In general, cand scriu retrospectiva a ce am facut si vazut in ultimul an, e un articol destul de lung. Anul acesta atat pentru mine si cred ca pentru toti, o astfel de retrospectiva este destul de scurta. Dar totusi uitandu-ma in urma, nu pot spune ca ma pot plange chiar tare. Chiar am fost prin multe locuri. Anul 2020 m-a ajutat sa imi aduc aminte de calatorii frumoase, am descoperit locuri de langa Bucuresti in care n-am mai fost de cand eram mic (cum ar fi Cernica, Pustnicul sau Pasarea, nu cred ca am mai fost pe acolo din scoala generala !) si nu pot sa ma plang… am fost prin cateva locuri. Pe unele le-am vazut cum nu le-as vedea niciodata – sa prinzi un Mykonos sau Santorini aproape pustii, sa nu te calci in picioare cu mii de turisti este ceva nemaivazut.
Deci, hai sa trec in revista ce si cum.
Anul Nou m-a prins departe, hat tocmai in oraselul Banos din Ecuador. In obisnuita mea preumblare de sarbatorile de iarna, am fost in Columbia si Ecuador. In Columbia mai fusesem, dar Cartagena este absolut fabuloasa si am dorit sa vad mai multe din aceasta tara minunata, iar in Ecuador nu mai fusesem niciodata si mi-a placut la nebunie. Anul Nou m-a prins in oraselul Banos, un oras in munti, la portile Amazonului, capitala turismului de aventura din Ecuador (si unii zic din toata America de Sud). Am fost in piata centrala a oraselului turistic unde se organiza un concert cu niste rockerite din Quito. Prin tot orasul, localnicii construisera tot soiul de monstrii reprezentand anul vechi care urma sa le dea foc. Cu vreo ora inainte de miezul noptii, s-a pus pe o ploaie, d-aia zdravana, de munte si am avut norocul sa prind in viteza o masa la geam (care era deschis) intr-o pizzerie. Asa ca am avut parte si de concert (fetele au continuat sa cante cu foc) si de pizza. Intram intr-un 2020, tot Banosul sarbatorea si dadea foc la 2019… Mai bine i-ar fi dat foc lui 2020 (cred ca la noapte, cu toate restrictiile, in tot Ecuadorul, 2020 va fi pus pe foc cu ura – Ecuadorul a fost una dintre cele mai lovite tari la inceputul crizei, cu morti aruncati pe strazi, cu spitale coplesite, cu sistemul sanitar praf si pulbere).
Am revenit acasa si, da, suna straniu pana in martie, nu am mai plecat nicaieri. In principiu, ar fi trebuit sa plec cu un grup de calatori in Sudan pe 24 ianuarie, dar nu a venit viza la timp. A venit prin februarie, dar lumea calatoare cu care urma sa plec era care incotro, asa ca nu am mai mers.
In schimb, am mers surprinzator in Bangladesh. Adevarul este ca Bangladesh-ul era acolo pe o lista B, dar brusc a “promovat” pe lista A cand am primit o invitatie de la o prietena care se mutase cu munca acolo. Doar nu era sa ratez o astfel de oportunitate. Asa ca am zburat cu Turkish Airlines pana la Dhaka pentru a descoperi una dintre cele mai putin vizitate tari din lume. Era data de 7 martie 2020. Italia se prabusea sub greutatea a mii de cazuri, sistemul sanitar era in corzi, tarile incepeau sa inchida … In Romania aparusera primele cazuri, dar inca nu se discuta decat de o eventuala stare de urgenta.
Am vizitat insa Bangladesh-ul, m-am dat cu Rocket, una din cele mai vechi curse regulate fluviale inca operationale (se pare ca vasele din anii 1920 – 30 vor fi inlocuite in curand, am prins “la mustata” o calatorie cu Rocket-ul) si am fost in delta Sundarbans. In delta, netul mergea un pic, o data la cateva ore cand saream calare pe telefon sa urmaresc ce se intampla in lume – tara dupa tara se inchidea, companie aeriana dupa companie aeriana anula zborurile, ramanand la sol. Am reusit sa ma strecor spre casa pe 17 martie 2020, zburand cu Turkish Airlines printre restrictii care se puneau la fiecare pas. La check-in, au vrut sa nu ma imbarce pentru ca baiatul de acolo confunda Romania cu Germania, dar dupa ce s-a uitat cu atentie pe pasaport, pe dispozitiile venite de la Istanbul si a verificat si cu sefu’, am urcat la bord. Cititi povestea calatorie aici povestea calatoriei in Bangladesh, tara in care nu vezi nici un turist.
