Distribuie articolul:

După o călătorie de 5+9 ore via Doha, iată-ne ajunşi în primul oraş din Africa de Sud, Cape Town.

Aşa cum spuneam puţin mai devreme, limba olandeză este omniprezentă în Africa de Sud. Aşa că oraşul Cape Town se mai numeşte şi Kaapstad (adică Oraşul Capului) sau iKapa în limba xhosa. Cu o populaţie de aproape patru milioane de locuitori este cel de-al doilea oraş din Africa de Sud. Deşi în peştera din localitatea învecinată Fish Hoek au fost găsite artefacte datând de aproape 15.000 de ani, prima atestare oficială a avut loc în anul 1488 când portughezul Bartolomeu Dias a descoperit Capul Bunei Speranţe.

Evident că nu putea lipsi bulevardul Nelson Mandela. Am făcut o oprire în suburbia Camp Bay. Aici se află celebrele piscini naturale Maidens’ Cove unde doar bogații au acces. Iar regula numărul unu este “No alcohol on the beach“. Adică fără prețioasele licori bahice. Poți părăsi plaja și poți alege una din terasele din imediata vecinătate. Dar sudafricanii sunt inventivi și au venit pe plajă cu pepeni sau portocale… în care au injectat alcool.

Un loc cochet și simpatic e cartierul olandez Bo-Kaap. Numele său înseamnă “Deasupra Capului“ în limba olandeză fiind inițial cunoscut ca și “Cartierul Malaezian“. Merită o plimbare pe îngustele străduțe pietruite ale cartierului unde am putut admira căsuțe construite în stil architectural olandez, viu colorate de parcă ne simțeam în Curacao (altă colonie olandeză). Acest cartier este actualmente cel mai vechi cartier rezidențial din Cape Town și totodata și totodată cea mai mare concentrare de clădiri pre-1850 din Africa de Sud. La începutul secolului al XVIII-lea datorită “importului“ de sclavi din Malaezia și Indonezia dar și a deținuților politici din Java și Ceylon cartierul a început să fie locuit de populație musulmană, aici făcându-și loc evident și moschei.

Dacă vrei să admiri orașul Cape Town e musai să urci cu telecabina până în vârful Muntelui Table. Pentru că dacă ai ajuns în Cape Town și nu ai urcat cu telecabina pe Table Mountain nu poți spune că ai fost în Cape Town. Telecabina și-a început activitate în anul 1929 și urcă până la o altitudine de peste 750 de metri. Actuala telecabină numită “Rotair“ a fost instalată în anul 1997 și poartă acest nume deoarece în timpul ascensiunii podeaua se rotește astfel încât fiecare călător să poată admira panorama.

Din vârful muntelui Table am avut o panoramă deosebită asupra Golfului Table dar și a insulei Robben. Această insulă a fost botezată cu numele olandez pentru foci. Pe această insulă a funcționat o închisoare din secolul al XVII-lea până la sfârșitul anului 1996 odată cu terminarea Apartheid-ului. Aici a fost închis și fostul președinte Nelson Mandela 18 ani din cei 27 petrecuți în total în spatele gratiilor.

Nu departe de Muntele Table se află Signal Hill. Noi nu am ajuns acolo dar cred că e de luat în calcul. De ce se cheamă așa ? Păi din anul 1905, de pe acest deal unul din cele două tunuri olandeze trag câte o ghiulea la ora doisprezece trecute fix. Asta pentru ca vapoarele să își poată ajusta cronometrele marine în funcție de longitudine. Merită de asemenea și o vizită la Castelul Bunei Speranțe (cunoscut și sub numele de Cape Town Castle). Această fortificație a fost construită în secolul al XVII-lea de către Compania Olandeză a Indiilor de Est.

Dacă ai timp merită să te oprești în Port of Cape Town. Am putea spune, vorba unui motto dintr-o altă țară vizitată “South Africa starts here“. Pentru că aici a început ceea ce azi poartă numele de Africa de Sud. Aici în Golful Table colonistul Jan van Riebeeck a înființat prima stație de reaprovizionare a vaselor care urmau să își continue călătoria spre India. Astăzi în acest loc se află Victoria & Alfed Waterfront, o zonă de entertainment format din magazine și restaurante unde poți să îți petreci timpul liber. Am fost acolo și chiar merită.

Împrejurimile Cape Town

Una din cele mai importante, interesante, vizitate și cum mai vrei să spui locații din împrejurimle localității Cape Town este fără doar și poate Capul Bunei Speranțe și cele două faruri…. de la capătul lumii. Nu are nicio legătură cu farul din romanul lui Jules Verne, acela este cel de “peste baltă“, din Țara de Foc. Dar evident că trebuia și aici să fie un far deoarece și aici e “Fino del mundo“ cum spun spaniolii.

Capul Bunei Speranțe a fost descoperit în anul 1488 de către exploratorul portughez Bartolomeu Dias și a devenit un reper important pentru călătoriile spre Orient. Capul a fost botezat inițial “Cabo das Tormentas“ adică Capul Furtunilor fiind ulterior redenumit Capul Bunei Speranțe de către Regele Joao al II-lea al Portugaliei datorită bucuriei generate de deschiderea rutelor maritime către Orient. Capul Bunei Speranțe este și locul de unde a pornit legenda “Olandezului Zburător“. În secolul al XVII-lea un căpitan olandez, angajat la o mare companie navală a ajuns aici pe timp de furtună foarte puternică, marinarii spunând că l-au văzut pe olandez zburând. Legenda i-a inspirat pe scriitorul german Heinrich Heine dar și pe compozitorul Richard Wagner.

Inițial se credea că aici are loc întâlnirea Oceanului Atlantic cu cel Indian, descoperiri mai recente au indicat Capul Agulhas situate la 150 de kilometri sud-vest ca fiind cel mai sudic punct al Africii și totodată locul de întâlnire a celor două oceane.

Foarte aproape de Capul Bunei Speranțe se află cele două faruri… de la capătul lumii așa cum spuneam în introducere. Ca să ajungi la vechiul far te îmbarci în telefericul “Olandezul zburător“ – cum altfel să se fi numit. Vechiul far se află nu foarte departe de cel nou, la aproape 100 de metri. Dar se află la o altitudine mult mai mică, între cele două fiind o diferență de peste 150 de metri altitudine. Relocarea farului s-a făcut după anul 1911 când un vas portughez a naufragiat din cauză ceții prin faptul că farul aflat la altitudine prea mare nu a fost văzut.

Dar împrejurimile orașului Cape Town au mult mai multe de oferit: o vizită la Duiker Island unde se află Insula Focilor, numele provenind din limba olandeză și însemnând exact același lucru. Insula cunoscută și ca Seal Island are o suprafață de aproape jumătate de hectar fiind populată de foci, aproape 6000 la număr în perioadele de vârf – adică între ianuarie și martie. Croaziera nu este foarte scumpă, costă aproape 5 euro de persoană iar durata este puțin peste jumătate de oră. Se pleacă din Hout Bay (Houtbaai în limba olandeză sau în traducere “Golful de lemn“, o suburbie a metropolei Cape Town). Dar merită cu prisosință să surprinzi în habitatul lor leneșele dar și drăgălașele animale.

De la Hout Bay până la Noordhoek (din nou limba afrikaans, Noordhoek se traduce prin “Colțul de Nord“) am călătorit pe celebra rută panoramică Chapman’s Peak Drive, un drum de coastă unde muntele coboară brusc în Oceanul Atlantic. Drumul a fost realizat la începutul secolului al XX-lea fiind considerat la acea vreme un miracol al ingineriei în construcții.

Am ajuns apoi la un alt loc impresionant este colonia de pinguini de pe Boulder Beach, adică de pe plaja cu bolovani cum ar veni. Pentru că sunt foarte mulți bolovani de granit acolo. Dar nu bolovanii ne interesau pe noi ci simpaticii pinguini africani care se află sub protecție deoarece există riscul de extincție. Simpaticii pinguini africani se găsesc doar aici și în țara învecinată Namibia și au venit aici în anul 1982. Datorită grijii autorităților în prezent trăiesc aici aproximativ 3000 de exemplare. Trebuie știut că într-un an femelele de pinguini au trei parteneri iar masculii două femele. Îi poți admira și fotografia, ei oferă un spectacol unic, un adevărat spectacol de “dans al pinguinului“. Chiar dacă un adult plătește aproape 10 euro iar un copil cam jumătate, merită cu prisosință să admiri simpaticii pinguini de pe platformele de observare.

Desigur că cireașa de pe tort în zona Cape Town este turul podgoriilor din provincia West Cape despre care însă voi povesti în ultimul episode atât de drag mie: Food, Drinks and Souvenirs.