Distribuie articolul:

Primavara si vara asta aveam tot soiul de planuri – trebuia sa merg in Papua Noua Guinee, dar si in Grecia, ma gandeam la un euro-trip, dar si la muntii din Asia Centrala. Evident, a venit covid-ul si am ramas acasa, dar vorba aia, daca suntem atenti acum, mai exista si un 2021. Unul din locurile in care indiscutabil as fi ajuns era insula Evia din Grecia pe care o planificasem prin mai, dar in mai toata Europa (inclusiv Romania si Grecia) erau ferm inchise, asa ca am ramas acasa. Asta nu inseamna ca nu imi facusem temele – poate nu la nivelul de planificare zi cu zi, dar cam stiam ce am de facut.

De ce Evia ? Pentru ca voiam sa descopar si o insula mai putin turistica. Ma rog, in Grecia nu poti zice ca gasesti locuri lipsite complet de turism – tara e prea frumoasa si sunt prea multe locuri faine ca sa nu gasesti vreun turist prin zona, dar evident, exista locuri care traiesc doar pentru turism si locuri unde turismul se imbina cu viata obisnuita a localnicilor care lucreaza in alte domenii. Nu zic ca Evia nu are turism, are, dar evident nu se compara cu alte insule. In plus, este mare, este a doua insula ca dimensiune a Greciei dupa Creta (si este a sasea ca marime din Mediterana dupa Sicilia, Sardinia, Cipru, Corsica si Creta). Deci, este o insula mare si destul de putin populata prin sudul ei unde am citit despre niste locuri absolut superbe si plaje pustii chiar si in anii ne-covidici.

Cum am auzit de Evia (apropos, i se mai zice si Euboea) ? Evident, o stiam asa vag de la geografie, cand ma mai uitam pe harta Greciei si de multe ori cand o survolam in zborul spre Atena. Dar mare lucru nu stiam de ea. Am aflat mai multe la cateva targuri de turism cand hotelieri si oameni de turism din Evia au venit la Bucuresti si au tinut prezentari cu sprijinul Biroului de Promovare Turistica a Greciei de la Bucuresti. Am discutat cu mai multi reprezentanti din Evia si am zis – hai sa dau o fuga in mai. Decizia am luat-o pe loc in februarie la ultimul targ de turism, dar in mai putin de o luna, toti eram in lockdown. Dar cum ziceam, temele mi le-am facut.

Evia este extrem de aproape de Grecia continentala. Punctul cel mai apropiat de continent se afla la doar 40 metri de acesta. Geologii cred ca Evia a facut dintotdeauna parte din Grecia continentala, dar un cutremur din vechime, a dus la niste prabusiri si Evia a devenit insula. Dar in zona aceasta cea mai apropiata de continent, a fost construit un pod, asa ca daca vii dinspre Atena nici macar nu trebuie sa iei vreun ferry. Daca vii din nord, dinspre Salonic (si Romania, in ultima instanta), e mai comod sa iei un ferry decat sa ocolesti pana la pod.

Insula este un mix de vai si munti destul de inalti – cel mai inalt varf de pe insula are 1743 metri (vf. Dirfi), asa ca daca ai niste mici veleitati de montaniard, da, te poti urca pe niste munti. Si aproape imediat sa sari in mare :). Istoria nu este la fel de spectaculoasa si fastuoasa ca in cazul atator si atator locuri din Grecia, dar mai exista urme interesante pentru turistii pasionati de istorie. Evia a fost o dependenta a Atenei in perioada oraselor-stat grecesti, dar a fost un teritoriu mai degraba agrar care asigura hrana metropolei care a dat omenirii ideea de democratie. Neavand orase somptuoase, locuitorii din Evia au fost scutiti de atacuri ale popoarelor migratoare. Slavii si avarii au ocolit insula, asa ca probabil de la invazia persana din 490 i.Hr (si cucerirea ateniana cateva decenii mai tarziu) pana in 1157, Evia a avut parte de o viata linistita si pasnica – timp de 1700 ani ! Atunci, in 1157, fortele siciliene au distrus oraselele de pe coasta, iar orasul Chalcis a fost distrus de venetieni vreo 40 ani mai tarziu. Ce soc o fi fost pentru pasnicii evieni. Dupa o scurta perioada venetiana, sultanul Mahomed al II-lea (mai faimos pentru cucerirea Constantinopolelui) a cucerit si Evia care si-a continuat viata linistita sub otomani si apoi, 300 si ceva de ani mai tarziu, ca parte a noului Regat al Greciei. Evia a facut parte din Grecia inca de la fondarea statului modern in 1830. Cele mai cunoscute personaje legate de Evia sunt Aristotel (care a murit aici) si doctorul Papanicolau (ala cu testul, stiti voi care).

Cum istoria este fundamentul prezentului, din istorie descoperim ca Evia este un loc linistit si relaxant. Inteleg ca simti asta pe fiecare coltisor din insula.

Zona turistica (mare, mica) se afla in nord unde se afla principalele unitati de cazare. Acolo urma sa locuiesc si eu. Dar evident, nu puteam sa stau locului, asa ca planul era sa inchiriez o masina si sa misun prin insula. Sa spun cinstit, am studiat posibilitatea de a vizita ca excursii de o zi si Meteora (in care n-am mai fost de vreo 20 ani) si Delphi (unde nu am fost niciodata), dar dupa ce Google Maps mi-a spus ca faci cam 3-4 ore din locul unde urma sa stau, am zis pas – urma sa descopar Evia si doar Evia. O insula care nu se regaseste prea sus pe bucket list-urile strainilor. Stiti legenda aia urbana printre turistii straini – grecii nu se duc in Santorini, Mykonos sau Corfu care sunt asaltate de straini. Orice grec are insulita lui (eventual de unde ii sunt radacinile) care intotdeauna o sa fie linistita, pitoreasca, speciala si cu plaje salbatice, pustii si spectaculoase. Ei bine, Evia se incadreaza in aceste “insule secrete pe care doar grecii le stiu” – am citit pe undeva ca marea majoritate a turistilor de pe insula sunt greci, in special atenieni. Faci cam o ora de la Atena pana la Chalkis, unde treci podul, asa ca e normal ca sa ai multi turisti localnici.

Apoi, coordonatele de cazare si obligativitatea inchirierii unei masini fiind stabilite, m-am apucat sa conspectez ce am de facut si iata ce m-a atras in mod special:

Cheile Dimosari – am mai scris-o cand am povestit despre Creta ca cea mai mare frustrare a mea cu privire la Creta este ca desi am fost de 3 ori (si odata am stat chiar si o saptamana si am facut fix ce am vrut), nu am ajuns niciodata la Cheile Samariei. Ei bine, cand am studiat ce as vrea sa fac prin Evia, asta mi-a sarit in ochi – cheile Dimosari. Pare o aventura similara – o expeditie de vreo jumatate de zi intr-o zona impadurita, trecand printr-un sat bucolic (asta ar fi un bonus la Dimosari, in Creta nu e nici un sat prin Samaria), izvoare si paraie de munte, pentru ca finalul sa fie apoteotic pe o plaja cu mare calda. Ce poate fi mai frumos ? Odata si odata o sa strabat una din cheile astea – fie Samaria in Creta, fie Dimosari in Evia, e musai ! Dimosari se afla in sudul extrem al insulei (la cam 4 ore cu masina din nord), asa ca planficam sa dorm baremi o noapte la vreun loc de cazare din zona. Nu se poate face ca day trip.
Plaja Thapsa in zona estica. Doar ca am citit ca trebuie sa o iei pe un drum forestier (cica fezabil doar cu 4×4, dar autorii nu stiu cum mergeam eu cu Dacia 1300 pe drumuri de munte) si ca la final gasesti o plaja salbatica cu nisip alb si cu o culoare albastra tulburatoare (una din acele “lagune albastre” care vrajesc turistii prin toata lumea). Nici n-a trebuit sa ma uit poze (ca sa fiu cinstit, cand ma duc in locuri noi, citesc mult, citesc extrem de mult despre destinatie – ghiduri sau site-uri si mai ales bloguri de calatorie romanesti si straine, dar nu ma uit la poze) – vreau sa fiu surprins, sa am parte de acel “orgasm” al locurilor minunate, de acel wow. Ce am citit despre Thapsa m-a facut sa o pun solid pe lista de “obligatoriu”
Biserica Sf. Ioan Rusul – ca si romanii, grecii sunt un popor unde credinta ortodoxa continua sa fie o importanta parte din societate, asa ca mai ales in zonele rurale, este o experienta sa le descoperi lacasele de cult. In mod special, aceasta biserica (dedicata unui martir din Ucraina care si-a pierdut viata in Imperiul Otoman unde fusese luat ca sclav prin secolul XVIII si a carui moaste au fost aduse din Asia Minor in 1923 odata cu schimbul de populatie) se afla intr-un cadru natural superb – munti impaduriti, o arhitectura specifica greaca, musai de vazut. Nu e prea departe de zona nordica, hai vreo ora si jumatate cu masina.
Casele dragonilor – iata o chestie misterioasa si interesanta. Prin Evia se gasesc vreo doua duzini de asa-numite case ale dragonilor – structuri megalitice ridicate in zona Styra in sudul insulei (desi hotelurile sunt in nord, aparent ce e mai fain si interesant e in sud !) construite in asa-numita perioada arhaica a civilizatiei grecesti, candva prin secolul VIII i.Hr. Nimeni nu stie cine le-a construit si de ce, legendele locale atribuindu-le unor dragoni. Cea mai bine pastrata casa este pe varful Ochi (are aproape 1400 metri altitudine). undeva pe langa cheile Dimosari (planificam sa le vad eventual in aceeasi zi). Se poate ajunge cu masina destul de aproape de varf, deci poate fi vazut si de cei mai putin atletici.
Izvoarele calde Edipsos – daca pana si Aristotel si Plutarh le-a mentionat acum peste 2000 ani, nu se poate sa nu le vad. Un spa mega-luxos a fost construit acum vreo 130 ani, printre oaspeti numarandu-se Churchill (cunoscut pentru gusturile sale luxoase), Onassis (un alt greu) si Omar Sharif. Evident, nu trebuie sa ai banii lui Onassis sa te arunci in apele fierbinti care probabil fac bine la ceva si sa admiri culorile ca din alta lume din zona izvoarelor calde. Izvoarele sunt prin nordul insulei, nu departe de zona turistica.
Cascada Drimona – iubesc cascadele, imi place sa le vad, sa le pozez si daca e posibil sa ma arunc in apa lor si cum Evia are o cascada draguta, evident ca am pus-o pe lista. Avantajul era ca e tot aproape de nord, asa ca nu trebuia sa conduc prea mult.
Castelul Karababa – pus fix acolo unde Evia e cea mai aproape de continent in stamtoare. A fost construit de otomani care au chemat un arhitect venetian pentru ca sa se apere cat mai bine de … venetieni. Da, s-au aparat, venetienii au fost invinsi si castelul nu a picat in mainile lor. Se afla fix pe unde intri pe insula venind dinspre Atena.