Am ajuns acasa unde m-am auto-izolat imediat. Veneam dintr-o tara care nu avea decat 3 cazuri, dar era clar ca se mintea la greu. Si dupa zborul transcontinental, am tusit de vibrau peretii – nu aveam febra, nu aveam alte simptome, in plus, mi s-a mai intamplat de mai multe ori sa racesc de la aer conditionat pe zboruri lungi, dar stiti cum era … nimeni nu stia exact cum se manifesta COVID-ul. M-am testat de 2 ori de anticorpi ulterior, nu au iesit, deci a fost o banala raceala. In lockdown, am descoperit Netflix-ul si cam atat…. A fost o perioada de pauza binemeritata dupa ani si ani de calatorii :). E drept, nu pot spune ca am suferit prea mult, am stat la casa cu curte, niste muncitori tocmai imi refaceau hidroizolatia la casa, deci am avut ce face :).
Cand s-a ridicat interdictia de calatorie, nu am dat navala sa ies. Oricum, nu eram prea convins ca Skody, masina mea de 20 ani e in cea mai buna forma, iar cu transportul in comun nici gand. De fapt, din februarie nu am mai calcat in nici un metrou sau autobuz in Bucuresti. Mi s-a intamplat in Praga pe vremea cand erau prea putine cazuri in Cehia – sa le numeri pe degete.
A urmat prima iesire cu avionul – la Oradea. Am redescoperit acest oras absolut magnific care e din ce in ce mai frumos si mai aranjat cu fiecare vizita. Un oras “ca afara”. Experienta unui oras care ar trebui replicata de cat mai multe urbe ale Romaniei.
In vara, am revenit de mai multe ori in Tara Fagarasului – destinatia anului 2020 in Romania. Bunica mea este dintr-un sat de sub muntii Fagaras, asa ca la solicitarea prietenului meu, Mihai, am pus umarul la promovarea acestui tinut de basm, dar mai putin cunoscut. Am adus doua echipe de bloggeri ca sa putem arata cat mai multor romani ce pot sa vada acolo. Daca n-ati citit atunci, va invit sa aflati acum mai multe despre Tara Fagarasului.
Daca primul meu zbor post-lockdown a fost la Oradea, ei bine, prima iesire din tara a fost la Praga pe prima cursa Wizz Air intre Bucuresti si Praga pe 20 iulie 2020. Pe atunci, Cehia nu prea mai avea cazuri (Praga raporta cam 10 cazuri pe zi, iar cele din tara erau concentrate in zonele miniere de la granita cu Polonia). Praga era complet chill – foarte putini localnici cu masti, totul deschis, inclusiv restaurantele si barurile, parca ar fi disparut COVID-ul. De fapt, chiar facusera un mare party pe podul Carol de sfarsit de COVID. Orasul era insa pustiu, cativa turisti, ici si colo. Oricum, mi se parea un pic straniu si ma asteptam ca asta nu va duce la ceva bun. Nu am intrat in nici un restaurant (era iulie, am mancat doar pe terase), iar in muzee doar cu masca (desi erau cam 2-3 suflete). Rezultatul ? Cehia a devenit “ciuma lumii” in vreo 2 luni, conducand detasat clasamentul de cele mai multe cazuri raportate la populatie din lume si in toamna asta a intrat in al doilea lockdown dupa ce sistemul sanitar a fost depasit.
A urmat apoi o vara in care n-am prea iesit din Bucuresti. La mare nu m-a tentat, am fost cum am zis prin Tara Fagarasului si cam atat. Am pregatit insa urmatoarea plecare, in septembrie cand am fost prin insulele Ciclade, in Grecia. Fusesem in Santorini cu 5 ani in urma si fusesem coplesit de imensul numar de turisti – practic nu te puteai misca aproape. Si am zis ca nu pot pierde acest an covidic fara sa vad Santorini in liniste. Ma inspirase Praga, o alta destinatie turistica unde in mod normal te calci in picioare :).
