Jurnal malaezian… by Varu. Episod 1

Vreau sa va spun un secret… Varu Cristea nu iubeste doar Laosul, ci si Malaezia… Si pentru ca are o experienta mai lunga si mai profunda decat mine cu Malaezia, l-am rugat sa ne dea niste sfaturi mult mai documentate decat as putea sa dau eu… si a iesit un mini-serial care merita cititi de la cap la coada… toate episoadele. Astazi, incepem mini-serialul din capitala, Kuala Lumpur.

Day 1 – Kuala Lumpur
Kuala Lumpur (sau pe scurt KL cum ii veti auzi adesea pe localnici denumindu-si orasul), capitala Malaeziei, inseamna in limba localnicilor “confluenta mlastinoasa” orasul fiind situat la confluenta a doua rauri: Klang si Gombak.

Acolo ajungeti prima data cand puneti piciorul in Malaezia dintr-un avion transcontinental. E o metropola ultramoderna, cu zeci de zgarie nori ca in New York, cu turnurile Petronas – simbolul lor de mandrie nationala si cel mai cunoscut edificiu al Malaeziei, cu o gramada de restaurante de toate modele pentru toate buzunarele, cu viata de noapte trepidanta, plina de tentatii. Din perspectiva unui turist eu as pune 3 zile pentru vizitarea KL-ului. E o metropola ultra-moderna, dar e totusi un oras, nu va duceti pana la capatul lumii sa stati intr-un oras tot timpul.

Ce ati putea vizita in cele 3 zile?

Turnurile Petronas
Ati putea incepe cu turnurile Petronas, orice ati spune sunt atractia numarul 1 a orasului. Ati putea sa faceti efortul sa va treziti la prima ora a diminetii si sa prindeti biletul de plimbare pe skybridge, acel pod ce uneste cele doua turnuri pe la etajul 41.
O sa dau cateva informatii „tehnice”, pentru ca asta e primul loc unde ajunge turistul in KL.
Nu costa nimic sa ajungi pe skybridge. E gratis. Dar trebuie sa te scoli cu noaptea in cap, pe la 7.30 si sa te asezi la coada. Zilnic se dau un numar fix de 1600 de bilete.
In functie de pozitia in coada, oamenii sunt programati pentru o anumita ora in aceeasi zi. Apoi intra in grupuri de cate 40 la ora fixata si se acorda cam 15 minute pe skybridge fiecarui grup. Noi de exemplu am fost programati la ora 12.00. Trebuie sa spun ca o astfel de coada e o adevarata „arca a lui Noe” 🙂 niciodata nu o sa vezi atatea tari, rase, religii adunate la un loc pe metru patrat.

Buuun… ajungi la ora stabilita. Prima chestie din program, te baga intr-un mica sala de cinema, iti dau niste ochelari 3D…

… si iti prezinta un film de 15 minute despre turnuri, KL, Malaysia, compania Petronas. De fapt 5 minute despre turnuri, KL, Malaysia si 10 minute despre compania Petronas. Cam propagandista treaba, dar hai, trecem peste… trecem peste un filtru identic cu cel de la aeroport:

… si intram in „nava spatiala”. Urmeaza sa vorbeasca imaginile, pentru ca prea multe cuvinte nu sunt de spus. O astfel de vizita inseamna probabil „orgasmul arhitectilor”; sa vezi toate structurile alea de metal, sticla, aluminiu imbinate, combinate, descompuse, recompuse pentru a reprezenta simbolurile de baza din arta islamica. Pentru un neofit ca mine, experienta a ramas undeva la stadiul „moaaaaaaama ce misto !” 🙂

Time is up !

Chinatown KL

Dupa atata arhitectura modernista, nu ar strica niste cumparaturi pentru cei de acasa. KL e un oras care exceleaza in metode de a-ti lua banii. Impanzit de mall-uri care de care mai futuriste, ce se inmultesc in numar si dimensiune de la an la an. Totusi, pentru o experienta asiatica veritabila, combinata cu o atmosfera de piata Obor recomand sa dati o raita prin Chinatown. Am facut-o si noi.

Si nu am mai ras atat de foarte mult timp.

