Anul Nou Chinezesc la Hong Kong (ep 5): Lantau, un altfel de Hong Kong

Teleferic Lantau

Fusesem in Lantau in urma cu 10 ani. Nu imi aduceam aminte decat ca am fost destul de pe fuga… m-am dus sa vad atractia numarul 1 a insulei, imensa statuie al lui Buddha numita Tian Tan, pe vremea aceea cea mai mare statuie din bronz a lui Buddha din lume (intre timp, pe locul 1 se afla o statuie pare-mi-se din Japonia). Am urcat niste scari, era multa lume si atunci am facut primele poze cu aparatul meu digital. Era o Revolutie, intrasem in era digitala… dar, evident, inca mai trageam poze pe filme de 36 :).

In 10 ani, multe s-au schimbat pe insula plina de verdeata si de dealuri taman bune de urcat. A aparut Disneyland, aeroportul s-a extins, iar ca sa ajungi la statuia lui Buddha nu depinzi exclusiv de autobuz, ci poti sa “zbori” peste dealuri si brate de canal… Asa ca era cazul sa revin pe insula.

Dupa o zi lunga in Macao cu o zi in urma, am zis sa nu plecam chiar de la 8 dimineata, desi poate ar fi fost bine. Am luat metroul din Tsim Sha Tsui, am schimbat in Central unde mergi de te plictisesti printr-un oras subteran si apoi, dupa mai bine de 45 de minute, am ajuns la ultima statie a liniei – la Tung Chang, langa un megamall si la doi pasi de Aeroportul Hong Kong. Am trecut in viteza prin fata mallului (unii dintre noi tanjeau, dar l-am lasat pentru seara) si am taiat-o direct la telecabina… Unde ne-a asteptat ce altceva decat o… coada. Chinezii sunt mari iubitori de calatorii si China a incurajat in mod sustinut turismul. Peste tot prin China au rasarit zeci de mii de atractii turistice, iar milioane de chinezi au dat navala sa le vada. Am fost in 2012 intr-un tur prin China, iar in 2013, intr-un infotrip, dar de fiecare data, peste tot unde ma duceam, erau hoarde de vizitatori si cozi in consecinta. Da, prin majoritatea locurilor, accesul este efectuat cu eficienta maxima, dar si asa, daca te duci in China, asteapta-te la cozi! Sunt 1,3 miliarde si toti vor sa isi viziteze tara!

Asa ca ne puseram la o coada care a fost o adevarata Fata Morgana. Cozile in China nu pot fi drepte, sunt sucite si rasucite, ca niste serpi imensi, iar cand zici ca gata, ai ajuns, hop! trebuie sa o mai iei ba la dreapta, ba la stanga. Nu am ce povesti prea multe de la coada, am stat cred ca vreo trei ore. Si, daca am fi ajuns o jumatate de ora mai tarziu, am fi stat inca si mai mult.

Planul era sa urcam la statuie, sa vizitam manastirea si apoi sa luam autobuzul spre “pitorescul sat traditional Tai O”, cum era descris in toate brosurile. Nu m-as fi luat dupa brosurile si reclamele care impanzeau Hong Kongul, dar, deoarece chiar si in Lonely Planet era descris ca un crampei din China traditionala, am zis hai sa mergem si la Tai O. Cand am ajuns mai aproape de casa de bilete, am inceput sa vedem postere mari cu tot soiul de oferte “all inclusive” – doua ore la Buddha, doua la Tai O, bilete dus-intors. Mai sa fie, astia sa nu aiba si bilete doar dus? Si noroc ca am multi zoomi la aparatul foto si am reusit sa surprind lista de preturi complete (e in pozele de mai jos) si sa descopar ca exista si bilete dus :). Ar fi fost si cazul! Intorsul il planificasem cu autobuzul din Tai O.

In schimb, am descoperit, din numeroasele postere, si o informatie interesanta. Pe langa cabinele obisnuite (sunt mai mari ca de obicei, ca, deh, suntem in China, pot intra linistiti 10 oameni intr-una, iar daca sunt chinezi, chiar mai multi), existau si cabine cu podeaua de sticla! Ce tareee! Sa vezi si sub tine, nu numai stanga, dreapta, fata, spate. Diferenta de pret nu era ucigatoare – o cabina normala (one-way) costa 105 dolari (10,50 euro), iar una cu fundul de sticla costa 165 de dolari (16,50 euro!). Pentru 6 euro in plus, toata lumea a fost entuziasta sa mearga cu telecabina cu fund de sticla… si bine am facut! Nu numai ca este o experienta extraordinara, dar si pentru ca coada a fost mai scurta :).

In fine, dupa ce ne-am invartit in cozi labirintice, in cele din urma am sarit toti 10 intr-o telecabina… Si a inceput hahaiala… sincer, este o experienta extraordinara sa vezi sub picioarele tale munti, ape, sosele… Avand experienta cu o podea de sticla similara in turnul de televiziune din Shanghai, am fost primul care m-am tolanit pe podeaua de sticla pentru poze, urmat de ceilalti… Cu greu, mai aruncam o privire si in jur si aveam de vazut niste panorame extraordinare. Telecabina a trecut pe undeva pe langa aeroport (pentru iubitorii de avioane, e obligatoriu sa se dea cu telecabina de Lantau!) si apoi, dupa ce am traversat un golf, telecabina s-a avantat deasupra dealurilor de pe Lantau… De jur imprejur, insule si ostroave, sub noi, dealuri verzi, in departare marea… Superb. Sub noi, un traseu pe jos foarte bine aranjat, mama, ce pofta mi-ar fi fost de ceva trekking… Dar timpul e limitat.

La un moment dat, dupa un deal mai inalt, apare, aproape ireal, statuia lui Buddha cel mare! Si poate nu statuia ma face cu adevarat praf si cadrul natural… in spatele lui, Marea Chinei de Sud cu insule si insulite, de jur imprejur, dealuri inverzite… un cadru minunat. Dar din pacate, nu am prea mult timp de savurat pentru ca excursia noastra de circa 30 de minute cu telecabina s-a terminat… parca au fost 5 minute.

Odata ajuns cu picioarele pe pamant, facem un mic plan, bag o inghetata in satul traditionalo-turistic construit langa casa telecabinei (arata chiar fain, nu mi s-a parut deloc kitsch, dimpotriva) si am luat-o la fuga spre statuia lui Buddha – Tian Tan. Statuia este relativ noua, a fost inaugurata in 1993 si, odata cu ea, Lantau a fost transformata in destinatia de weekend a Hong Kongului… a urmat Disneylandul, telecabina, redescoperirea satului Tai O, plajele de la sud… Evident ca a trebuit sa urc pana in varf, altfel nu se putea. Desi era Anul Nou, nu erau prea multi pelerini, cred ca am vazut doar 2-3 oameni care faceau un pelerinaj “corect”… in schimb, toata lumea urca pentru panorama… si asta merita.

Furat de panorama, nici nu m-am uitat la ceas, asa ca nu mai aveam foarte mult timp pentru manastirea Po Lin. Nici aceasta nu este foarte veche (ca de altfel mai nimic in Hong Kong), a fost fondata in 1906, dar pare foarte traditionala. Am intrat in curtea inundata de fum. Aici nu vorbim de betigase delicate care scot cate un fir subtire de fum, ci de ditamai batele de ceara care scot o tona de fum! Nu poti sta prea mult pentru ca te loveste plansul!

Evident ca am intrat si in curtea manastirii, dar a trebuit apoi sa ne intoarcem la punctul de intalnire pentru a ne imbarca spre Tai O. La autobuz, ce altceva decat o coada, noroc ca unii de-ai nostri ajunsesera mai devreme, asa ca toata gasca s-a bagat prin fata… si am coborat cu autobuzul din varful muntelui, pana jos la malul marii… Si, cum am coborat din autobuz, am fost luati pe sus de vanzatorii de tururi – “nu vreti cu barca, delfini si great view?”… Da, sigur. Ma rog, biletele nu aveau niciun pret, eu am dat 20 de dolari (2 euro), altii, 30 de dolari (3 euro), evident, a fost o coada, dar, una peste alta, dupa 15 minute eram la bordul barcii. Si a meritat cu varf si indesat.

Mai intai am dat o raita prin sat. Si spre marea mea stupefactie, unde ma asteptam la un sat “perfect”, am gasit unul adevarat. Da, Tai O este un sat adevarat est-asiatic, cu multe case construite pe picioroange, cu multe case de zici ca pica, sunt adevarate! Pana mai acum vreo 10-15 ani, nici nu era pod, treceai de pe un mal pe altul pe barci trase de o franghie de catre femeile din sat. Am parcurs raul care imparte Tai O in doua cu salupa, fascinat de acest crampei atat de autentic. Da, asta este Asia, a caselor cu un echilibru precar, pe picioroange, unde nu s-a mai dat cu o mana de vopsea de mult, mult timp. Apoi, am luat-o pe mare, pe langa insule, am incercat sa vedem niste delfini (nu am reusit) si, in cele din urma, tipul cu salupa a bagat o viteza taman buna sa ne creasca adrenalina :).