Si intr-adevar, am avut parte de 10 zile absolut minunate. Am facut ceva ce imi propusesem de mult si nu am ajuns – island hopping. Am vizitat Santorini, Naxos, Paros si Mykonos, trecand cu ferry-ul dintr-o insula intr-alta, bucurandu-ma de locuri magice fara asalt de turisti. Puteti sa cititi intreaga poveste aici ––> island hopping in Ciclade
Dupa intoarcerea din Ciclade, a urmat o toamna lunga si absolut superba. Culorile din parcul IOR (actualmente Cuza) m-au inspirat sa ies din Bucuresti, sa am mai multa incredere in Skody si Skody mi-a demonstrat ca pot conta pe ea (sa fiu sincer, a fost cam bolnavioara prin 2019, tot timpul am fost cu ea prin service). Asa ca am bantuit mai mult pe langa Bucuresti, dar si pe la munte in niste zile de vis si de culori absolut geniale.
Ei bine, de 1 Decembrie, am reusit pana la urma sa ajung si in Sudan. Prin septembrie, am citit ca Sudanul deschidea granitele turistilor straini cu conditia unui test COVID-19, Dragos de la Explore Travel a discutat cu partenerii din Sudan si i-au confirmat ca se poate vizita Sudanul, la ambasada, consulul era la post si a promis ca ne da vizele prompt, asa ca am dat sfoara in tara la cei care trebuiau sa vina in ianuarie, au mai aparut si cativa calatori care nu erau pe lista initial si pana la urma, am fost 9 oameni in Sudan. O excursie cu adevarat deosebita intr-o tara cu adevarat interesanta (bonus – de asemenea, am fost cam singurii turisti). Citeste mai multe aici –-> Sudan.
Iar acuma, cand apar aceste randuri, va salut din Egipt, de la Marea Rosie. Ieri am fost la Luxor, azi voi face o mini-croaziera pe o insula in Marea Rosie … e placut sa revin aici dupa 20 ani…
Iata o scurta statistica:
Tari vizitate: 8 tari pe 4 continente (Ecuador, Olanda, Romania, Bangladesh, Cehia, Grecia, Sudan, Egipt)
Tari noi: Bangladesh si Sudan (tarile cu nr. 131 si 132)
Zboruri: 20
Kilometri zburati: 38,499
Zboruri cu:
Turkish Airlines – 8 zboruri
Wizz Air – 4 zboruri
KLM – 3 zboruri
TAROM – 3 zboruri
LATAM – 1 zbor
Novoair – 1 zbor
Numar zile in care am calatorit: 71
Va urez La Multi Ani si un 2021 cat mai calator cu putina dupa acest an cu atatea probleme si angoase. Si va astept maine la articolul despre ce am de gand sa fac in 2021 :).
Calatorii in 2020
Anul Nou m-a prins in piata centrala din Banos, Ecuador
Unde niste rockerite incalzeau publicul
Ma rog, se incalzeau si la focul unor statui enorme care reprezentau 2019
Frumosul oras colonial Cuenca
Ecuador, tara vulcanilor
Cu un picior in emisfera nordica, cu altul in emisfera sudica
Tara nr. 131 – Bangladesh !
Unde am prins sarbatoarea culorilor – Holi
Am calatorit cu The Rocket
Si am descoperit minuntata delta Sundarbans
Prin tara, m-am implicat in a promova Tara Fagarasului
Templul ursitelor de la Sinca Veche
Schimbarea garzii in Cetatea Fagarasului
Oradea, o mandrete de oras
Si printr-o Praga fara turisti
Chiar si in fata ceasului cu sfinti dansatori din Piata Primariei Vechi
Am dat o fuga de o zi si la Karlovy Vary
Splendid – Grecia de septembrie fara turisti. Santorini,
Naxos,
Paros si
Mykonos
Pe langa Bucuresti – palatul Stirbey de la Buftea
Sau Corbii de Piatra
Niste zile incredibile de toamna tarzie la munte
Sudan – tara nr. 132 !
Principala atractie turistica din Sudan – piramidele de la Meroe
Cu un legendar apus de soare