Inainte de a ajunge la Astana, evident ca am citit mai multe relatari – pe bloguri, prin ghiduri de calatorie, site-uri, ziare on-line. Pe de o parte, Astana era laudata ca fiind un oras al viitorului, fiind poreclita „Dubaiul stepelor” (pe vremuri, diverse orase erau Parisul nordului, estului, vestului etc., acum Dubai e un sinonim al oraselor futuriste), pe de alta parte, citeam ca orasul asta nu are viata, este un oras unde Nazarbaev si-a obligat bugetarii sa-l urmeze, iar vineri-seara este inghesuiala la trenul sau avioanele de Almaty cu oameni dornici sa vina acasa pentru weekend. Ei bine, concluzia dupa vreo doua zile si un pic petrecute in Astana (sincer, mi-ar mai fi trebuit cel putin o zi sa vad ca lumea ce as fi vrut sa vad) este ca ambele afirmatii sunt gresite. Astana nu este un Dubai al stepelor, iar orasul asta are o viata, a prins radacini si creste. Sa detaliez.

Astana nu este un Dubai al stepelor doar in virtutea faptului ca exista cateva cladiri inalte si mai multe cladiri spectaculoase. Atunci, si Londra este un Dubai al insulelor britanice. Dubaiul a fost construit pentru masini, nu pentru oameni, in timp ce Astana a fost construita pentru oameni. Ai locuri unde sa te plimbi, ai locuri in care sa te intalnesti cu oameni si nu este labartata pe zeci de kilometri ca Dubaiul… daca vrei sa ajungi oriunde in Astana, sari intr-un autobuz si imediat ajungi unde vrei si de acolo te plimbi pe jos. Ca si Dubaiul, Astana nu are parte de un climat prea prietenos. Daca in Dubai te coci vara, in Astana ingheti de pe la mijloc de toamna pana primavara tarziu. Eu am fost in jur de 1 iulie, cand puteai sa mergi linistit in pantaloni scurti, dar de prin septembrie, nu mai poti merge in pantaloni scurti (sau in fusta scurta), poate doar cu ceva vodca la bord. Dar si asa, Astana este un oras unde te poti plimba pe jos, distantele sunt normale si, in plus, spre deosebire de Ashgabat bunaoara, exista numeroase blocuri la preturi normale, cu conditii normale si care sunt locuite – orasul de marmura, Ashgabat, capitala Turkmenistanului, este complet pustiu, nimeni neavand banii sa locuiasca in el.

Sunt absolut convins ca la sfarsitul anilor ’90, inceputul lui 2000, locuitorii urau Astana. Cei mai multi lucrau la stat sau la companii de stat care au primit ordin de relocare intr-un oras in constructie, in care nu aveai mare lucru de facut, intr-un climat mult mai dificil decat in Almaty (nordul Kazahstanului, inclusiv Astana, face parte totusi din Siberia, geografic) si fugeau cand puteau acasa. Acum, am simtit ca e un oras care traieste, un oras vibrant, un oras unde ai ce sa faci – de la muzee la sali de concerte, de la evenimente de tot felul la moschei, in caz ca-ti doresti sa te rogi, malluri spectaculoase, parcuri, locuri de plimbare.

Astana nu a existat, pana in 1997. De fapt, in zona, exista un orasel de prin 1830. S-a numit fie Akmoli (si a fost nu mai mult decat o fortificatie a cazacilor tarului – din nou, cazacii nu sunt acelasi lucru cu kazahi, desi etimologia e similara „oameni liberi” – cazacii au fost o casta militara, nu un popor, din ea faceau parte ucraineni, polonezi, romani, lituanieni, tatari, rusi si alte natii, pe cand kazahii sunt un popor de limba turcica si de sange turanico-mongol – de unde si fata lor asiatica – care si-au dus traiul nomad prin zona de secole), apoi a fost botezat de sovietici Tselinograd („Tselina” inseamna pamant virgin, pamant nelucrat – in anii ’50, Hrusciov a venit cu ideea geniala de a coloniza cu oameni din intregul imperiu sovietic zone putin populate, dar care aveau cernoziom – Siberia rusa, nordul Kazahstanului, stepele Volgai, pentru a creste productia agricola a Uniunii Sovietice. Marele efort a dus insa la un esec monumental), in cinstea „dezvirginarii” terenurilor virgine, iar dupa 1992, a fost redenumit Akmola. Urma sa ramana un orasel uitat de lume, undeva, la portile Siberiei.

In 1994 insa, spre surpriza tuturor, Nursultan Nazarbaev a decis sa mute capitala din Almaty (fost Alma Ata in perioada sovietica) in mijlocul stepei, la Akmola. Iar noul oras sa fie redenumit Astana („capitala”, in kazaha si in cam toate limbile turcice). A devenit capitala efectiv in 1997, cand guvernul si parlamentul s-au mutat in noua urbe, iar acum, in 2018, in iulie, se implineau, kazahii ziceau, 20 de ani (mie imi da cifra cu virgula, as zice 21 de ani) de cand Astana devenea capitala. Iar ziua Astanei a devenit zi oficiala, zi libera pentru tot Kazahstanul.

Spre deosebire de Ceausescu, dar si de alti conducatori de mana forte de prin Asia mai mult sau mai putin centrala, Nazarbaev nu s-a dus in stepa si a inceput sa dea din mana, in urma miscarilor aparand cladiri. A chemat specialisti. Si nu orice specialisti, ci pe cei mai mari arhitecti ai lumii – iar oamenii astia creeaza ceva memorabil si nu stau sa asculte „indicatii pretioase”. Asa ca rezultatul este cu adevarat spectaculos – Astana arata intr-un mare fel. Exista un master plan conceput de japonezul Kisho Kurokawa (el s-a ocupat si de aeroport), care este urmat ca sfintele moaste (ar trebui terminat prin 2030), iar principalele edificii ale orasului, adevarate cladiri-simbol, au fost proiectate de arhitecti de nivel planetar, precum italianul Manfredi Nicoletti, britanicul Lord Norman Foster, care s-au implicat in mai multe proiecte.

Orasul are o linie, o adevarata coloana vertebrala care poate fi parcursa la pas. Intr-un capat se afla mallul Khan Shatyr (inseamna „Cortul Regal”) si este cu adevarat un cort – ideea este ca locuintele traditionale ale kazahilor sunt corturile, iurtele. Asa ca lord Foster a luat ideea iurtelor si a dus-o in secolul al XXIII-lea – exteriorul este facut dintr-un material special de textile (ca si iurtele), care tine temperatura constanta – de fapt, la etajul superior al Khan Shatyr se afla un water park – afara poate fi crivat la -30 de grade Celsius, in interior, protejat doar de un material textil, poti sa faci linistit baie in piscina. In interior, se afla o coloana imensa ca si batul care sustine iurtele traditionale, iar centrul nu este neaparat de shopping – ci si de distractie – pe langa mentionatul aqua park de la ultimul etaj, exista si cinematografe, dar si un adevarat parc de distractii – cu tren suspendat peste intregul mall, cu expozitie de dinozauri, jocuri pentru copii, un soi de Disneyland kazah indoor – evident, sunt si magazine, si supermarket (de unde am cumparat vin georgian :)).

De-a lungul coloanei vertebrale a Astanei, se afla sediul lui KuzMunayGas (proprietarul lui Rompetrol), principala companie a tarii (companie energetica de stat), o cladire care mi-a sugerat hotelul Atlantis din Bahamas (care are o copie si in Dubai). Urmeaza o promenada, flancata de blocuri din sticla (pe unul dintre ele am urmarit meciuri de la campionatul mondial de fotbal din Rusia), pentru a ajunge la simbolul de netagaduit al Astanei – turnul Baiterek „Plopul inalt” – este un turn de 105 metri, care simbolizeaza un pom al vietii in varful caruia o pasare a lasat un ou de aur (de aceea, in varful turnului alb se afla o sfera aurie). Ideea initiala i-a venit tot lui Nazarbaev, despre care se spune ca ar fi desenat turnul pe un servetel la un cocktail.

