Baalbek – orasul soarelui, orasul sexului

 Obiective turistice Liban: Templul lui Baal Baalbek

Fiecare din tarile Orientului Apropiat gazduieste cate o perla arheologica, vreun oras antic fabulos, uitat in colbul istoriei, dar redescoperit in ultima suta de ani si redeschis hoardelor turistice. Iordania se lauda cu Petra, una din noile sapte minuni ale lumii, Siria se mandreste cu Palmyra, mandra cetate de pe drumul caravanelor distrusa de imparatul Aurelian, cel cu retragerea din Dacia, iar Libanul nu se lasa mai prejos – bine ati venit la Baalbek, orasul soarelui, dar si al dezmatului.

Istoria Baalbekului incepe candva in zorii istoriei. Primele civilizatii umane au evoluat in Cornul Abundentei (sau Semiluna Fertila) din Orientul Apropiat irigat de cele doua fluvii fondatoare de civilizatii – Tigru si Eufrat. Baalbek nu se afla foarte aproape de aceste cursuri de apa datatoare de viata, dar se afla pe drumul strategic care lega Cornul Abundentei de Marea Mediterana prin Fenicia navigatorilor si negutatorilor. Baalbekul a aparut candva prin mileniul al III-lea inainte de Hristos, dar momentul astral care a catapultat mica asezare in centrul istoriei a fost construirea unui templu dedicat zeului fenician Baal, zeul Soarelui si zeitatea suprema in religia feniciana. Peste noapte, Baalbekul a devenit centrul religios al intregii lumi feniciene, cu toate avantajele negustoresti ale acestei pozitii.

Zeul Baal si sotia sa, zeita Astarte, nu erau niste zei prea pasnici. Pentru a oferi ploaia necesara recoltelor, femeile si barbatii Baalbekului practicau prostitutia sacra – dupa cum scria un istoric grec, tatii si sotii isi ofereau fiicele si sotiile altor barbati in cadrul unor ritualuri care se transformau in orgii, de care regizorii porno din zilele noastre s-ar rusina. Evident, aceste “ceremonii” care aveau loc la date fixe erau udate din belsug cu vinul produs din abundenta pe valea Bekaa, fiind o sursa de inspiratie pentru bacanalele Eladei. Sa nu credeti ca Baal si Astarte cereau doar foarte mult sex, le placea rau de tot sangele, asa ca acesta curgea din belsug in templul din Baalbek.

Dar regatele feniciene au decazut, fiind cucerite ba de persi, ba de popoare venite din Anatolia, dar nimeni nu s-a atins de Baalbek… Pana cand un alt zeu, Alexandru cel Mare, venit din muntii Macedoniei, a cucerit Fenicia si, odata cu ea, Baalbekul. Numele s-au grecizat, dar obiceiurile au ramas… Baalbekul a devenit Heliopolis (tot Orasul Soarelui), zeul Baal s-a reincarnat in Zeus, Astarte in Afrodita, dar prostitutia sacra a continuat sa se desfasoare in templul lui Baal-Zeus. Elenizarea a fost urmata de romanizare, Caius Iulius Caesar fiind raspunzator de ocuparea Heliopolisului si includerea sa in Imperiul Roman. A urmat o noua perioada de aur a orasului, romanii dovedindu-se antreprenori de lucrari publice de un gigantism fara precedent… Foarte probabil, noile temple aveau scopul de a-i impresiona pe localnicii nu foarte doritori de noi guvernanti, dar grandoarea lor i-a facut totusi sa imbratiseze cultura si religia romana. Baalbek – Heliopolis devenea unul dintre cele mai sacre centre din intreg Imperiul Roman.

Aparitia crestinismului mai ascetic si mai pudic a fost insa palitura de osanda primita de oras. Baalbekul este unul dintre ultimele orase crestinate cu forta, de abia in vremea imparatului bizantin Iustinian (527-565), zeii pagani au fost obligati sa paraseasca scena, iar adolescentele orasului au incetat sa-si sacrifice virginitatea in templele orasului. Dar, cum traditiile si religia pagana supravietuiau in ilegalitate, Iustinian a hotarat demolarea partiala a templelor. Dupa nici o suta de ani, Isus era, la randul lui, inlocuit de profetul Mohamed, iar orasul si-a accelerat decaderea. Atacul lui Timur cel Schiop din 1400 si o sarabanda de cutremure au dus la parasirea orasului de catre locuitori, fiind readus la viata ca o relicva antica de abia in ultimul secol.

Am ajuns la Baalbek cu microbuzul din Beirut. Drumul trece prin Valea Bekaa, condusa de facto de miscarea siita Hezbollah, ale carei steaguri galben-verde flutura din zece in zece metri pe soseaua care lega Baalbekul de magistrala Beirut-Damasc. Pe aici, in ultimul an, au avut loc cateva rapiri, inclusiv ale unor ciclisti estoni rapiti langa orasul Zahle si eliberati cateva luni mai tarziu dupa platirea unei recompense. Dar, daca circuli cu transportul in comun, folosit de localnici, nu exista probleme de securitate. De altfel, in microbuzul cu care m-am intors din Baalbek am stat langa un libanez din Romania, venit acasa pentru satisfacerea serviciului militar obligatoriu, care mi-a spus ca, in ciuda unor probleme de securitate, daca folosesti mijloacele de transport in comun, nu e nicio problema.

