La roata, prin Bucurestiul meu…

Astazi voi intrerupte ciclul povestilor nord-coreene pentru a face un popas intr-un alt loc exotic, misterios si interesant… Sa fie vorba de Myanmar, de Mali sau de Paraguay ? Ei bine, nici una dintre aceste tari… ci e vorba de o plimbare prin Bucuresti…

Ei bine, parafrazand-o pe Roxana de la Lumea Mare, sambata am fost turist in orasul meu. In general sunt turist prin orasul meu cand imi vin prieteni din strainatate si fac pe ghidul prin Bucuresti. De data asta, am fost turist packaged cu autocar, ghid si cu opriri la principalele locuri din Bucuresti.

Sa lamuresc putin misterul… Acum vreo 2 saptamani, Corina Georgescu de la https://www.blogdeturism.ro/ mi-a trimis un mail in care ma invita la o plimbare prin Bucuresti. Evident, ca am acceptat cu placere, urmarind cu plimbarica initiala se transforma intr-un eveniment din ce in ce mai complex. Corina a facut ce a facut si a gasit si niste sponsori, asa ca vreo 30 – 40 insi de prin blogosfera turistica si nu numai a Romaniei s-a pus intr-un autocar si a luat la vizitat la Bucurestiul. Si cum e frumos sa mentionez si cei care au bagat bani si timp in plimbarea asta, ii voi mentiona acum: Deci, organizatoarea sefa, Corina de la https://www.blogdeturism.ro/ , apoi Paralela 45 a venit cu autocarul si ghidul, cei de la https://www.norc.eu/street-view/ ne-au platit intrarile pe la muzee, Hotel Stil i-a cazat pe cei veniti tocmai de la Timisoara si Oradea pentru o tura prin Capitala, Blue Air i-a transportat ca doar nu erau sa vina cu autostopul, iar hotel Razvan (nu Pascu !) ne-a hranit pe timpul turului.

Deci, inceputul a fost sambata de dimineata in Piata Victoriei. Cum institutul meteorologic ne-a tot amenintat cu coduri multi-colore de ploi, am recurs la mai vechiul meu prieten, zeul Konderatu, de origine din insula Flores, Indonezia la care recurg in zilele cand chiar am nevoie de soare si vreme buna… Si desi el o cam freaca prin sus-numita insula, a intervenit prin diverse locatii, unele mai apropiate (Filipine), altele chiar mai indepartate (cand am avut o filmare prin Alpii Austrieci), dar chiar si in weekendu asta.

Turul a cuprins 3 stopuri la poate cele mai reprezentative monumente din Bucuresti, iar din autocar am putut admira mult mai multe.

Primul stop a fost la Muzeul National – Palatul Cotroceni. Nu, sa nu credeti ca ne-am dus sa bem o bere cu Base, cunoscutul marinar are biroul in aripa noua a Palatului. Pentru cine crede ca la Cotroceni sunt doar cucuvele, bunicute si marinari, ei bine, greseala – este si fostul Palat Regal, actualmente muzeu. In principiu, trebuie sa suni sa-ti faci o programare si sa te infintezi la ora indicate pentru ca se intra doar cu ghid. Din pacate, nu am poze din interiorul palatului, trebuia platita o taxa de 40 lei si cum aparatul meu este stricat (nu-I merge zoom-ul, am zis sa ma pastrez pentru alta data)… Am mai fost odata prin Cotroceni, dar acum vreo 15 ani, asa ca as spune ca pentru mine a fost un loc inedit… Nu stiu cati l-ati vazut, dar sincer merita, nu o sa credeti ca sunteti in Bucuresti. Gradini frumoase si racoroase, un aer pe care Bucurestiul l-a pierdut de cativa zeci de ani si niste incaperi pline de bun gust. Nu va asteptati la zorzoanele de la Peles – Cotroceniul este un palat relativ modern, iar “mana” Reginei Maria se vede si aici… Ghida a fost super si cu ocazia asta am aflat de unde vine numele Cotroceni – de la arhaicul “a cotroci” adica a te ascunde – pe aici era o padure (doar codrii Vlasiei pe aici au fost) unde se ascundeau tot soiul de haiduci, talhari si alti dizidenti ai legilor in vigoare.
Nu pot sa descriu si nici nu vreau sa zic ce am vazut – duceti-va, veti avea o surpriza frumoasa ! Sali in stil neo-brancovenesc, sali germanice (Carol I a ramas cu gusturile de acasa), sali art-nouveau (Regina Maria nu s-a dezmintit), camere ale printilor, povesti despre Carol si Elisabeta, Ferdinand si Maria, Carol, Elena si Elena Lupescu, dar si despre pionierii care aveau cercuri prin palat pana la cutremurul din 1977, de toate veti afla de la un ghid simpatic si competent. Nu pot sa inchei inainte de a mentiona sa nu ratati o camaruta de lemn… o capela in stil … norvegian. Cine a fost pe acolo, stie ca arhitectura religioasa traditionala a foarte similara cu cea din Maramures (biserici din lemn), daca nu ati ajuns acolo, veti descoperi asta la Cotroceni.

