Distribuie articolul:

Dresden

Era data de 13 februarie 1945. Armata germana era umbra celei de odinioara care cucerea tot ce se putea cuceri de la Pirinei pana in Caucaz. Armata Rosie intrase deja pe teritoriul estic al Germaniei – Prusia Orientala fusese cucerita aproape in totalitate, doar capitala Konigsberg inca rezista. De asemenea, trupele sovietice intrasera impetuos in Silezia si se apropiau de Berlin, principalul obiectiv al Armatei sovietice. In vest, dupa contraofensiva germana esuata din Ardeni, armatele anglo-americane reluasera ofensiva cu scopul de a cuceri cat mai mult din Germania. Aachen, capitala lui Carol cel Mare era primul oras german ajuns in mainile anglo-americanilor si in curand, trupele urmau sa traverseze Rinul. Daca in est, germancele fugeau de frica violurilor in masa ale glorioasei Armate Ruse, in vest, anglo-americanii inca nu intrasera prea adanc in interiorul Germaniei. Dar, mai grav pentru moralul germanilor erau atacurile aeriene devastatoare ale Aliatilor care transformasera in ruine cele mai mari orase ale Germaniei, dar si unele mai mici. In acel moment, Dresden aflat in coltul sud-estic al Germaniei, destul de departe de bazele aviatiei anglo-americane era al saptelea oras ca marime al Germaniei si cel mai mare care nu fusese bombardat. Legenda locala spunea ca anglo-americanii, in ultima instanta, mai gentlemani decat hoardele barbare venite dinspre Rusia respectau statutul cultural al Dresdenului si frumusetea lui, era de pe atunci denumita Florenta Nordului. Orasul era de asemenea aglomerat pana la refuz – sute de mii de germani din Silezia si Prusia Orientala se refugiasera aici de teama Armatei de violatori si jefuitori venita din Siberia.

Dar credinta ca Dresden este cumva protejat de palatele, bisericile si poetii sai a fost spulberata pe 13 februarie 1945 cu doar trei luni inainte de terminarea razboiului. Timp de 3 zile, bombardierele anglo-americane au distrus orasul si au ucis 25.000 oameni. Ma rog, cifrele au fost imediat exagerate de propaganda nazista care au anuntat 200.000 morti (unele surse apropiate Berlinului ar fi spus 500.000 morti), iar atacul asupra Dresdei a fost numita dupa razboi drept “Holocaustul de bombe a Dresdei”. Ce este cert este ca numarul de morti a fost de 25.000 si furtuna de foc a distrus intregul oras vechi. Cei care condamna atacul spun ca Dresden nu era un centru strategic important, dar de fapt era – 110 fabrici si 50.000 muncitori erau implicati in industria de razboi a Germaniei, aici se intalneau numeroase cai de comunicatie si informatiile spuneau ca in Dresden se regrupeaza trupe germane gata sa contraatace in Silezia. Se spune ca cu doar o saptamana inainte, primul lucru pe care l-a intrebat Stalin cand l-a intalnit pe Churchill la Yalta este cand vor bombarda Dresden. “Foarte curand” i-a promis Churchill.

Dupa razboi, Dresden era la fel ca si Berlinul, Frankfurt, Koln, Hamburg sau alte orase germane – un morman de caramizi si fantome umane, bantuind printre ele. Ca si in Germania de Vest, si orasele cazute in partea ruseasca a Cortinei de Fier au reinceput reconstructia. Dar spre deosebire de RFG, in RDG prioritatea restaurarii a fost acordata cladirilor laice. Cele religioase nu erau chiar pasiunea comunistilor. Mi-aduc aminte, am fost in Dresden in 1997 si in mijlocul orasului aproape ultimul monument vechi care nu era reconstruit era biserica Frauenkirche (reconstructia incepuse doar in 1994, cu trei ani inainte de vizita mea), iar altele tocmai fusesera gata dupa ce sume importante fusesera pompate de RFG dupa Reunificare. Nici vechiul palat al regilor de Saxonia, Residenz nu era restaurat, dar cel putin avusese o soarta mai buna decat Palatul Regilor Prusiei din Berlin care fusese inlocuit cu o cladire horror – Palatul RDG. Palatul regal saxon baremi fusese crutat, iar reconstructia extrem de lenta incepuse in anii 60 (va fi gata in 2019). De la vizita mea anterioara din 1997, indiscutabil, reconstructia centrului vechi s-a terminat, iar palatele, bisericile si celelalte cladiri arata ca noi. E drept, sunt si noi – toate cladirile baroce ale vechiului Dresden au fost construite in ultimii 70 ani.

Dresden a fost timp de secole resedinta printilor electori de Saxonia care au fost inaltati la rangul de regi ai Saxoniei dupa restructurarea Germaniei facuta de Napoleon in 1808. Poate cel mai influent personaj regal al Dresdei este Augustus al II-lea (denumit “cel Puternic”) care a fost ales chiar si rege al Regatului Polono-lituanian. El este cel care a transformat Dresden intr-o feerie baroca, construind numeroase palate, atragand numerosi artisti si adunand o colectie de arta impresionanta. In calitate de Rege al Poloniei si duce al Lituaniei, Augustus al II-lea a fost ingropat la Cracovia in catedrala regala Wawel, dar inima sa este in Catedrala din Dresden. Pentru ca inima lui a fost intotdeauna la Dresden, chiar si in calitatea de Rege al Poloniei si Lituaniei. Apropos, nu I s-a spus “cel Puternic” pentru ca ar fi castigat prea multe razboaie, dimpotriva, a pierdut o gramada, dar pentru ca era destul de inalt pentru vremea lui (avea aproape 1,80 metri) si pentru sutele de amante – cifrele oficiale spun ca a avut intre 350 si 380 copii. Doar unul legitim care avea sa devina si el Rege al Poloniei sub numele de Augustus al III-lea.

Am ajuns la Dresden venind de la Leipzig. Am zburat la Leipzig pe cursa inaugurala Wizz Air Bucuresti – Leipzig si apoi am luat un autobuz Flixbus care era mai ieftin decat trenul. A fost o teapa pentru ca cel putin in ziua aceea, toate cursele Flixbus din Leipzig au avut intarzieri apreciabile. Dar, de bine, de rau, am ajuns la Dresden.

Prima impresie a Dresdei ? Un oras mort. Pustiu. Nici o masina pe strada. O liniste totala. Am ajuns la hotelul Premier Inn City Zentrum care a fost o alegere inspirata – pret ok, conditii excelente, aflat la distanta mica atat de centrul vechi, cat si de gara centrala (de unde aveam sa plec spre Leipzig). Mi-am aruncat bagajele in hotel si am fugit degraba in centrul vechi, care, da, era fermecator, dar pustiu. Foarte putina lume. Foarte putini turisti si extrem de putini localnici. Sincer, am ramas surprins si nici pana in ziua de azi nu pot sa-mi explic acest lucru. Pentru ca asa cum spuneam, orasul arata impecabil, ca scos din cutie, cu exceptia gradinii palatului Zwinger unde se schimba gazonul si se reface sistemul de fantani. Am stat o singura zi full (si doua nopti) in Dresden, dar, sincer ar fi meritat inca cel putin o zi pentru a vizita un pic mai mult orasul. Dar si asa, am plecat cu imaginea unui oras superb, dar pustiu si cam mort…

Ce e de vazut in Dresden

Palatul Residenz – a fost palatul principilor-electori, ulterior deveniti regi ai Saxoniei timp de 400 si ceva de ani. Cand am fost prima oara in 1997, era inca in reconstructie dupa bombardamentele din 1945, dar, Slava Domnului, acum a revenit la gloria de odinioare. Astazi nu mai e palat, monarhia saxona a fost abolita in 1918, dar complexul de palate din centrul istoric al Dresdei merita vizitat cu varf si indesat. Exista mai multe expozitii (cu bilete separate) – bilet pentru palatul propriu-zis, bilet pentru Green Vault, o adevarata pestera al lui Alladin cu cele mai spectaculoase artefacte ale strangatorilor regi ai Saxonilor sau te poti catara intr-un turn de unde poti avea o panorama a orasului vechi. Asteapta-te sa vezi o sarabanda de obiecte aurite de o maiestrie fara egal, sa te incante “Diamantul Verde de Dresden”, aparent cel mai pretios obiect din colectia Palatului sau sa stai minute in sir admirand o corabie de fildes sculptata cu mii si mii de mici detalii. Si ca vorbeam de detalii, greu m-am dus din fata unei lucrari din aur numita “Tronul lui Aurangzeb”- Aurangzeb a fost un imparat mogul al Indiei, fiul lui Shah Jahan, faimos pentru construirea Taj Mahalului, iar lucrarea infatiseaza in cele mai mici detalii opulenta de la curtea imperiala de la Delhi. Pe langa somptuoasa sala a tronului, m-a fermecat asa-numita “Camera Turca”, una dintre cele mai bogate colectii de arta otomana din afara Turciei. De asemenea, poti descoperi un enorm cort otoman care a fost folosit de Augustus cel Puternic – acesta in calitate de Rege al Poloniei a intrat in contact cu Imperiul Otoman si destul de des a trimis delegatii la Constantinopole pentru shopping de cai arabi, camile si mai ales arta otomana. Exista si o colectie extinsa de decoratii si monezi – din spatiul romanesc nu am vazut decat o moneda speciala de argint din Republica Moldova in valoare de 50 lei moldovenesti din 2020 si cateva monezi emise de Principatul Transilvaniei, inclusiv una batuta de principele Mihail Apafy la Fagaras in 1670.

Frauenkirche – principala biserica a Dresdei a fost distrusa complet in bombardament si reconstruita dupa Reunificare. In 1997, cand am fost prima oara la Dresden, era inca o gramada de caramizi, astazi, este ca scoasa din cutie. Altarul este spectaculos si rodul unei munci incredibil de meticuloase. Este cel original si a fost reconstruit din nu mai putin de 2000 fragmente ramase in urma bombardamentului. Daca vrei sa urci in turn pentru panorama orasului, sigur, se poate pentru o taxa de 10 euro (reduceri pentru copii, grupuri, etc).

Palatul Zwinger – Deja pomenitul Augustus cel Puternic a vizitat in tinerete Versailles-ul si s-a indragostit de palat si de gradini. Pentru ca Residenz era in oras si nu prea avea loc de gradini, Augustus a gasit un teren nu prea departe de Palatul principal si a chemat arhitecti de vaza pentru a construi un Versailles de Saxonia. Era mai degraba un loc de petreceri, decat un palat pentru afaceri politice si are cumva un aer de party-uri. Din pacate, in vara lui 2024, zona centrala a gradinilor era in plin santier si nu m-am putut sa ma bucur de splendoarea locului, dar, sigur imi amintesc impresia deosebita pe care mi-a facut-o in 1997. Sper cand ajungeti voi sa fie gata – locul este cu adevarat superb. Palatul de azi continua sa gazduiasca petreceri private cu fast aproape regal, iar in viata de zi cu zi, gazduieste un Muzeu de Arta, un Muzeu de Portelanuri si un muzeu cu obiecte dedicate matematicii si fizicii. Intrarea in gradina si pe terasele de panorama este gratuita, evident, muzeele se platesc. Aparent, colectia de portelanuri (fondata de nimeni altul decat de Augustus cel Puternic) este cea mai mare din lume cu peste 20.000 de obiecte. Este evident, ca nu si-a lasat cei 350 copii nelegitimi sa se joace prin sala de portelanuri. Portelanul are o poveste plina de aventuri – un alchimist german numit Johann Friedrich Bottger studia cum sa transforme metalul obisnuit in aur la Berlin. Regele Prusiei auzind nazbatia chiar a crezut, asa ca l-a capturat pe Bottger si l-a pus sa transforme totul in aur. Bottger a fugit din Prusia, dar a fost arestat in Saxonia si pus de Augustus cel Puternic sa isi continue cercetarile. Este evident ca omul nu a gasit scopul fundamental al alchimiei, dar a reusit sa creeze prima fabrica de portelan din Europa – la Meissen langa Dresden. Pe vremea aceea, portelanul era la fel de valoros ca aurul. Deci, in realitate, Bottger a reusit sa transforme pietre in aur…

Plimba-te prin orasul vechi si pe malul Elbei – cum ziceam, centrul istoric a fost reconstruit si sunt numeroase cladiri (unele muzee) care mai pot fi vizitate. Chiar daca nu le vizitezi, o plimbare prin orasul vechi, atat ziua, cat si noaptea este o incantare. Plimba-te in special pe promenada raului Elba pe malul caruia s-a nascut Dresden. Poti sa faci o croaziera pe Elba, vase de placere pleaca la ore fixe de pe malul de langa orasul vechi.