Rolex, Bulgari, Cartier, Louis Vuitton, Omega … Toate pe la 35 RON, depinde si cum negociezi la spartu’ targului.
S-o luam pe rand prin Chinatown:
La ceasuri de lux, dupa vreo 2-3 tarabe in care am prospectat piata, ne opreste un batran fara dinti intr-un tricou cu gauri. In fata tarabei pe o masuta, cataloagele originale Bulgari si Rolex, lucioase, dar cam jerpelite pe la colturi (de unde naiba or fi facut rost de ele ?)
„Sir … ce sa fie ? Bulgari, Rolex, Cartier …”
„Rolex … ” (suntem mai snobi, vrem numai ‘famous brands’. Tot ce e mai bun pe lumea asta.)
Pe taraba vreo doua-trei sute de modele. Pe sub tejghea cateva zeci de valize de aluminiu, compacte, din alea de mai vezi prin filme ca le folosesc mafiotii sa transporte pliculetele de heroina… Toate ticsite cu comori.
Colegul meu ia in mana un Rolex. Gest fatal. Atat asteapta negustorul.
„Sir… very nice model… only for you …”
„How much ?”
„120 RM… only for you sir…”
„Mult !!!” Strambam din nas. Schimba si negustorul tactica. Isi da seama ca are de-a face cu niste rechini. Scoate artileria grea.
„Sir, astea nu sunt prea bune, sunt pe baterie. Pentru dvs special am ceva de calitate, automat, curea de piele. Haideti cu mine in spate”.
Acolo ne arata niste Rolex-uri mai simpatice, se vad calitatea superioara, finisajele, mana de lucru. Da, cureua e de piele. Se vede clar ! Scutura putin de ele sa porneasca. Automate !!! Pornesc cand vrei tu. Cand aude de la coleg ca vrea pentru familie, vine cu o oferta-pachet de nerefuzat.
„Sir, for your mom and dad… ” Si vine cu doua rolexuri, cele mai frumoase de pe toate taraba. Unul femeiesc si unul barbatesc. Curea neagra de piele, cadran negru, limbi si scris alb, de departe cel mai frumos model pe care l-am vazut pana acum. Isi da seama ca ne-a dat pe spate, zambeste, e momentul lui de glorie. „Ok how much ?” intrebam.
Pluseaza. Da cu picioarele in niste cutii de carton care ii stau in drum si se repede sub o tejghea. Desface un celofan si din el rasare cea mai frumoasa cutie de ceasuri. Vernil. Si pe centru scris cu auriu: Rolex. In interior cele doua ceasuri stau imperial. „Sir … doua ceasuri … si original box … 250 RM … only for you sir”
Strambam din nas. Vrem sa plecam. Trage de noi. „Ok, sir, give me a good price !”
„140 RM”
„150, sir… dar fara original box… vi le dau la punga …”
„80 RON Rolexul. Hai ba ca facusi afacere. Da banii si hai. Dar fi atent la mine ca eu ti-l scot la 45 RM pe al meu” Colegul meu din greseala da cu cotul pe marginea unei tarabe. Cad pe jos vreo 3 Rolex-uri si un Bulgari. „Don’t worry, sir”

N-a fost sa fie 45. L-am luat la 60. Doua tarabe mai incolo. Dar e mai misto decat cele 2 ale lui. Colegul e invidios.

La parfumuri, scoatem un Bulgari pe la 15 RON, dar trecem peste, ca nu ne pricepem. Hai sa rezolvam mame, prietene, sexul frumos. Oprim la standul de posete.
„Sir… Gucci ? Louis Vuitton, sir ?”
„Vuitton !!!”
„Imediat sir. Sir, ultimul model: asta cu placa aurie cu logo-ul, ultimul model, sir. Asta fara, penultimul !!!”
„Cat ?”
Scoate o bricheta si da cu foc peste Louis Vuitton. In sus si in jos. De mai multe ori.
„Very good quality, sir ! Leather !!!”
„Ok, cat ?”
„200 RM sir .. only for you”
Strambam rau de tot din nas. Pai nu te uiti la fetzele noastre ? Avem noi fetze de 200 RM ? 50. Daca vrei. Nu-i convine. „Sir come with a good price …” Baga placa cu sir de unde sunteti, ah Romania ? , ii stiu pe toti de acolo, toti gentlemeni, barbati puternici, a citit el… ne zambeste tot timpul … Ramanem la 50. „Ok, sir, 50 dar fara portofelul dinauntru” „Ce portofel ?” (scoate portofelul din geanta, smecheria asta nu o stiam) „Ok 60 cu tot cu portofel” „Sir cate bucati vreti ca va fac reducere ?” „Doua” „125 doua”. A dracului reducere , dar hai … ne intelegem. Trebuie sa manance si el.
Eu iau ultimul model de catalog, ala cu logo-ul. Colegul meu penultimul, ala fara (si-a lasat luiviutonul pe la mine prin camera …):

Mai am luat cateva suveniruri, dar astea au fost capturile cele mai de pret.

Cam asta e Chinatown KL. Chinatown Singapore e un loc mai curat, cu case vopsite in diferite culori, placute ochiului. Chinatown KL e si el un loc foarte pitoresc, dar gen bazar. Rolex langa porumb fiert. Oricum amandoua sunt atractii turistice si le recomand ca experienta. Fiecare cu atuurile lui.

PS: 1 RM = 0.8 RON

Maine, o sa facem doi pasi in afara lui Kuala Lumpur… Si sincer, merita !

Etichete:
· · · ·

Comentarii

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii