Mulți dintre voi m-ați intrebat despre Hawaii… Din pacate, nu am ajuns inca, dar cum un prieten de-al meu foarte drag a ajuns chiar anul asta, l-am rugat sa povesteasca in scris cate ceva despre arhipelagul paradisului… sau al lui Barrack Obama :). Primul episod – Waikiki Beach !
Până acum am călătorit, alături de soția mea, în multe destinații mergând pe urmele lui Imperator și ne-am distrat de minune. De data asta – ocazie rară – sunt convins, am reușit să ajungem noi primii în Hawaii, motiv pentru care am hotărât să ne aducem contribuția la colecția de călătorii a Împăratului.
Călătoria spre Hawaii nu este scurtă și nici deosebit de plăcută: am plecat din București dimineața la 8, cu British Airways, și, după cca 27 de ore (incluzând opriri la Londra și L.A.), am aterizat prompt la ora locală 10 pm, în Honolulu, în insula Oahu.
Acolo ne-a așteptat Johnny, shuttle-ul pe care l-am book-uit online (Johnny Cab Honolulu), iar transferul individual aeroport–Waikiki ne-a costat 25 $ (+tip că suntem în America :). Atenție, este foarte important să rezervați transferul la o companie care oferă “transfer individual”, altfel aveți neșansa să fiți așteptat de un mare autocar plin cu peste 70 de turiști japonezi, care vă va duce la destinație în 3–4 ore, oprind la 20 de hoteluri din Waikiki. Sau, la fel de simplu, puteți să luați un taxi care, deși costă puțin mai mult (nu știu exact, am auzit că ar fi cca 35–40 $), vă duce repede la destinație.
Waikiki Beach este, practic, un cartier din Honolulu și concentrează 99% dintre hotelurile din oraș. Ne-am trezit dis-de-dimineață și am pornit veseli spre plajă să vedem răsăritul. Pe scurtul drum (de cca 70 de metri) până la plajă ne-a prins ploaia cu stropi mici, dar care nu s-a mai oprit toată ziua. Am fost destul de surprinși pentru că în Lonely Planet scria clar că februarie este high season in Hawaii – pe continent e iarnă și mulți turiști vin la plajă și căldură. Am tot întrebat cum e cu ploaia pe aici, dar nu am primit niciun răspuns clar. Toți ziceau ceva de genul “se oprește, mâine va fi frumos”. După trei săptămâni de colindat insulele, vă pot spune adevărul: iarna plouă 50% din timp în Hawaii, iar cine zice altceva, acela minte.
Așa că ne-am alăturat legiunilor de japonezi veniți în Hawaii la shopping. Trebuie să știți că Japonia e foarte scumpă, iar cum dolarul american e foarte slab acum, Waikiki a devenit destinația de shopping preferată a fashionistelor nipone care practic asaltează magazinele și mallurile din oraș. Dior, Chanel, MiuMiu, Tiffany’s etc. au angajat cu toții vânzătoare japoneze, care sporovăiesc de zor cu compatrioatele lor în limba nativă. Multe magazine, inclusiv uriașa rețea ABC Store, acceptă yeni japonezi.
Am colindat tot Waikiki la picior, din magazin în magazin, într-un tur de recunoaștere. Este foarte amuzant că peste tot ești întâmpinat cu “Aloha, welcome”, iar la plecare ți se spune “Mahalo, thank you” indiferent dacă cumperi ceva sau nu. Ne-am făcut poze cu statuia lui Duke Khanamoku, eroul local, fost campion mondial și olimpic la înot și mare surfer. Statuia lui este chiar pe plajă, plină de “lei”-urile (ghirlandele de flori hawaiiene) lăsate acolo de turiști. Ceea ce ne-a șocat în prima zi a fost tipologia oamenilor din Waikiki. Practic, îi putem grupa cu ușurință în trei categorii:
– turiștii americani supraponderali și destul de în vârstă pe care îi vezi mai mereu la masă ori plimbându-se agale cu o cafea de la Starbucks în mână
– turiștii japonezi, fie familii cu copii mici, fie grupuri de 3–5 fete fashioniste
– un număr mare de “homeless people” care populează trotuarele din Waikiki, mai ales faleza (Kalakaua Ave.) Nu deranjează în vreun fel, dar sunt neplăcuți la vedere și la miros, dacă faci greșeala să te apropii prea mult.