Evident ca am luat-o direct spre sat… Strazile sunt un bazar de mancare. Daca ar fi fost in Europa, toata lumea ar fi ridicat in slavi ca este locul de mancare eco-friendly… Si aici se pare ca e locul in care hongkonghezii vin sa cumpere mancare “naturala” si “autentica” – pesti in toate formele si chipurile sunt desigur marile vedete – uscati, fresh, inca vii, taiati, netaiati, cu coada sau fara, in orice forma si chip… toata lumea mananca peste…

Am petrecut restul de ore bananaind prin sat, de-a lungul canalului… Am vazut fete pozand elegant prin noroi, copii jucandu-se cu capete de dragon, adulti jucand rummy, femei uscand chili in soarele timid al apusului. Eram intr-un sat adevarat… la doi pasi de bazarul din centru, Tai O m-a incantat… Dar cum soarele apunea, era timpul sa ne reunim si sa o pornim spre Hong Kong…

Cu cat ma apropiam de statia de autobuz, incepeam sa intuiesc problema… ati ghicit – COADA. Sfanta coada chinezeasca. Satul fusese plin cu turisti si oamenii astia nu venisera cu masinile proprii sa se chinuiasca cu parcarea. Venisera cu autobuzul, posibil si cu telecabina ca noi. Si dupa ce am mers vreo 10 minute sa gasesc capatul cozii, ei bine, m-am asezat la una dintre cele mai lungi cozi la care am stat vreodata. Dar eficienta hongkongheza si-a spus din nou cuvantul. Nu stiu de unde au gasit astia atatea autobuze, dar efectiv veneau unul dupa altul, iar pasagerii urcau non-stop… Oriunde in lume, as fi stat ore in sir, acum am stat 35 de minute, pentru ca efectiv… nu se astepta deloc. Se urcau pana se oprea si, la 5 secunde dupa ce autobuzul demara, altul intra la “incarcare”. Amazing!

Drumul pana la metrou a fost fara istorie. Cazuse noaptea peste insula, nu erau prea multe masini, doar autobuze gonind spre luminile Hong Kongului. Am ajuns la capat, la telecabina, unde nu ne-am putut abtine sa intram in mall. Unii cu shopping, eu cu ceva de mancat. Fusese o zi minunata. Si mi-a parut rau ca nu am stat mai mult… Inca o data viitoare de scris pe raboj!

Imagini Lantau

Spre Lantau: Metro Hong Kong

Metroul spre Lantau

Imagini Lantau: Coada la telecabina

Unde ne asteapta o cooooooada ca o Fata Morgana

Teleferic Lantau

Cand zici ca gata, esti la telecabine

Lista preturi teleferic Lantau.JPG

Si decizi si ce tip de bilet sa-ti iei

Teleferic Lantau

Pac, inca un codoi !

 Imbarcare teleferic Lantau

Si tot speri ca o sa ajungi o data si o data

Imagini Lantau: Teleferic cu fund de sticla

Dar toata asteptarea a meritat… sa plutesti deasupra apei 🙂

 Teleferic Lantau

Iar peisajele sunt cu adevarat spectaculoase

Aeroportul Hong Kong

Pentru pasionati, putem vedea si tot aeroportul de sus

 Teleferic Lantau

Si mai sus !

Survoland Lantau

Teleferic Lantau cu fundul de sticla

Inca o poza „zburatoare”

Imagini Lantau: Spre Marele Buda

In departare, apare Buda

Imagini Lantau: Statuie Buda Hong Kong

Wow !

Statuie Buda Lantau

Din pacate, suntem aproape de sfarsitul cursei

Sat chinez

Zona comerciala a fost construita ca un sat traditional model. Nu arata rau

Imagini Lantau: Sat turistic chinez

Chiar deloc… si nici Buda nu e departe

Flori pe Lantau

General zodia sobolanului

Generali si zodiile lor… acesta e generalul meu din zodia Sobolanului 🙂

Imagini Lantau: Tian Tan

Asa ca ma apuc sa urc

Imagini Lantau: Manastirea Po Lin

Panorama e faina, lumea cam multa

Imagini Lantau: insule in larg

Asta chiar ca arata intr-un mare fel !

Manastirea Po Lin Lantau

Manastirea Po Lin

Imagini Lantau: Rugaciuni catre Buda

Langa manastire, zici ca e incendiu… dar e de fapt locul de rugaciune

Po Lin Lantau

Cum nu vreau sa ma afum, direct in curtea manastirii 🙂

Imagini Lantau: Bete arzand

Barca Tai O Lantau

La malul marii, la Tai O… din autobuz, direct pe vas

Imagini Lantau: Croaziera Tai O

Calc-o, frate, calc-o !