Era zi libera cand am fost la turnul Baiterek, asa ca toata zona era plina de oameni cu copii (mai ales ca se dadeau si inghetate vafe gratis la toata lumea, in cinstea Zilei Capitalei). M-am pus cuminte la coada si, dupa o asteptare de vreo jumatate de ora, am reusit sa ajung la lifturi. Am ajuns rapid la 97 de metri deasupra solului (si aici e un simbol – 1997 a fost anul in care Astana a devenit capitala). Din pacate, pentru ca oul e de aur (la fel si sfera din varful turnului), pozele ies cu o culoare relativ stranie, dar asta conteaza prea putin… din turn, poti sa vezi cam tot orasul si sa-ti dai seama de planul lui general, de principalele cladiri, de directiile de dezvoltare. Fabulos. Deasupra etajului panoramic, se afla insa principala atractie pentru care kazahii se calca in picioare (de fapt, cand am ajuns acolo, chiar era haos, pana la urma, au venit cativa politisti care au restabilit ordinea, astfel incat sa poti sta linistit la coada) – aici se afla o amprenta incastrata in aur a mainii presedintelui Nazarbaev – ceva in genul palmelor de la Hollywood. Dar daca la Hollywood rostul palmelor este sa te pozezi cu ele, la Astana, daca pui mana pe urma mainii presedintelui, vei avea noroc – asa ca mai toate nuntile din oras dau pe la Baiterek, sa aiba noroc, parintii isi cara plozii de la cele mai mici varste sa puna mana pe urma lasata de Nazarbaev – evident, am atins-o si eu (am dovada fotografiei), sa vad daca norocul functioneaza si la romani, nu numai la kazahi.

Mai incolo, sunt vreo doua turnuri ca de aur (chiar li se spune Turnurile de Aur), poreclite „dozele de bere”, pentru ca aceasta coloana vertebrala sa se termine apoteotic cu Ak Orda – palatul prezidential (aici are Nazarbaev biroul, nu si resedinta).

In afara de aceste cladiri, Astana se lauda cu mai multe constructii futuriste – de la Circ (care arata ca o naveta spatiala) la Palatul Artelor (poreclit si „Castronul Cainelui”, datorita formei), dar una dintre cladirile cele mai interesante este o piramida imensa (facuta tot de Lord Foster), numita Palatul Pacii… Dar nu este singura, cred ca ar trebui mai degraba vreo doua zile pentru a vizita toate cladirile futuriste ale Astanei…

Unde am mai intrat a fost moscheea Sultan Hazrat (construita in stilul traditional al moscheilor central-asiatice), o moschee foarte frumoasa, cu interior de marmura si covoare persane imense si care, spre deosebire de moscheile reprezentative ale Asiei Centrale construite dupa independenta, chiar era relativ plina cu credinciosi – inca o cladire in care am simtit viata si faptul ca este folosita si nu doar construita, acolo, sa fie pentru fericirea liderului suprem.

Dar, de departe, cea mai intensa investitie a deceniului al doilea al secolului al XXI-lea este zona de la Expo 2017. Daca Borat a pus Kazahstanul pe harta, atunci Expo 2017 a pus Astana pe harta lumii – nu s-a precupetit niciun efort, nu s-a uitat nimeni la niciun tenge, pentru ca Expo 2017 sa pozitioneze Astana (si Kazahstanul) ca o tara moderna, spre viitor. Punctul central al Expo 2017 este o sfera imensa (cea mai mare cladire sferica din lume), unde este gazduit futuristul Muzeu al Energiei (tema Expo 2017 a fost „Energia Viitorului”)… la fiecare etaj, gasesti tipurile de energie pe care trebuie sa le intrebuintam (de la energia solara – da, am intrat in mijlocul soarelui la cea eoliana – unde am dat de un vant de sa ma spulbere)… iar panorama orasului de la etajele superioare este incredibila…

Problema cu cladirile si zonele construite pentru diversele expozitii mondiale este ca raman de foarte multe ori pustii sau subutilizate. Mi-aduc aminte de cand am fost la Sevilla in 1995, cum m-am invartit prin zona unde s-a organizat Expo 1992 si era complet pustiu – cladiri abandonate, nimic folosit. Duceti-va in zona Expo 1999 din Lisabona – in afara de Oceanariu, nu e chiar mare lucru – unele pavilioane sunt folosite pentru expozitii temporare, e un soi de Romexpo al Lisabonei, dar cam atat … Zona Expo 2017 pare sa aiba un viitor mai bun – sfera continua sa fie un muzeu superfain (si vizitat, era plin cand am fost), iar cladirile din jur care, aparent, au gazduit pavilioanele nationale au devenit sedii de birouri, aici anuntandu-se, fix in zilele in care am fost acolo, un Astana International Financial Center – care se doreste sa devina capitala financiara a intregii Asii Centrale.

In cele doar doua zile de la Astana, am avut ocazia sa asist la doua spectacole – la opera (da, Astana are o opera spectaculoasa, evident, datorita traditiei sovietice mostenite de la tari) cu un interior care aduce cu Senatul Inter-galactic din „Razboiul Stelelor” si cu o tehnologie de varf pentru punerea in scena a operelor (am asistat la „Le Corsaire”, absolut fabulos), dar si in afara orasului, intr-un ceva care promitea sa fie un muzeu al satului, dar care e un mic complex comercial de suvenire cam kitschy, numit Ethnoaul, unde merita totusi sa mergi, pentru ca e un spectacol absolut fantastic. Gazdele mele mi-au spus ca spectacolul ar fi fost creat de specialistii de la Cirque du Soleil – si arata cu adevarat incredibil – un spectacol de zile mari, de neuitat.

Una peste alta, Astana mi-a depasit orice asteptari – nu este un oras-expozitie (cum e Ashgabatul), nu este un oras labartat (cum e Tashkentul), este compact, dar aerisit, cu cladiri iesite din comun, fara a fi agresive si pompoase, un oras al viitorului cu bun-gust, spatios si neaglomerat. Nu vei fi obosit aici de viermuiala milioanelor din Shanghai sau Hong Kong, de ordinea drastica si uneori apasatoare din Singapore, de opulenta si aroganta Dubaiului… Este un oras cu cap, un oras memorabil, un oras care merita vizitat… Iar despre cum poti ajunge in Kazahstan si alte sfaturi si ponturi, in episodul urmator.

Imagini Astana

Welcome to Astana !

S-a folosit ca inspiratie si arhitectura sovietica… recunoasteti goticul stalinist ca la Casa Presei Libere

Astana e iubita si in limba romana 🙂

Khan Shatyr, faimosul mall cu peretii din material textil

Cam asa arata in interior

E si un trenulet cu care te poti invarti prin mall

Si un dinozaur care ataca 🙂

Sediul Kaz Munai Gaz – aduce cu hotelul Atlantis din Bahamas

Cladirea din celalalt unghi (se vede si Khan Shatyr)

Astana downtown

Simbolul Astanei – turnul Baiterek

Cu oul de aur in varf

Astana vazuta din Bayterek – cladirea Kaz Munai Gaz si mall-ul Khan Shatyr

Palatul prezidential

Inghesuiala la mana lui Nazarbaev

Pana la urma, s-a facut ordine si s-a stat linistit la coada :). Iata urmele mainii lui Nazarbaev in aur

Deci, o sa am noroc 🙂

Piramida din Astana

Moscheea din Astana

Si foarte frumosul ei interior

La opera, la opera …

Interiorul – cu balcoanele ca in Senatul Republicii din Star Wars

Aici se vede mai bine

Spectacolul ? Exceptional !

Cladirea centrala din complexul Expo 2017 – astazi gazduieste Muzeul Energiei

Interiorul este la fel de spectaculos

Niste kazahi inalti 🙂

Panorama Astanei din sfera EXPO 2017

Asa arata un cartier obisnuit. Pe fundal, stadionul din Astana

Muzeul high tech al energiei

Mancare spatiala – ratiile cosomonautilor de pe bazele spatiale

Sa pasim pe Luna 🙂

Coada la intrarea in soare

Peste tot, prin sfera dai de robotei

Vant nivel 7 🙂

Ethnoaul in afara Astanei… in aceste yurte sunt magazine de suveniruri

Un nene cantand la un instrument traditional kazah

Vrei sa experimentezi senzatii ca la circ ?

Foarte spectaculosul show pus in scena de Cirque du Soleil

Nu pot sa nu va prezint si Astana by night – iata Khan Shatyr

Opera

Kaz Munai Gaz si Khan Shatyr

Palatul prezidential

Artificiile cu ocazia Zilei Astanei