Bine ati venit in Libia
Niciodata nu a fost prea usor sa vizitezi Libia, dar acum este mai usor ca niciodata desi calatoritul independent nu este inca permis. Pe vremea lui Gaddhafi pana undeva in jurul anului 2000, viza de turism era pur si simplu inexistenta. Da, puteai merge in Libia, dar doar cu viza de business sau de muncitor – mii de romani s-au dus in Libia pe vremea lui Ceausescu ca salahori pe santierele libiene. Nu ca turisti. Dupa 2001, cand Gaddhafi a schimbat cumva directia politicii, devenind mult mai frecventabil datorita faptului ca s-a alaturat cu arme si bagaje armatelor occidentale in atacarea Afghanistanului dupa 11 Septembrie. Adevarul este ca Gaddhafi era la cutite cu Al-Qaida, asa ca nou pornita Cruciada impotriva Al-Qaida i-a venit ca o manusa. Nu, trupele libiene nu au luptat in Afghanistan cot la cot cu anglo-americanii, ci au participat cu intelligence. Si asta l-a facut brusc frecventabil. In perioada post 11 Septembrie, deci intre 2001 si 2011, a deschis vag tara si turismului – puteai sa mergi, dar doar in grup organizat pe un traseu strict stabilit. A venit razboiul civil si evident, numarul de turisti a scazut la minim.
Au urmat acordurile de pace si situatia s-a mai calmat. Sigur, mai au loc lupte intre diversele militii care controleaza anumite parti din tara, dar per ansamblu, este mult mai liniste decat era. Si, incet, incet, turismul s-a redeschis. Initial, nu exista decat viza de business si citeam cu amuzament diversi backpackeri cum isi cumparau costume cat mai serioase sa-i faca pe cei de la vama sa ii creada ca chiar sunt petrolisti. Ulterior, a aparut si viza de turism, mai intai luata de la cele cateva ambasade libiene din Europa, apoi, a aparut, minune mare si visa-on-line. Trebuie insa sa spun faptul ca in acest moment, Libia este impartita in 2-3 parti cvasi-independente. Zona de vest, in principiu, vechea Tripolitanie este controlata de guvernul de la Tripoli, guvern recunoscut international. Zona de est, vechea Cyrenaica este controlata de un guvern in spatele caruia se afla cel mai important warlord din Libia, maresalul Haftar, sprijinit de Emiratele Arabe si Rusia. In sud, in Sahara, in Fezzan, anumite portiuni sunt controlate de triburile de berberi. Ei bine, viza de Libia este emisa de guvernul recunoscut international de la Tripoli, iar daca vrei sa te duci in zona controlata de militiile maresalului Haftar, trebuie sa platesti un permis care costa fie 500, fie 600, fie 700 dolari in functie de cum se trezeste dimineata tipul responsabil de acest document. In plus, de multe ori, nici nu esti primit pe aeroportul din Benghazi (unicul punct de intrare in Cirenaica) si expediat inapoi de unde ai venit. In consecinta, cel mai bine este sa te limitezi in zona controlata de guvernul de la Tripoli unde oricum se afla cele mai interesante locuri din Libia – orasele romane Sabratha si Leptis Magna, orasul desertului Ghadames, satele cu locuinte troglodite ale berberilor si capitala Tripoli, un oras multi-milenar. Ar fi niste lucruri si in zona controlata de maresalul Haftar cum ar fi vechea colonie greaca Cyrene, iar in sud, Sahara este fabuloasa, dar nu e o idee prea rea sa te limitezi doar la zona controlata de Tripoli cel putin in anii care urmeaza. Eu asa am facut.
E nevoie de viza pentru Libia ?
Sigur, e nevoie de viza. Cum ziceam, se ia on-line de aici: https://evisa.gov.ly/
Dar, desi totul pare simplu, viza are un schepsis. Desi, teoretic poti sa aplici fara nici o invitatie sau sponsor local, nu vei primi niciodata vreun raspuns fara aceasta. Pana mai acum cateva luni, mai erau cateva suflete norocoase care primeau in mod neasteptat o viza, in ultimul timp se pare ca nu mai e posibil sa te duci de capul tau.
In mod normal, poti obtine destul de repede viza (gen 2-3 zile daca site-ul nu este cazut) daca ai o invitatie de la o agentie de turism din Libia. Evident, daca lucrezi si cu o agentie de turism care are pile la biroul de vize din Tripoli. Eu am fost cu agentia Rozaria, o agentie foarte serioasa, cu preturi rezonabile si care s-au dat peste cap ca totul sa se desfasoare foarte bine. Si am fost in 2 ture cap la cap, in prima cu 11 oameni, in a doua cu 16 oameni. Din momentul aprobarii vizei, ai timp 90 zile sa intri in Libia si poti sta pana la 30 zile.
Viza costa 63 USD.