Palatul Culturii – evident si comunistii si-au lasat amprenta pe unul dintre cele mai mari orase din RDG. Ca si in Berlin, fix la intrarea in orasul vechi, comunistii au construit un Palat al Culturii, un exemplu clasic de arhitectura comunista fara nici o valoare. Pe una din aripile muzeului, continua sa existe o pictura murala intitulata “Calea Steagului Rosu” cu toate elementele proletcultiste la moda in 1962 – muncitori incrancenati, seceri, ciocane si pumni ridicati. Cel putin aduce un pic de culoare unei cladiri cam cenusii ca si oranduirea comunista.

Neustadt – orasul nou este de fapt un oras mai vechi decat Altstadt, orasul vechi, taman ca nu a suferit prea mult la bombardament. Zona este plina cu cladiri care au mai mult de 100 ani si, da, sunt originale. Tot aici, este zona artistica si de party-uri a Dresdei. Un pic cam ponosita, mizgalita cu graffiti-uri si mirosind a marijuana, este plina de baruri, restaurante etnice ieftine si cafenele. Muzica bubuie din diverse locatii, iar audienta este destul de alternative. Este practic, singura zona vie a Dresdei. Cauta Kunsthofpassage unde mai multi artisti din Dresden au transformat niste cotloane de blocuri gri intr-o expozitie de arta in aer liber – instalatii neasteptate si numeroase picturi murale. Poti sa te imbibi cu bere, weed si arta la barurile din zona.

Cum ajungi in Dresden

Acum, ca Wizz Air a inceput sa zboare direct de la Bucuresti la Leipzig, Dresden a devenit semnificativ mai usor de vizitat. Wizz Air zboara de 2 ori pe saptamana (martea si sambata), iar de la aeroportul Leipzig poti sa iei un tren direct spre Dresden Hauptbanhnhof. Daca iei biletele de tren din timp, preturile pot fi chiar OK. Noi am verificat cam tarziu si costau serios. Am zis sa facem o chestie inteligenta, sa luam trenul pana in gara Leipzig Hauptbahnhof si de acolo (autogara e la 2 pasi) sa luam un Flixbus. Nu stiu daca asa e de obicei, dar toate Flixbusurile care treceau prin Leipzig in ziua respectiva au avut intarzieri (inclusiv de cateva ore), asa ca nu pot sa zic ca a fost vreo smecherie. Acum nu stiu daca in ziua aceea aia a fost “marti 13, pisica neagra” pentru FlixBus sau asa se intampla de obicei, cert este ca nu cred ca e o idee prea buna de economisit bani.

Bilete poti gasi aici… pe site-ul Wizz Air (pentru avion spre Leipzig) si Deutsche Bahn (pentru trenuri spre Dresden). Ca idee, Praga este la un pic peste 2 ore cu trenul de Dresden si luate cu cel putin 2 saptamani inainte, preturile pot fi in jur de 15 euro (one-way).

Cum te misti prin Dresden

Ca peste tot prin Germania, exista un transport local bine pus la punct – tramvaie si autobuze. Nu le-am folosit pentru ca hotelul nostru se afla in proximitatea orasului vechi, asa ca ajungeam pe jos in cateva minute. Orasul fiind plat, iar soferii cat de cat disciplinati, este o placere pentru biciclisti.

Unde sa stai in Dresden

Cum ziceam si in deschidere, am stat la Premier Inn City Zentrum. Parte a unui lant de hoteluri britanic (are vreo 800 hoteluri, majoritatea in UK, dar si cateva prin Germania), Premier Inn este un hotel frumos, vesel si functional. Camerele sunt super ok, nici prea mari, nici prea mici si foarte curat. Noaptea cand intri in camera si deschizi lumina, te paleste o lumina violet – probabil pentru a alunga tantarii si a-l speria pe Mircea Geoana. Micul dejun este mai mult decat indestulator, daca nu il ai inclus, vezi ca sunt cateva cafenele cu cativa euro mai ieftine in imprejurimi.

Unde sa mananci in Dresden

Evident, centrul vechi este plin cu restaurante, unele cu tenta istorica si la preturi in consecinta. Daca vrei ceva ieftin si rapid, traverseaza Elba, du-te in Neustadt in zona de party si vei gasi o gramada de restaurante etnice la preturi mult mai mici – gen shaormerii, pizzerii, etc.

Si pana sa vedeti pozele de mai jos, va invit sa vedeti un film facut de Eddie de la tuktuk.ro (cu el am fost si la meci si la vizitare) in care apar ca special guest star 🙂