Sf. Gheorghe

Acum mai multi ani, cred ca era in vremuri covidice, eram in Poiana Brasov si ma uitam pe harta. In Brasov, fusesem de zic eu, zeci de ori. Da, Brasovul e undeva acolo la corazon, fusesem de multe ori la Bran, Pestera, cetatile sasesti de pe langa Brasov… unde sa ma mai duc, unde ? Vad Sf. Gheorghe pe harta. Hmm. Pare aproape. Intru pe maps. Wow. 1 ora din Poiana Brasov pana in buricul Sfantului, fix in centru unde pare sa fie un parc. Asa ca am sarit in masina si m-am dus. Mai fusesem prin Covasna, dar nu si in Sf. Gheorghe, capitala judetului.  Ce-ar fi sa…

Si m-am dus. Da, drumul a fost cam o ora cu tot cu traversarea Brasovului (ma rog, nu era chiar ora de varf) si am debarcat intr-o parcare destul de ampla la doi pasi de centru. Si am descoperit ca centrul Sf. Gheorghe este deosebit decat centrele mega-aglomerate ale majoritatii capitalelor de judet din Romania – este practic un parc. Da, un parc in mijlocul orasului, cu copaci, cu banci, cu cateva cafenele in jur, un loc unde sa iesi la aer curat, la un suc, iar copiii sa aibe loc unde sa se joace si sa alerge. Socant, nu-i asa ? Da, mai sunt orase cu piete centrale pietonale (vezi Sibiu de exemplu), dar nu un parc cu arbori. O prima impresie foarte buna.

Am mai fost de atunci de vreo doua ori prin Sfantul Gheorghe, dar in viteza. Nu am prea avut timp sa-l aprofundez. De fapt nici n-am dormit vreodata in Sf. Gheroghe. Pana acum, in iunie 2026. Cand am revenit in Sf. Gheorghe la invitatia Visit Covasna pentru a vizita in sfarsit si capitala judetului Covasna. Si chiar sa dorm o noapte aici. Asa ca dupa ce am vazut cateva locuri din oras, am iesit si seara la plimbare. Ce m-a “izbit” la Sf. Gheorghe ? E un oras super linistit. Chiar si atunci cand e “trafic”, sunt doar cateva masini in ambuteiaj. Noaptea, liniste mormantala si nimeni pe strazi. Sa te tot plimbi sub clar de luna. Dar si ziua. Cred ca astea ar fi cuvintele pe care le-as asocia cu Sf. Gheorghe. Liniste. Relaxare. Calm. Pace. Seninatate. Si nu poti decat sa te simti bine intr-un astfel de oras.

Si ca de obicei, nu pot sa nu spun cateva cuvinte despre istoria urbei secuiesti. Prin zona, arheologii au descoperit urme de locuire neolitica, morminte dacice, morminte romane, dar si mai tarzii din secolul X. Orasul actual a fost mentionat pentru prima oara in documente abia in anul 1332 (adica la 2 ani dupa batalia de la Posada, deci, relativ recent pentru multe localitati din Ardeal) sub numele de Sancto Georgio. Era un document papal care spunea ca Papa isi primise obolul din partea locuitorilor din zona. In 1461 in vremea lui Matei Corvin, a fost ridicat la rang de targ. In 1658 si 1661, targul a fost distrus de atacurile tatarilor si otomanilor, acestia arzand si catedrala orasului. Dupa aparitia fortelor austriece (care au cucerit Transilvania in 1687 dupa esecul otomanilor in fata Vienei), navalirile de peste Carpati s-au oprit (sau au fost oprite de fortele habsburgice), asa ca orasele aflate in zona inclusiv Sf. Gheorghe au reusit sa se dezvolte in liniste fara frica de navalitori. In 1877, s-a inceput electrificarea orasului, in 1891, orasul a fost racordat la reteaua de cai ferate din Imperiu, iar in 1899 s-a deschis celebra fabrica de tigarete (cica facea in perioda comunista cele mai bune tigari Carpati). In 1916, a fost unul din primele orase din Ardeal in care au intrat trupele Armatei Regale Romane. Dupa terminarea razboiului deoarece nu se afla pe una din arterele strategice din Transilvania, Armata Regala a intrat in Sf. Gheorghe pe 10 ianuarie 1919, la aproape 3 saptamani dupa ce generalii Gherescu si Neculcea intrasera deja in Cluj, capitala Ardealului.

De-a lungul istoriei, Sf. Gheorghe a fost capitala scaunului Sepsi (care in secolul XVII s-a unit cu scaunele Kezdi / Tg. Secuiesc si Orbai formand regiunea “Trei scaune”). In perioada interbelica, Sf. Gheorghe a fost capitala a judetului Trei Scaune pana in 1950 cand acesta a fost desfintat in timpul ocupatiei rusesti care a impus o impartire administrativa a Romaniei dupa model sovietic – cu regiune si raioane. Sf. Gheorghe a fost retrogradat la nivelul de capitala de raion in cadrul Regiunii Autonome Maghiare cu capitala la Tg. Mures. In 1968, Romania a revenit la impartirea in judete, dar nu aceleasi ca in perioada interbelica. Vechiul Trei Scaune s-a unit cu o buna parte din judetul Odorhei formand judetul Covasna. Odorheiul Secuiesc a ramas fara judet si a devenit parte a judetului Harghita.

Ce am vizitat in Sf. Gheorghe ?

Piata Centrala (Parcul Erzsebet) – cum am spus, cred ca Sf. Gheorghe este singura capitala de judet din tara care are un parc in centrul orasului. Si asta mi se pare foarte fain 😊. In jurul lui se afla cladiri precum Primaria, Teatrul Tamasi Aron, Consiliul Judetean sau Liceul Szekely Miko, cladiri monumentale din perioada secolului XIX, frumos restaurate. Nu pot spune ca Sf. Gheorghe da pe dinafara de cladiri istorice, s-au construit multe blocuri urate in epoca Ceausescu, dar mostenirea istorica a fost frumos restaurata si este ingrijita, nu ca in alte locuri unde a fost daramata la greu. De altfel si in perioada lui Ceausescu, comunistii nu s-au prea atins de centrul istoric si nu au demolat cladiri istorice, ci au construit un oras comunist fix langa.

Muzeul National Secuiesc – acum cativa ani scriam despre muzeele pe care le-am vizitat in Polonia ca acelea sunt muzeele prezentului, nu cele din Romania. Muzee interactive, unde simti subiectul, nu doar il vezi si unde un mix de exponate si display-uri multi-media inlocuiesc panourile de multe ori plicticoase. Ei bine, Muzeul National Secuiesc este un astfel de muzeu al secolului XXI. Se trece in revista istoria secuilor (inclusiv faptul ca de fapt nu se stie mare lucru care le sunt originile, desi trei ipoteze sunt mentionate), se prezinta in mod interactiv povestea Revolutiei de la 1848, dar, din pacate, nu am aflat prea multe despre istoria lor medievala si rolul lor de paznici la granita de est a Transilvaniei si cum erau organizati (din cate stiu eu, foarte diferit de vecinii lor sasi) si am descoperit parti din cultura si traditiile pastrate pana in ziua de azi – straie, dansuri, obiceiuri. In curtea muzeului, se gasesc si cateva porti secuiesti cu simbolurile lor solare, o casa autentica mutata dintr-un sat in curte si mai multe din misterioasele totemuri secuiesti – provenind evident din epoca pre-crestina, de pe aceste totemuri, in functie de simboluri, afli daca respectivul in cinstea caruia a fost ridicat totemul era barbat sau femeie, bogat sau sarac, varsta, daca a murit casatorit sau necasatorit si multe alte amanunte – pe vremuri, aceste totemuri erau ridicate doar pentru razboinici si cei care puteau “citi” aceste totemuri, aflau faptele lui de vitejie.

Biletul costa 25 lei (exista reduceri pentru elevi, studenti, pensionari, familii si grupuri) si muzeul este deschis zilnic exceptand lunea.

Mai multe informatii: https://sznm.ro/ro/

Muzeul cinegetic – Secuii au locuit in curbura Carpatilor, intre munte si depresiune, intr-o zona plina de paduri si animale. Desi erau cunoscuti ca agricultori harnici, evident, vanatoarea era o indeletnicire populara, tinand cont de bogatia de fauna salbatica. Si astazi, Covasna are un numar destul de mare de animale salbatice, inclusiv celebrii ursi care ies la drumul mare sau merg prin sate dupa mancare. In consecinta, Sf. Gheorghe este locul logic unde sa gasesti o expozitie cinegetica a Carpatilor – in micul muzeu vei gasi o gramada de animale salbatice impaiate si foarte bine intretinute desi am inteles ca un exponat are mai bine de 100 ani,

Camerele sunt dedicate unor familii de animale sau habitate. M-am mirat un pic cand am vazut capul unui elefant imens – este unul din putinele exponate din plastic – e copia unui trofeu de elefant care se afla de fapt in Spania, dar desi expozitia este dedicata animalelor din Carpati, vei gasi si niste trofee venite tocmai din Africa – gen zebre sau antilope. Marea vedeta este o blana de urs vanata de Ceausescu – dictatorul venea deseori in Covasna pentru vanatoare, insotit uneori si de dictatorul bulgar Todor Jivkov, un alt mare pasionat de vanatoare si recordman mondial (i-am vazut pe amandoi in clasamente mondiale in muzeul cinegetic din Graz, Austria).

O mini-expozitie interesanta este dedicata cuiburilor de pasari. Am vazut si ousoare mici rosii stralucitoare si unele oua verzi de ziceai ca sunt oua vopsite de Paste, am fost asigurat ca asa sunt in realitate. Dar ce am aflat cu surprindere este ca toate ouale si cuiburile lor nu sunt reale. Sunt facute din diverse materiale de o muzeografa din Suceava care a gasit loc de expunere la … Sf. Gheorghe.

In muzeu, sunt organizate numeroase evenimente, dar si cursuri pentru copii si nu numai. Si, da, poti vana virtual intr-un soi de joc electronic. Nu sunt un vanator prea dibaci, trebuie sa recunosc.

Biletul costa 15 lei (reduceri pentru copii, pensionari si grupuri pedagogice), iar muzeul este deschis zilnic, exceptand lunea

Mai multe informatii aici: https://expo.vadon.ro/romana

Biserica reformata fortificata – sigur, multi dintre noi au auzit de bisericile fortificate sasesti, pe unele le-ati si vizitat, unele sunt si pe lista UNESCO, cred ca si eu le-am vazut pe toate. Dar sa stiti ca si secuii au construit biserici fortificate. Doar erau prin aceeasi zona ca si sasii, asa ca si ei erau atacati de otomani, tatari si moldoveni. La fel ca si in cazul mai cunoscutelor biserici fortificate sasesti, am aflat ca si in secuime erau ziduri succesive de aparare (biserica din Sf. Gheorghe a avut doua valuri de ziduri, dar dupa disparitia primejdiei tatare, un zid a fost demolat pentru construirea scolii germane candva in secolul XVIII.).

Biserica actuala nu este foarte veche – desi se pare ca a rezistat la mai multe atacuri turco-tatare, nu a prea rezistat insa cutremurelor din Vrancea invecinata. In 1802, cutremurul care a distrus si o buna parte din Bucuresti, a nimicit si biserica din Sf. Gheorghe. Restaurarea s-a terminat in 2021 si acum arata ca scoasa din cutie. Impecabil. Zici ca e noua, Ma rog, si e. Dar a fost restaurata asa cum era in 1547 cand a fost construit in forma actuala. Intr-un stil gotic care deja atunci era deja depasit, dar ce mai conteaza. Secuii au fost dintotdeauna o comunitate mai conservatoare si pastratoare de traditii si desi Europa atunci tocmai incheia moda stilului renascentist, pregatindu-se de super-ornatul baroc, la Sf. Gheorghe a fost ales ceva mai austerul si depasitul stil gotic. Poate si pentru ca in acea perioada, secuii renuntau la catolicism, convertindu-se la protestantism.

Ca orice cladire fortificata, biserica se afla in varful unui mic deal – de obicei inaltimile ajuta in caz ca esti asediat, iar in jurul zidurilor am descoperit surprins numeroase totemuri secuiesti (acei stalpi sculptati din lemn pe post de monumente funerare). Am aflat ca obiceiul in Sf. Gheorghe este ca atunci cand o clasa termina liceul Szekely Miko sa ridice un astfel de stalp. Iar pe el, apar numele colegilor care au incetat din viata mult prea devreme…

Biserica poate fi vizitata doar cu un telefon in prealabil (sau daca o gasesti intamplator deschisa). Poti suna la 0267 351 254 pentru programari. Vizitarea este gratuita.

Stadionul Arena Sepsi Duna – stiu, stadionul este un obiectiv turistic inedit. De obicei cand vizitezi un oras din Romania, nu te gandesti sa vizitezi si stadionul pentru ca de fapt nu stiu daca exista stadioane care pot fi vizitate in Romania exceptand Arena Nationala. Poate or fi.

Ei bine, stadionul din Sf. Gheorghe se poate vizita. Si merita. De fapt, eu am insistat sa vizitez stadionul Sepsi. Da, sunt pasionat de fotbal, dar evident, nu sunt supporter al echipei Sepsi. Dar ce m-a intrigat cel mai mult este faptul ca dupa fiecare gol al echipei gazde, nu urma doar un cantec cum e deja cazul peste tot (evident, sunt fan Maria al lui Scooter), ci urma si un joc de lumini ca de discoteca. Stiu ca nocturna este cam greu de re-aprins (de stins, se intampla in secunde daca pica furnizarea de curent electric) si cum naiba fac cei de la Sepsi jocul acela de lumini. Aveam sa aflu ca stadionul Sepsi a fost primul din lume unde au fost instalate becuri Philips de generatia a 3-a care fac posibile astfel de jocuri de lumini.

Asa ca am ajuns sa vizitez si stadionul care este o mica bijuterie. Nu este un stadion mare, a fost construit pentru nevoile unui oras de 50.000 locuitori, deci are doar 8400 locuri. A costat 25 milioane de euro (finantat de guvernul Ungariei) si a fost inaugurat in 2021.

Cum ziceam, arata ca o mica bijuterie sportiva intr-o zona de la iesirea spre Tg. Secuiesc unde este zona sportiva a orasului. Langa stadion, se afla si o sala a sporturilor nou nouta cu o capacitate de 3000 locuri (pentru handbal, baschet, volei, etc) sau 2400 locuri (pentru meciurile de hochei). A fost terminata inaintea stadionului, in 2017 si a costat 19 milioane euro (finantata de guvernul Romaniei). Langa, se afla constructia patinoarului artificial care urmeaza sa fie gata in 2028. Din cate stiu, Sf. Gheorghe nu are o echipa de hochei (harghitenii au fost intotdeauna starurile hocheiului din secuime), dar asta nu inseamna ca nu pot avea aici meciuri, iar locuitorii sa nu aibe unde patina.

Am intrat in stadion pe la intrarea sportivilor. Sunt intampinat de un mare urs impaiat, simbolul echipei si de o vitrina imensa cu trofeele castigate de echipa – inclusiv o copie a Cupei Romaniei (Sepsi a castigat-o de 2 ori, dar trofeul este transmisibil, ramane la echipa castigatoare timp de 1 an) si 2 Supercupe ale Romaniei (trofeul nu e transmisibil, ramane la castigatoare). Mi se spune ca asta a fost gaselnita pentru a separa “drumurile” celor 2 echipe in zi de meci. In conformitate cu regulamentele fotbalistice in vigoare, autocarele celor 2 echipe nu pot veni in acelasi timp, ci unul dupa altul (la secunda), iar fluxurile trebuie sa fie diferite. Asa ca a aparut aceasta vitrina sa-I separe pe fotbalistii de la Sepsi de oaspeti.

Am intrat si in vestiare. Evident, goale, era vacanta competitionala. In vestiarul gazdelor, poza si numele fiecarui jucator asupra locului in care acesta se echipeaza / dezechipeaza, locul de recuperare si nu in ultimul rand, poze cu cei mai buni fotbalisti din istoria Ungariei. La oaspeti, pe pereti sunt poze cu Dobrin, Lacatus, Hagi, Lucescu si altii – dintre cei mai buni fotbalisti din istoria Romaniei.

Locurile in stadion sunt spatioase, sunt clar delimitate zonele VIP de restul tribunelor (acestea sunt inchiriate uneori si pe un an de diverse companii), camere de luat vederi peste tot, iar locurile pentru camerele TV ale televiziunilor si VAR sunt sacrosancte si gandite la milimetru. Cu tot cu acces la curent electric si tot ce trebuie. Sub gazon (care este un mix de sintetic cu natural) sunt zeci de km de tevaraie care incalzesc gazonul, ajutand la indepartarea rapida a zapezii – cu toata incalzirea globala, la Sf. Gheorghe mai si ninge. Am plecat surprins placut – un stadion impecabil, gandit pentru absolut orice nevoie – de la cele ale spectatorilor, ale invitatilor VIP, dar si ale celor care lucreaza pentru televiziuni. Totul, sa faciliteze experienta … munca sau distractia. Sincer, un stadion cum ar trebui sa aibe orice echipa din prima liga – cred ca Sepsi merita sa joace in liga 1 si doar pentru stadion.

Stadionul Sepsi se poate vizita doar cu programare in prealabil si doar pentru grupurile mai mari de 12 persoane. Evident, nu in zi de meci cand poti sa te duci la meci (atentie, la Sepsi, exista un sistem de pre-inregistrare cu card). Daca vrei sa vizitezi stadionul, il poti vizita in timpul saptamanii cand nu e zi de meci pana la ora 16 cu programare in prealabil la telefon 0721 739 052. Turul ghidat costa 10 lei pe persoana si merita cu varf si indesat.

In localitate, mai exista si alte atractii cum ar fi Muzeul National al Carpatilor Rasariteni, dar pe care nu am apucat sa-l vad. In apropiere de oras, se afla putin cunoscutul Sugas Bai (la vreo 8 km de Sf. Gheorghe) care are partie de schi cu teleferic, instalatie de nocturna si tun de zapada (iarna) si parc de aventura, teren de tenis si mini-golf, dar si un spa – vara. Nici pe acesta nu l-am vazut, doar mi-a spus cineva de el. Dar cum am vazut ca toate obiectivele turistice vizitate in Sf. Gheorghe sunt facute de foarte mare calitate, cred ca si Sugas Bai ar fi o surpriza pentru multi – in bine.

Si evident, pe langa Sf. Gheorghe, ai numeroase locuri de vizitat, poti sa citesti despre cateva aici: https://www.imperatortravel.ro/2025/06/covasna-judetul-din-inima-romaniei-in-care-poti-avea-o-multime-de-experiente-memorabile.html

Unde am dormit in Sf. Gheorghe

Personal, am dormit in hotelul Isabella Boutique Hotel. Un hotel foarte fain, la doi pasi de piata centrala (adica parcul Erzsebet) in niste cladiri istorice antebelice. Fatadele au ramas cele vechi (evident, foarte bine renovate, ca noi), dar in interior tot ce gasesti, este foarte modern si bine gandit. Camerele sunt o combinatie de modernism cu elemente istorice – mai precis stalpii din camere si ce mi-a placut in mod special este faptul ca aici sunt promovate numeroase produse gastronomice locale – de la mirodenii la sucuri si, evident, palinca.

Ati auzit de Magma Kola sau Magma Beer ? Probabil ca nu, eu habar n-aveam. Sunt facute la Buzau de un francez care s-a indragostit de meleagurile acestea si in loc sa stea degeaba ca multi romani, a facut o fabricuta de bere artizanala, care s-a extins si la bauturi racoritoare gen Cola sau Tonic. Astfel de produse le gasiti la Isabella Boutique.

Se poate manca de 3 ori pe zi – mic dejun, pranz si cina, dar nefiind un hotel mare, nu exista buffet, poti comanda a la carte.

La pranz, am mancat o ciorba crema de gulie (mie nu imi place gulia, dar ciorba asta chiar a fost superba) si o salata unde se combina legume din gradina hotelului (da, au si o mica operatiune agricola) cu halloumi si prosciutto. Foarte buna si interesanta combinatia. La micul dejun, m-am lacomit la prea multe de am plecat rostogolindu-ma – omleta, un platou rece cu de toate si mai ales niste gauffre absolut geniale.

Unde am mancat in Sf. Gheorghe

Cina am luat-o la Pivnita Sz. Gyorgy. Aflat tot in buricul targului, la doi pasi de piata-parc central, este un restaurant construit intr-un subsol de sub biblioteca judeteana, dar care chiar arata ca o pivnita de demult. Restaurantul nu e de ieri, alaltaieri, a fost deshis in 1996 si de atunci chiar are niste produse secuiesti de te lingi pe degete si nu te mai poti ridica de pe scaun. Fiind prima zi in Sf. Gheorghe, nu am putut decat sa cer o ciorba-gulas in deschidere si niste muschi de vita la gratar ca fel 2. La insistentele lui Istvan, am acceptat cu greu sa comand si o prajitura numita Galusca Somloi – o nebunie de pandispan pufos, crema de vamilie si crema de ciocolata. Am aflat ca e o prajitura traditionala maghiara, asa ca am realizat cu tristete ca am pierdut aproape 35 ani de calatorit prin zone locuite de unguri si de abia acum, am descoperit somloiul. Sf. Gheorghe m-a salvat din nestiinta si am descoperit inca un desert pe care nu-l voi rata cand voi mai ajunge pe la vreun restaurant unguresc.

A doua zi, inainte de a pleca am mancat undeva in afara centrului la restaurant Castel Kovacs. Restaurantul a fost deschis tot in 1996 de d. Mihaly Kovacs, dar astazi, el se afla in mainile fiului sau, d. Gabor Aron Kovacs. Omul nu e doar patron, este chef, chef, nu bucatar pentru ca omul este super-pasionat de bucatarie si a depus multe eforturi pentru a se perfectiona. Dupa liceul de ospatari-bucatari din Sf. Gheorghe, s-a dus la Budapesta unde a lucrat si invatat in unele dintre cele mai bune restaurante din capitala Ungariei. Ce a invatat acolo, a adus si la Sf. Gheorghe. Din pacate, oraselul covasnean nu este destul de mare sa deschida un restaurant de lux, de fine dining cum se zice pe romaneste, dar in schimb, d. Kovacs a urmat cele mai moderne tendinte culinare, reinterpretand diverse feluri de mancare traditionale.

1. Kovacs urmeaza tendinta restaurantelor “de la ferma la masa” (“from farm to fork”) – controland toate ingredientele. Unele ingrediente provin din ferma fratelui unde pe langa fructe si legume, cresc si mangalita si pasari, iar familia mai detine si o mica fabrica unde produce salam cu mucegai nobil si mezeluri fara aditivi.

Cum am zis nu este chiar in centru, dar merita sa mergi sa mananci. De altfel, mai detine niste restaurante in centru, dar Castel este primul restaurant, asa-numitul flagship. Si ca veni vorba, poate sunteti mai familiarizati cu produsele “Regele ciolanului” prin diverse evenimente. Regele ciolanului tot de aici vine, este ideea familiei Kovacs.

Si pentru ca nu puteam sa plec din Sf. Gheorghe si sa nu mananc un kurtos kalacs, celebrul cozonac secuiesc, m-am oprit si in piata mare, o piata cu un aer de anii 90, dar unde se afla Melinda Kurtos – un business al unui om in care simti ca ii place si iubeste ceea ce face la fel ca si in cazul d. Kovacs. Omul asta chiar iubeste kurtos-ul si il face ca la carte – pe carbune.

Pe langa kurtos-ul clasic, am mancat si kurtos cu zmeura si am gustat si un kurtos sarat cu cascaval. Dar ce pot spune, pentru mine kurtos-ul e kurtos-ul dulce, asa ca am ramas la cel clasic si la cel cu zmeura. Pe langa kurtos, la Melinda poti gasi si gogosi si, cum altfel, si langos.

Sincer, ma asteptam sa scriu mai putin, dar iar a iesit un articol lung. Foarte lung. Dar pe care sper sa-l salvati cand mergeti la Sf. Gheorghe. Ca e o experienta faina. Si daca vreti sa aflati mai multe, vedeti ca Asociatia pentru Dezvoltarea Turismului in Judetul Covasna are un site foarte fain si extrem de complet – poti descoperi realmente tot ce poti face in judet.

Intra aici –-> https://visitcovasna.com/

Indiscutabil, este unul dintre cele mai bine facute si complete site-uri de prezentare a unei zone turistice din Romania. Ai totul acolo in romaneste, ungureste si engleza. Si daca sunteti old school, Visit Covasna are un birou fix in centru, langa parc de unde puteti afla direct informatii si primi neasteptat de multe brosuri cu toate informatiile.

Imagini Sf. Gheorghe

Centrul orasului Sf. Gheorghe

Parcul Erzsebet este fix in centrul orasului

Un plaman al Sf. Gheorghe

Parcul este flancat de cladiri istorice frumos refacute

Si superb luminate noaptea

Muzeul National Secuiesc

Cine sunt secuii ? In realitate, nimeni nu stie

Zona dedicata Revolutiei de la 1848

Secuii sunt foarte mandri de turnarea tunurilor folosite in Revolutie

Exista un loc unde poti fi pozat ca husar 🙂

Straie si dansuri secuiesti

Ceausescu si-a luat doica din secuime pentru copiii lui. Si se pare ca Tata Leana a iubit-o foarte mult

Poarta secuiasca – cu cat era mai inalta, cu atat era mai bogat proprietarul

Casa autentica din secuime mutata in curtea Muzeului

Interior – sincer, seamana foarte mult cu cele din Tara Fagarasului

Unul din primele tractoare ajunse pe meleagurile Covasnei

Muzeul Cinegetica

Blana ursului vanat de Ceausescu

Doi dictatori intr-o poza – Ceausescu si Jivkov la vanatoare in Covasna

Trofee din zona Carpatilor de Curbura

Exista si o mini-expozitie africana

Vanatoare virtuala

Cuiburi de pasari salbatice. Cum am spus, acestea sunt din plastic

Oua de toate culorile – remarcati ouale rosii

Sau cele verzi de zici ca au fost vopsite de Paste 🙂

Cei care se ocupa de Expozitia Cinegetica din Sf. Gheorghe

Biserica reformata din Sf. Gheorghe

Cu un turn complet restaurat

Interiorul gotic

De jurul imprejurul zidului, totemuri secuiesti – ridicate pentru fiecare clasa terminala din liceele locale

Lista absolventilor. Mai jos, placute cu cei care din pacate nu mai sunt intre noi

Sepsi Duna Arena

Si la stadion e un urs. Impaiat

Vitrina cu trofee ale lui Sepsi

Macheta stadionului

Vestiarul gazdelor cu pozele unor faimosi fotbalisti maghiari

Jucatorii din actualul lot al lui Sepsi si locul fiecaruia

Instrumentele de munca

In vestiarul oaspetilor, cei mai buni fotbalisti romani

Bancile de rezerva. Singurele din tara care sunt incalzite ca scaunele din automobile

Zona VIP a stadionului

Si cum arata din tribuna oficiala

Fatada istorica a Hotelului Isabella Boutique

Camera mea – combinatie de vechi cu modern

Si asa arata o alta camera

Zona comuna de relaxare

Hotelul dispune si de o terasa

Si restaurant in stil pivnita

Hotelul Isabella promoveaza si vinde produse locale de care probabil nu ai auzit niciodata

Dar care sunt foarte bune – cum ar fi Magma Kola din Buzau

Poti sa faci si masaj la hotel

Pranzul l-am luat la hotel – ciorba crema de gulii

Salata cu capsuni si halloumi

Omleta la micul dejun

Un platou rece cu produse din zona

Si minunatele gauffre

Cina am luat-o la Pivnita Szent Gyorgy

Care chiar arata a pivnita

Am inceput cu ciorba-gulas. Sa nu mananc gulas in Sf. Gheorghe ? Ar fi fost un sacrilegiu

Muschi vita

Galuste Somloi – o descoperire magica

Pranzul la Restaurantul Castel Kovacs

Atat povestea restaurantului cat si meniul le gasesti pe tableta

Si aici am mancat gulas. Ca dara nu merg toata ziua buna ziua in Covasna

Carne pe plita – absolut minunata

Ei sunt Regele Ciolanului

Sf. Gheorghe fara kurtos ? Nu, nu, imposibil !

Cu simpaticul proprietar cu care am discutat despre kurtos-ul adevarat si calatorii prin lume 🙂

Kurtosul adevarat se face pe jar

Echipa Dream Team Visit Covasna: Istvan, Ildiko, Gyongy si Szidonia