Cum se intra in tara
Principala poarta de intrare este aeroportul international Tripoli – Mitiga. Aeroportul Mitiga este al doilea aeroport al capitalei libiene, un soi de Baneasa, are si rol de aeroport militar, dar deoarece aeroportul international Tripoli a fost facut praf in timpul razboiului civil, Mitiga este cel folosit. Terminalul arata decent si este in curs de modernizare. Poti sa schimbi bani si sa cumperi SIM daca vrei sa ramai conectat cu lumea.
Pentru a intra in tara, trebuie ca ghidul de la agentia de turism sa fie prezent la sosirea ta cu o serie de documente si permise (inclusiv unul in care apare clar traseul de la care nu te poti abate decat in caz de forta majora). Tot timpul vei avea cu tine un politist in civil neinarmat. Sa nu te astepti ca el este acolo sa te apere, probabil in caz de pericol, el este primul care fuge. El nu te apara de libieni, ci pe libieni de tine. Scopul lui este ca tu sa nu spionezi. Politistul va dormi de asemenea in acelasi hotel cu tine. In costul pachetului se va regasi si costul hotelului si mancarii lui, dar nu si salariul – acesta este acoperit de contribuabilul libian. In general, politistii sunt draguti si simpatici, nu va ganditi la vreun comisar sovietic cu fata de plumb. Prin anumite locuri din afara Tripoliului, am mai fost intovarasiti si de niste politisti locali in uniforma pe care ii suspectez ca sunt membrii ai militilor locale.
Nivelul de siguranta in Libia
Daca este sa-I intrebi pe libieni, iti vor spune ca e mai sigur decat la Paris si Bruxelles. In principiu, este adevarat, dar, practic pot aparea niste izbucniri de lupte intre militii. In urma acordurilor de pace din 2020, cam toate militiile din Libia au trebuit sa devina loiale unuia dintre cele 2 guverne – cel de la Tripoli si cel de la Benghazi. In realitate, de multe ori, aceste militii aliate se mai iau la harta. Cat timp am fost acolo, au fost vreo 2 lupte – una pe drumul spre Ghadames (de aceea, a trebuit sa dormim o noapte pe drum ca se luptasera niste militii) si una in jurul unei rafinarii. Acum cateva zile, au fost niste incidente majore intre militii in capitala Tripoli. S-a lasat cu lupte adevarate, cu impuscaturi si un numar necunoscut de morti. Dar, aparent in aceste lupte, civilii nu au prea avut de suferit daca s-au dat la o parte, dar, evident, nu este cea mai placuta experienta sa stai blocat in hotel pana se termina luptele si sa asculti zgomotul gloantelor si a bombardamentelor chiar si la cativa kilometri de locul unde au loc.
In timpul ultimelor lupte, zborurile au fost deturnate pe aeroportul Misrata aflat la 200 km de Tripoli, iar companiile internationale si-au anulat zborurile asa ca singura solutie era sa zbori cu o companie libiana la Tunis si de acolo mai departe.
In rest, criminalitatea “normala” este redusa.
Cand sa te duci in Libia
Primavara si toamna. Vara sunt temperaturi de 40 sau 50 grade, deci nu e prea comfy sa iei orasele la picior. Iar iarna, poate fi neasteptat de frig si ploios, inclusiv in desert. Am inteles ca iarna in Ghadames, temperatura nocturna poate ajunge la 0 grade.
Cum poti ajunge in Libia
Dupa cum te astepti, nu sunt prea multe optiuni. In primul rand, poti intra pe cale aeriana, pe aeroportul Tripoli-Mitiga. Teoretic, ai putea trece overland si din Tunisia, dar e destul de complicat si am auzit de calatori intorsi din drum, chiar daca erau asteptati de ghidul lor. Companiile aeriene libiene nu au voie sa zboare in Europa, asa ca multi calatori zboara in Tunis si de acolo cu o companie libiana spre Tripoli. Din fericire, exista doua companii aeriene care zboara din Europa – e vorba de Turkish Airlines (cu care am si zburat) din Istanbul si ITA (fosta Alitalia) din Roma si in curand si din Milano. Se vorbeste de ridicarea interdictiei de zbor pentru 1 sau 2 companii aeriene libiene mai rasarite (gen Afriqiah), dar mai dureaza. Sunt cateva companii aeriene obscure care zboara la Istanbul, dar mai bine nu. O companie fantoma (nu am gasit nimic de ea) numita MedSky zboara din Tripoli la Milano si Malta, dar nu stiu nimic de ea. Ramaneti la Turkish Airlines, este o optiune buna.