Oprirea urmatoare – la Muzeul Satului. Posibil, cel mai popular muzeu din Romania, merita sa te duci acolo aproape in fiecare weekend, nu neaparat sa vizitezi casele, cat sa vezi ce evenimente mai au loc. Weekendul acesta a fost un weekend maramuresean cu dansuri si superbe porturi traditionale (sa nu mentionezi frumusetea dansatoarelor), dar si mancare eco-traditionala de prin aceeasi zona. Din pacate, neavand prea mult timp (aveam ora fixa la Palatul Parlamentului), am cam alergat prin muzeu, dar zau, merita sa va duceti… eu am mai fost prin Muzeul Satului de cel putin 50 ori, asa ca nu pot spune ca am vazut lucruri cu adevarat noi – dar pentru cei care nu ati fost sau nu ati fost prea des, o sa fiti surprinsi sa vedeti biserica maramureseanca, casa exotica, albastra a lipovenilor din Jurilovca, bordeiele pe jumatate ingropate in pamant pentru camuflaj (ghidul a spus pentru a se camufla de turci, adevarul este ca aceste bordeie se camuflau si de autoritatile fiscale care introdusesera asa-zisul fumarit – un soi de impozit pe casa, mai précis pe cos), case de munte cu acoperis vegetal si multe, multe altele.

Ultimul popas, evident, la cladirea cea mai faimoasa a Bucurestiului – celebra Casa a Poporului, actualul Palatul Parlamentului. Si aici am fost de cateva zeci de ori, dar de fiecare data nu poti sa nu ramai cu gura cascata la grandomania lui Ceausescu. Evident, nu am vazut bunkerele anti-atomice, metroul privat si piscine secreta si multe alte secrete de prin subsolurile cladirii care a este cea de-a doua ca marime din lume din punct de vedere a suprafetei dupa Pentagon (dupa cum se stie, dupa 11 septembrie pana la restaurarea Pentagonului, Casa Poporului a fost cea mai mare din lume). Sali imense, candelabre de 5 tone, cea mai mare sala are doar 2200 metri patrati, faimoasa panorama asupra Bulevardului Victoria Socialismului (actuala Unirii), bulevard care are un kilometru mai mult decat Champs Elysees si e cu un metru mai lat. Spre deosebire de ghida simpatica de la Cotroceni, tipa de la Casa Poporului parea a fi purtatoarea de cuvant a tovarasului Nicolae Ceausescu, dar pana la urma s-a imblanzit si ea… Romani suntem , ce naiba !

Intr-un cuvant, o sambata reusita… V-as mai recomanda sa luati la pas si Calea Victoriei… Noi am luat-o la roata… Si nu intr-o zi de lucru, ci intr-un weekend de vara si stati cu nasul pe sus…. Palate minunate si locuri istorice se vor succeda intr-o cadenta remarcabila… Din pacate, fostul Pod al Mogosoaiei a inceput sa fie uratit de rebuturi arhitecturale gen cladirea de birouri pe care troneaza semnul Citibank (pana n-o da faliment ca cica e pe cale) sau Politia Capitalei, dar sa speram ca totusi vor mai ramane cateva crampeie din Vechiul Paris… Si dupa o plimbare de 2,7 km (cica atata are Calea Victoriei), va puteti opri in Centrul Istoric care pentru prima oara in viata pot spune ca, iata, in anul de gratie 2010 Anno Domini s-a transformat in ceva frumos ! Sau sunt semne de o perioada mai buna….

Piata Victoriei

Muzeul Satului, pe Bd. Kiseleff

pe langa Parcul Kiseleff

Arcul de Triumf

Muzeul Satului

Piata Charles de Gaulle

Monumentul Eroilor Aerului

Piata Revolutiei

Cladirea CEC

Biserica Stavropoleos

Carul cu Bere

Piata Natiunilor Unite

Casa Poporului

Piata Unirii

Str. Radu Voda

Biserica Bucur

Palatul Cotroceni

Centrul Vechi.

Gata de plecare din Piata Victoriei

La Palatul Cotroceni, canta blogosfera !!

Pe colt la Calea Grivitei

Muzeul Satului

Case oltenesti

Moroseni la Bucuresti !

Casa lipoveneasca din Jurilovca

Prin zona industriala a Muzeului Satului 🙂

Scena centrala

Celebra panorama din balconul Palatului

La intrarea in Piata Unirii