Evident, mai sunt multe locuri daca sap, dar astea m-au uns pe inima cand am citit despre ele si am zis – e musai sa le vad. Evident, trebuie lasat loc si de lucruri care le descoperi doar cand ajungi acolo. Da, internetul asta iti da miliarde de informatii, dar nu trebuie sa fi robul lui – cand ajungi intr-o destinatie, ochii mari, citeste pliante, intreaba oameni si de fiecare data gasesti ceva wow.

Planul meu era sa zbor la Atena (stiu, multi merg cu masina pana in Evia, dar mie nu imi place sa conduc si in consecinta, nici nu am o masina cine stie ce) si de acolo sa inchiriez o masina. Sa vin in Evia, sa stau in zona nordica unde sa descopar zona hai sa-I zic mai turistica, sa gasesc niste plaje, sa ma arunc un pic prin apa marii si sa vad izvoarele Edipsos si cascada.

Apoi, urma sa cobor spre sud, oprindu-ma in drum la biserica Sf. Ioan Rusul si sa gasesc un loc de cazare undeva in sud unde sa dorm vreo 2 nopti – musai sa o iau prin Cheile Dimosari si sa ma duc pe varful Ochi si zona pentru casele dragonilor si inainte de a ma intoarce in nord, sa dau o raita pana la plaja Thapsa. Din nou un pic in nord si atunci cand sa ma intorc la Atena, sa ma opresc si la castelul Karababa (sau la dus, depinde de avioane, etc). Si evident sa mai stau si vreo 1-2 zile la Atena, ce naiba… nu poti sa treci asa ca vantul prin Atena…

Asta era planul pentru mai 2020. S-ar putea ca asta sa fie planul pentru mai 2021. Sa vedem.

Voi ati fost in Evia ? Cum vi s-a parut ? Ce v-a placut ? Ati fost prin locurile care le-am pus pe lista ? Ce mi-ati mai recomanda ?

Cum se ajunge in Evia

Cu masina personala (sau a vreunui prieten). Sunt cam 1000 km din Bucuresti sau 1300 km din Cluj-Napoca.
Vara, exista curse de autocar directe din Bucuresti ale unor agentii de turism specializate in chartere cu autocarul. Ofertele vin cu tot cu cazare inclusa (la preturi bune).
Cu avionul la Atena si de acolo fie cu masina inchiriata (cum voiam eu), fie cu un autobuz care pleaca din statia Liosion (exista de asemenea curse de autobuz din aeroport pana in Liosion). Sau sa vorbesti cu cei de la hotel sau pensiune sa te ia cineva de la aeroport.