Comunicatii
Companiile de telefonie mobile romanesti au acorduri de roaming cu companiile libiene, dar costurile de roaming pot fi halucinante. Exista trei companii locale – Libyana (cea mai mare, are o cota de piata de peste 50%), LibyaPhone si Almadar. Am avut SIM de la Almadar – a mers foarte bine, am avut acoperire de date si in desert, dar doar in satele uitate pe lume de pe drum. Dar erau la fiecare 10 – 15 km. Personal, am cumparat 20 GB de date pentru 39 dinari (in momentul respectiv, insemnau cam 5,5 euro)
Bani, schimb valutar in Libia
Libia este o economie bazata pe cash. Cartile de debit si credit nu sunt acceptate nicaieri (ma rog, nu am verificat in hotelurile de super-lux gen Corinthia unde stau in general petrolistii), am vazut insa niste ATM-uri dar care acceptau doar carduri libiene. Adu tot cei iti trebuie in cash.
Se pot schimba atat dolari, cat si euro. Exista doua rate de schimb – una oficiala, alta neoficiala. La aeroport, e posibil sa o obtii fie pe una, fie pe alta, in oras, casele de schimb afiseaza doar rata neoficiala. Cand am aterizat in Tripoli, rata oficiala era de 4,48 dinari per dolar, dar surprinzator, pentru prima oara dupa 4 ani, Banca Nationala a devalorizat dolarul la 5,56 dinari per dolar. Pe piata neagra, dolarul se schimba la 7 – 7,2 dinari, dar imediat dupa devalorizare a sarit deja la circa 8 dinari per dolar. Daca vrei sa urmaresti ultimele rate, arunca un ochi pe ziarul Libya Observer. Evident, devalorizarea dinarului a facut din Libia o tara inca si mai ieftina…. E destul de ieftina datorita salariilor extrem de mici (un salariu lunar de 200 – 250 dolari este considerat mare). Benzina costa echivalentul a 14 bani per litru. Da, bani, 0,14 lei per litru ! Este tara cu a doua cea mai ieftina benzina din lume dupa Venezuela.
Ca idee, in pachetul oferit de Rozaria erau incluse si 3 mese pe zi (inclusiv bauturi racoritoare gen Pepsi), asa ca in doua saptamani, cu chiu si mult vai, am reusit sa cheltuiesc 40 dolari.
Restrictii vestimentare si nu numai.
Inainte de a ajunge, aveam senzatia ca Libia a fost o tara laica gen Siria pe vremea familiei Al-Assad, dar m-am inselat. Desi cel mai probabil, ca orice comunist, Gaddhafi era ateu, a lasat traditiile religioase sa ramana foarte puternice. Probabil avea multe batalii de castigat si a lasat Islamul la locul lui. In consecinta, Libia este o tara neasteptat de conservatoare comparativ cu vecinii Tunisia si Algeria, unde vezi extrem de putine femei pe strada, iar cele pe care le vezi, poarta de multe ori niqab (complet neobisnuit in orice alt colt al Africii de Nord). In consecinta, trebuie sa te conformezi regulilor locale de imbracaminte – femeile nu trebuie sa poarte ceva pe cap, dar in schimb nu se accepta carnita la vedere, iar barbatii trebuie sa poarte pantaloni lungi.
Alcoolul este complet interzis si a fost interzis imediat dupa preluarea puterii de catre Gaddhafi, in schimb, italienii au lasat in urma o puternica cultura a cafelei. Nu beau cafea, dar cei cu care am fost au apreciat ca in anumite locuri (mai ales in Tripoli) e cafea la fel de buna ca in Italia. Nu vei gasi carne sau preparate din carne de porc.
Imagini Libia
Bine ati venit in Libia !
De aici se iau SIM-uri (biroul cu verde). Fix langa, se pot schimba banii
Ospitalitate libiana – bacanul ne-a facut cadiu niste cornuri
Care erau intr-un mare fel !
Cu primul tur, am fost in saptamana de dupa Eid al-Fitr (sarbatoarea care marcheaza sfarsitul Ramadanului). Peste tot, erau tineri libieni in haine traditionale la plimbare
In vechiul oras roman Sabratha
Chiar si unele fete erau la plimbare, dar numarul lor era extrem de mic
Bine ati venit in Libia
O urma a orasului roman din Tripoli.
Bursa valutara din Tripoli. Fiecare cetatean libian poate sa schimbe 400 dolari la rata oficiala pe an. Dar nu toti isi permit asta, asa ca certificatele prin care se pot cumpara dolari la rata oficiala se vand aici. De asemenea, evident poti sa schimbi si cash.
O shisha in vechiul cartier italian pica excelent
Piata Martirilor, principala piata din Tripoli
Apus de soare la Mediterana
Leptis Magna, singurul sit istoric din lume unde esti intampinat cu prajituri !
Mare amator de capsuni, credeti ca m-am abtinut ? Mai ales cand costau cam 10 lire (adica un pic peste 1 euro) vreun kilogram si jumatate
Unul dintre cele mai spectaculoase sate berbere din Libia
Ksarul din Nalut – o cetate intarita unde localnicii isi depozitau ce aveau mai de pret – hrana !
Piata de peste din Tripoli
Sa te lingi pe deste … dulciuri din Libia !