Imagini Lantau: Sat pe stilts Tai O

Tai O insa este un sat cu adevarat autentic… asa arata multe sate in Asia

Croaziera Marea Chinei de Sud

Imagini Lantau: Mancare chinezeasca

Acum urmeaza o serie de poze cu mancare traditionala chinezeasca. Habar n-am cum se cheama, daca stiti, spuneti-mi la comentarii 🙂

Imagini Lantau: Mancare Tai O

 Sat lacustru China

Crabi pe insula Lantau

Peste chinezesc

Bazar Tai O Lantau

Bazarul gastronomic din Tai O

Fotomodele chinezoaice.

Un loc exceptional pentru poze artistice 😉

Chilly chinez

Sa uscam niste chilli

 Imperator in Tai O

Din pacate, soarele cam apune, trebuie sa ne retragem spre statia de autobuz

Apus de soare Lantau

Nu inainte de a savura un apus aproape romantic

coada autobuz Lantau

si apoi o coada de ziceam ca vom pleca a doua zi dimineata din Lantau !

[mwi-product sku=”TA006,A6,PORTAL002″ img_width=”200″ desc=”false” type=”add” btn_color=”blue” btn_link=”button” cols=”3″ ]

Comentarii

  • E geniala poza cu fotomodelele chinezoaice. Stiind cum e pe-acolo, ma mir ca mai aveau tocurile intregi :))

    Adriana 21 februarie 2014 15:53 Răspunde
    • Au mers desculte pana pe barna aia ! Apoi s-au incaltat pentru poze !

      Imperator 21 februarie 2014 21:07 Răspunde
  • salut!

    citesc de mult blogul tau si apreciez atat textul si fotografiile. stiu ca mai demult ai scris cateceva despre ce aparat foto folosesti – dar nu prea mai gasesc articolul.

    eu, din dorinta de a avea poze cat mai reusite mi-am cumparat acum 2 ani un DSLR… nimic de obictat la calitate poze, dar m-a rupt efectiv la carat…. in ultimul concediu l-am lasat in hotel cateva zile si am facut poze cu telefonul… si vroiam sa te intreb..ce aparat folosesti tu in plimbari ?

    tico98 21 februarie 2014 20:18 Răspunde
    • Multumesc frumos de aprecieri :))) Si ma bucur ca iti place 🙂
      De asta-vara, folosesc Sony DSC HX 200. Pana asta-vara, am folosit un Panasonic FZ 45. Nu am avut niciodata DSLR si probabil nici nu voi avea, fix datorita a ceea ce spui si tu – prea greu si prea incomod de folosit 🙂

      Imperator 21 februarie 2014 21:07 Răspunde
  • Foarte frumos, tine-o tot asa, imi place blogul tau!

    Alexey 21 februarie 2014 22:38 Răspunde
  • Foarte faina telecabina cu podea de sticla 🙂 . La aia prin satele alea, vine cumva OPC-ul sau DSV-ul ? 🙂

    Cristian 22 februarie 2014 0:00 Răspunde
  • Probabil e un obicei al asiaticelor, sa faca fotografii imbracate elegant in locuri pitoresti, am vazut doua fete superbe in Bagan imbracate in rochii decoltate, parca mergeau la un bal.Un turist german le-a ajutat in problema fotografiilor la apus de soare.

    Li 22 februarie 2014 15:08 Răspunde
    • Nu, numai al asiaticelor, prin Ucraina si Rusia, am vazut puzderie. Oricum locul unde au pozat era intr-o mare de noroi 🙂

      Imperator 22 februarie 2014 15:10 Răspunde
  • Trebuie sa te mai laud putin!Din nou!Imi place cum povestesti,imi place ca stii atat de multe lucruri despre fiecare loc pe care il vizitezi si admir finul simt de observatie pe care il ai.Multumesc pentru toate informatiile si pozele pe care le postezi!
    Urmatoarea calatorie unde va fi?Vin si eu cu tine!As vrea,dar eu locuiesc in Beijing!
    Multa sanatate si cat mai multe calatorii interesante!

    gabriela 1 aprilie 2014 10:19 Răspunde
    • Multumesc frumos. Urmatoarea calatorie va fi in Cappadocia, Turcia, un pic departe de tine 🙂

      Imperator 1 aprilie 2014 10:46 Răspunde

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii