Olimpiada Dragonului Rosu – Beijing 2008. Episod 2

A fost de departe cea mai scumpa Olimpiada din istorie. Peste 50 de miliarde de dolari au fost cheltuiti, milioane de oameni au fost mutati din case pentru a face loc infrastructurii, unul dintre cele mai mari combinate siderurgice din lume a fost relocat la sute de kilometri distanta, iar unele dintre cele mai futuriste baze sportive din lume au fost ridicate. A fost Olimpiada fara buget – “it takes what it takes” deoarece Imperiul de Mijloc nu a dorit sa-si probeze forta economica, ci sa si-o afirme !

Am sosit la Beijing in a doua saptamana a Olimpiadei. Ma asteptam la nori grei, poluare si o atmosfera apasatoare. Sau cel putin asa am citit in reportajele trimise de la Beijing din prima saptamana. Dar cand avionul a pus rotile pe pista, am rasuflat usurat, soarele rasarea si cerul era ireal de senin. De altfel, in saptamana petrecuta la Beijing, nu am avut decat o zi de ploaie si nor… Zvonurile erau ca autoritatile au “umblat la butoane” pentru a cita un clasic in viata si au degajat cerul plin de nori care bosumflase pe multi in prima saptamana. De asemenea, conferinte dupa conferinte de presa anuntau o imbunatatire zilnica a calitatii aerului prin reducerea poluarii. E drept, s-au si luat masuri exceptionale, milioane de locuitori au fost trimisi in afara orasului, iar masinile nu puteau circula decat ca in vremea Odiosului – “o zi cu sot, o zi fara sot”. Cel mai probabil dupa Olimpiada cand milioanele de masini vor lua din nou cu asalt autostrazile suspendate ale Beijing-ului, smogul otravitor va reveni. Cred insa ca Olimpiada a ridicat gradul de constientizare a locuitorilor din Beijing asupra problemei poluarii. Si daca, in urma Olimpiadei, Beijingul va ramane nu numai cu baze sportive ultra-moderne, autostrazi suspendate, mii de camere de hotel, ci si cu un dram de aer curat, atunci pot spune ca cea de-a XIX-a editie a Jocurilor Olimpice a fost cu adevarat un mare success.

Prima surpriza a fost insa lipsa turistilor straini. Erau ceva, nu zic nu, dar foarte putini. Cred ca au fost mai multi sportivi si oficiali straini, decat turisti. Lipsa lor a fost atenuata de multimile de turisti chinezi care au venit pentru a trai cel mai mare eveniment sportiv din istoria Chinei. In lobby-ul hotelului, un agent de turism chinez se plangea ca in mod deliberat, guvernul a impiedicat asaltul turistilor straini pentru a nu aparea probleme – fie occidentali care sa ceara independenta Tibetului, fie islamisti pentru a intra in istorie. Asa ca omul a ramas fara clienti, stadioanele fiind umplute cu oameni ai muncii si militari camuflati in civili. M-am uitat cand am fost pe stadion – e drept, imensa majoritate a spectatorilor erau chinezi, dar nu mi-am putut da seama daca erau proletari fruntasi in intrecerea capitalista sau APV-isti alesi pe spranceana. De asemenea si masurile de protectie au fost ridicate – in urma unei amenintari al Al-Qaida, accesul in metrou nu se facea decat dupa un control ca la aeroport. Sa nu mai pomenim de stadioane.

Si daca tot vorbim de guvern, eforturi majore au fost depuse pentru ca orasul sa arate impecabil. In primul rand, totul stralucea de curatenie, comparativ cu ce vazusem in 2004, la prima mea vizita. In al doilea rand, nu am mai vazut chinezi scuipand pe strada – unul din relele obiceiuri chinezesti, poate cel mai scarbos. Desi la un moment dat, citisem ca toti soferii de taxi ar fi fost obligati sa invete 100 de cuvinte in engleza, acest plan a cam esuat… ca pe vremuri, daca voiai sa mergi undeva cu taxiul, trebuia sa ai o hartie cu numele locului scris in chineza… Slava Domnului ca alfabetizarea este la nivel maxim in Republica Populara Chineza !

Am tot scris despre govern, dar sa vedem ca zicea omul de pe strada. Practic, guvernul a impus extrem de multe reguli – de la a nu mai scuipa pe strada pana la a parasi orasul daca nu aveai nici o treaba prin oras. Cred ca totusi Olimpiada a fost primita cu entuziasm. Peste 1 milion de voluntari au ajutat la organizare – de la stewarzii de la bazele sportive pana la babutele care stateau pe un scaunel pe strada si vegheau la cine stie ce, pentru ca nu mi-am dat seama niciodata, toti imbracati in niste tricouri bleu superbe – “tricourile de voluntari”.

Olimpiada a avut un anumit impact si asupra fake-urilor. In primul rand, DVD-urile piratate nu mai se vindeau la liber in magazinele de DVD-uri. Acestea fie erau inchise, fie vindeau DVD-uri cu holograma… preturile continuau sa fie insa prietenoase (circa 35 yuani, adica 3,50 euro), spre deosebire de preturile standard de 1 euro de pe vremuri. E drept, daca sugerai ca te-ar interesa un film foarte recent (gen “Kung Fu Panda”, un imens success in China), tot gaseai la un baiat acasa… De asemenea, chiar daca te duceai in raiul fake-urilor cum ar fi Silk Street Market, nu mai gaseai fake-uri ale principalilor sponsori olimpici cum ar fi Adidas sau Nike. Exista o solutie si la aceasta problema – daca nu te multumeai cu alte branduri care se vindeau la liber – precum Diesel sau Polo si voiai musai un Nike, de sub tejghea aparea un catalog, comandai ce aveai nevoie si il ridicai de pe undeva din “spate”. Ce era distractiv la Silk Market, sloganul acestui mall era si el “fake-uit”… daca sloganul Jocurilor Olimpice era “One dream, one world”, sloganul Silk Market-ului era “One Dream, One Shopping Paradise” !!!

Dar sa trecem totusi si la sport. Toata lumea a vazut cele doua ceremonii de inchidere si de deschidere… Nimeni nu s-a zgarcit la laude. Au fost cu adevarat magistrale – combinand masele de oameni (deh, experienta mai veche) cu efectele high tech. Evident, ca au existat si rauvoitori – ca unele din artificii au fost de fapt generate pe computer (da, au fost) si ca fetita care a cantat magistral “Marsul Voluntarilor” ar fi facut playback pentru ca adevarata interpreta, posesoare a unei voci exceptionale ar fi fost prea urata… Evident, autoritatile au gasit si un raspuns pe masura la barfe – Orchestra Simfonica din Sydney a facut de asemenea playback la ceremonia de deschidere a Olimpiadei din Sydney din 2000…!

Am fost si pe stadion. Da, pe “Cuibul de pasare”. Este cu adevarat o minune arhitectonica. Daca pana acum, Beijingul insemna doar Orasul Interzis, Templul Cerului sau Palatul de Vara, de acum inainte, merita sa vizitezi “Cuibul de pasare”, chiar daca nu asisti la nici un eveniment sportiv. Incredibil este noaptea cand se lumineaza si “Cubul de apa”, imensul bazin de langa stadion care a gazduit concursurile de inot si polo. Si daca nu am avut posibilitatea sa-l vad in direct pe Phelps, am asistat la incredibilul nou record mondial de la 200 metri al jamaicanului Bolt si la dezlantuirea tribala de bucurie de dupa victorie. Din pacate, micul grup de romani care a fost in seara respectiva pe stadion nu a avut parte de nici un concurent roman… desi venisem echipat cu tot ce trebuie – steag, tricou si o palarie haioasa. Daca nu am sustinut nici un roman, in schimb am devenit iute vedeta, la plecare, stand aproape 2 ore pentru a ma poza cu spectatorii chinezi, pierzand chiar si ultimul metro !

Piata Tienanmen

Silk Market – raiul fake-urilor

Degeaba…

Cuibul de pasare

Cuibul de pasare

Cuibul de pasare

Hai Romania !

Galeria romana cu Ioan T. Morar in frunte

Cuibul de pasare

Cuibul de pasare

Competitia de 200 metri

Usain Bolt – nou record mondial la 200 metri !

Usain Bolt – nou record mondial la 200 metri

Cuibul de pasare

voluntar al Olimpiadei

Cuibul de pasare – la revedere !

Cubul de apa

Cubul de apa

Cubul de apa

Jamaica rules !

cu suporteri ucraineeni

Live from Beijing !

cu suporteri chinezi

Cuibul de pasare

cu voluntari chinezi

Magazin de suveniruri oficiale

statui in piata Tienanmen

Magazin Adidas

papusile olimpice