A doua zi a fost vreme bună așa că am fugit rapid la plajă! Nisipul este fin și de un galben auriu, iar plaja e mare și frumoasă. Poți înota sau poți încerca o placă de surfing alături alți 30 de surferi care se distrează în larg. Complet neașteptat, o focă a ieșit din apă și s-a așezat pe nisip aproape de noi. Toată lumea rămas șocată un moment, de unde am tras concluzia că e un eveniment neobișnuit chiar și aici, după care toți s-au repezit la camerele foto și au asaltat biata focă cu poze etc. A intervenit prompt salvamarul, care ne-a spus că foca e protejată de lege și că nu avem voie să o deranjăm în niciun fel, sau riscăm amendă de 13.000 $. A plasat jaloane și bandă galbenă la 10 metri în jurul ei, așa că simpaticul animal a tras un pui de somn de câteva ore, nederanjat, între turiști.
O altă excursie deosebită a fost cea până la Diamond Head, vulcanul învecinat cu Waikiki Beach. Am luat autobuzul câteva stații, apoi am mers pe jos mai bine de o oră până am ajuns în cel mai înalt punct, de unde se poate admira o panoramă superbă spre Waikiki Beach. Atenție, accesul este permis numai până la ora 16, așa că aveți grijă și plecați devreme!
Apropo de autobuz, compania The Bus din Honolulu e lăudată pe toate site-urile drept “cea mai bună rețea de transport în comun din lume”, motiv pentru care nu am planificat să închiriem o mașină în Oahu. Din păcate, nu s-au ridicat deloc la înălțimea așteptărilor: autobuzele vin rar (am așteptat chiar și o oră) și sunt aglomerate, aerul condiționat este insuportabil și este obligatoriu să te îmbraci bine (hanorac cu glugă, pantaloni lungi și ciorapi groși) când urci la bord. După primele zile, ne-am lămurit și am închiriat o mașină ca să nu ne facem nervi. Rezervați online! Costă cca 500 USD pe săptămână, cu asigurări echivalente RCA + CASCO, și e mult mai scump dacă mergeți la biroul lor fără rezervare :). Ca idee, nu se recomandă să închiriați jeepuri sau decapotabile, mai ales fără asigurare CASCO. Înțeleg că se fură piese ușor și poți fi făcut răspunzător pentru costuri dacă nu ai asigurările.
Pentru SCUBA diveri, recomand compania Reef Pirates, la care am apelat și noi. Nu sunt cei mai ieftini, dar sunt profesioniști, simpatici și nu iau niciodată mai mult de șase diveri pe barcă, ceea ce garantează o experiență cool. În Hawaii nu veți găsi corali deosebiți (precum în Caraibe, de exemplu) dar viața marină este absolut fantastică: am văzut țestoase, rechini, balene, caracatițe, frogfish, starfish, needle fish, trumpet fish și chiar pe Humuhumunukunukuapua`a, pestele simbol al statului Hawaii. De asemenea, puteți vedea ceva epave, inclusiv un avion Corsair, prăbușit în ’46 din cauza “dificultăților la motor” (așa se spune în US Airforce când rămâi fără combustibil, nu ca la noi…). Nu fiți triști, am înțeles că pilotul a supraviețuit și și-a trăit anii de pensie în Kaua’i, o insulă mai mică a arhipelagului. De asemenea, cei de la Reef Pirates au un serviciu de shuttle gratuit din Waikiki, foarte convenabil pentru noi.
Dacă divingul nu vă atrage, puteți merge la snorkeling la Hanauma Bay, un fost vulcan (numit Koko crater) care a fost inundat de apele Pacificului și unde puteți vedea pești multicolori și țestoase. Se pare că acesta era locul favorit de plajă și de pescuit al familiei regale hawaiiene. Se poate ajunge cu autobuzul din Waikiki, dar, atenție, marți este închis.
Restaurante: Waikiki este plin de “tourist traps” (capcane pentru turiști) așa că trebuie să vă documentați bine înainte să intrați în vreun restaurant. Noi vă recomandăm:
– Gyo Kaku (307 Lewers St.) – Japanese Style Grill – unde ești servit cu carne crudă și îți faci grătarul singur, acesta fiind inclus în fiecare masă (încercați carnea cu Miso cina pentru 2 persoane costă cca 80 $)
– The Yard House (226 Lewers St.) – restaurant american – oferă cca 140 de beri draft din toată lumea (încercați Mac’n’Cheese – cina pentru 2 persoane costă cca 75 $)
– Furusato Sushi (2424 Kalakaua Ave.) – Sushi – chiar pe faleză, în clădirea Hyatt, sushi foarte gustoase, eram singurii caucazieni între 50 de clienți japonezi (încercați Waikiki bridge – cina pentru 2 persoane costă cca 85 $).
Sub nicio formă, nu faceți greșeala să intrați la “Cheeseburger in Paradise” – aici am gustat cel mai prost burger din viața mea…
Atracții și excursii pe care le puteți face din Waikiki:
– Snorkeling la rezervația naturală Hanauma Bay, un fost vulcan surpat și inundat de apele Pacificului (autobuz; e închis marți)
– Admirați Waikiki Beach din vârful Diamond Head (jumătate de zi; autobuz + mers pe jos; se închide la ora 16)
– Shopping la Ala Moana Mall (autobuz sau trolley), T. J. Maxx (autobuz / trolley până la Ala Moana, apoi mers pe jos), Ross (pe jos – e în Waikiki) sau la outlet-ul Waikele (cca 40 min. cu mașina pe IH1 spre est) pentru zilele mai ploioase
– Vizitați Pearl Harbour (numit de localnici Arizona Memorial), se poate face tot într-o zi mai ploioasă (autobuz sau mașină închiriată) – detalii, într-un episod special
– Iarna admirați valurile gigantice pe plajele din North Shore, între Haleiwa și Turtle Bay (autobuz – dar, atenție, durează 2-3 ore să ajungeți acolo cu autobuzul, e foarte obositor – mai bine închiriați mașină pentru asta)
– Windward Coast (coasta de est) care începe de la Hanauma Bay spre nord, cu o mulțime de plaje frumoase (nu ratați Lanikai Beach) – cred că se pot vizita numai dacă închiriați mașină.
– Vizitați plantația de ananas Dole (cu mașină închiriată – detalii, în episodul North Shore).
Imagini Waikiki – Hawaii
Waikiki vazut dinspre Diamond Head
Craterul Diamond Head
Foca pe plaja
Hanauma Bay
Windward Coast
Restaurantul japonez
Buna relatare – la obiect si cu informatii utile. Multumim si asteptam celelalte episoade!
Aceste informatii vin la fix, avand in vedere ca pe 2 iulie am si eu bilete pt Hawaii. Astept cu nerabdare si celelalte povestiri.
As vrea sa fac o completare: daca va place aglomeratia atunci Waikiki Beach e alegerea perfecta. Plaja e destul de ingusta, plina de japonezi (imbracati) iar daca vreti sezlong atunci treziti-va dimineata. Daca vreti intimitate puteti merge pe jos ceva (spre mini Gradina Zoologica) unde e mai liniste dar fara sezlonguri si umbrele.
Pentru mincare ieftina si buna as recomanda un Food Court localizat in fata la Sheraton chiar pe Kalakaua Ave unde gasiti aproape orice la preturi onorabile si un restaurant „all you can eat” situat la intersectia strazilor Kuhio Ave cu Kaiulani Ave foarte aproape de primul la citeva minute. Au o varietate foarte mare de mincare foarte buna si ieftina inclusiv sea food din belsug.
Interesant, ce este cu acesti „homeless people” si de ce sunt asa multi pe acolo?