanți. Dacă te aștepți să vezi zebre, gazele și girafe, să știi că ai greșit continentul: aici poți vedea elefanți, dar și mai multe specii de reptile și păsări. Am dat însă peste mulți elefanți, niște animale cu adevărat încântătoare, iar octombrie este luna în care elefanții se strâng din toată regiunea și pun la cale o șezătoare la Minneriya. Și am ajuns fix în acele momente! 😊 Magic!

Noaptea am petrecut-o la un alt hotel de lângă un lac – Amaya Lake, aflat tot în zona Dambulla. Dacă a existat un hotel în Sri Lanka unde mi-aș fi dorit să fi stat mai mult, acesta a fost. O proprietate vastă, cu cazarea în căsuțe, pădure, dar și o pajiște paradisiacă. Mi-am pus ceasul să sune cu o oră mai devreme decât trebuia, ca să mă pot plimba prin acest adevărat parc de pe malul lacului. Mi-aș fi dorit să mă arunc în piscină, dar n-am avut timp, iar micul dejun a fost demn de un rege. Pardon, de un Imperator!