Am ajuns la Baalbek, trecand pe langa o moschee shia imensa, extrem de colorata, stralucind in soare. Dupa ce am coborat, am fost asaltati de singurii doi comercianti de tricouri si suvenire din parcare, care au incercat sa gaseasca un tricou cu Hezbollah pe masura mea. Nu au reusit, asa ca am plecat mai departe spre situl arheologic. Desi zona este controlata de Hezbollah, sa nu credeti ca duce lipsa de turisti straini. Dimpotriva, americani si italieni, francezi, canadieni, germani si, iata, si romani bantuiau printre templele romano-greco-feniciene, iar cei cativa ghizi acreditati munceau din plin.

Am luat si noi un ghid, impartit cu un trio canadian. Ca de obicei, interpretarea moderna a istoriei primeaza. Daca am fi fost in zona crestina, ghidul ar fi spus ca Baalbekul a fost construit de fenicieni, iar crestinii libanezi sunt urmasii directi ai acestora, musulmanii fiind veniti de prin alte parti. Aici, in zona Hezbollah, am aflat ca, intr-adevar, zona a fost feniciana si amorita, dar ca acestia sunt semiti, adica din aceeasi familie ca si arabii si, ma rog, inghitind in sec, evreii. Deci, toate aceste incredibile monumente au fost construite de un soi de arabi J. Probabil, in orice parte a lumii, ghidul ar fi condimentat mult povestirea cu amanunte legate de prostitutia sacra si orgiile sexuale din Baalbek, dar aici, in partea shiita a Libanului, aceste povesti au fost driblate in cateva cuvinte. “Da, aici se practica prostitutia sacra, in acest templu”. Si punct!

Dupa imensa intrare in oras, aducand cu portile monumentale ale Acropolei ateniene, am patruns in imensa Mare Curte – o piata vasta, flancata de ce a ramas din niste temple incredibile. In aceasta Curte aveau loc sacrificiile – la inceput umane, ale fenicienilor, apoi de animale, ale grecilor si romanilor, iar unii mistici inca sustin ca acesta este un loc cu puteri speciale – probabil de la sangele zecilor de mii de jertfe.

Cel mai impresionant templu din oras era in mod cert templul lui Jupiter-Baal. Daca templul initial al lui Baal era descris de contemporani ca imens, romanii au facut un upgrade masiv, de neintalnit pe fata pamantului – masivele coloane ale tatalui tuturor zeilor aveau o inaltime de 23 de metri… Din pacate, marele templu a fost distrus, mai intai de Iustinian, apoi de cutremure… Dar raman insa cateva coloane impresionante, care, cu ajutorul imaginatiei, iti pot da o idee despre grandoarea edificiului…

Daca credeti ca pacatul prostitutiei se plateste, ei bine, nu e asa… Templul lui Afrodita-Astarte (atribuit eronat ca fiind al lui Bacchus), locul unde prostitutia sacra s-a desfasurat timp de secole, este admirabil prezervat… Divinitatile lumii moderne nu s-au razbunat pe acest templu… Pe vremuri i se spunea “templul cel mic”, fiind mai mic decat cel al lui Jupiter, in schimb, era, probabil, cel mai impodobit din intreaga lumea romana. “Templul cel mic” este, de fapt, un nume inselator – este mai mare decat Parthenonul atenian! Intrarea se face pe niste trepte monumentale, iar in interior poti descoperi tot panteonul roman – Vulcan cu ciocanul sau, o Victorie inaripata, Bacchus inconjurat de struguri, dar si o placa de pe la 1898, amintind de trecerea Kaizerului Wilhelm prin aceste locuri… Cu putina imaginatie insa, poti sa-ti inchipui templul cu acoperisul intact, un loc intunecat si misterios, probabil, luminat in mod dramatic de lampi cu petrol si lumanari, chipurile zeilor si zeitelor aparand si disparand in semiobscuritate.

In finalul excursiei, am intrat si in micul muzeu… este un muzeu interesant, nu foarte mare, dar cu destule obiecte provenite din Baalbek. Evident, “the best of” se afla la Muzeul National din Beirut, dar pot spune ca si micul muzeul din Baalbek este bine aranjat si cu exponate interesante.

Nu am putut sa plec din Baalbek fara sa arunc o privire prin marea moschee shiita de langa situl arheologic. Dintr-odata am fost teleportat in Iran… imaginile ayatolahilor de la Teheran pictate pe zidul exterior al moscheii si incredibilul interior cu zidurile tapetate in sticla, specifice moscheilor care adapostesc relicve sfinte ale vreunui martir sau ruda de martir. Incep sa cred ca, pentru shiiti, nationalitatea este mult mai putin importanta decat apartenenta la aceasta ramura a islamismului… un arab shia este mult mai apropiat de un persan shia decat de un arab sunnit.

 

Cum ajungi la Baalbek

Poti lua un microbuz din Cola, unul din cele trei-patru puncte din care pleaca autobuzele si microbuzele interurbane din Beirut. Drumul dureaza cam doua ore (depinde de traficul de la iesirea din Beirut), in’shallah. Drumul este extrem de pitoresc, traversand muntii Libanului, asa ca merita sa ai un aparat foto la indemana. Pentru a ajunge la Beirut insa, poti folosi avionul (Pegasus varianta low-cost via Istanbul, sau Tarom ca zbor direct). Pentru preturi, aruncati o privire pe butonul de mai jos.

 

Cazare Baalbek

Poti sa te duci si sa te intorci din Baalbek in aceeasi zi fara nicio problema. Daca insa, dintr-un motiv sau altul, chiar vrei sa dormi in Baalbek, poti sa dai de cateva pensiuni saracute pe strada principala. Baalbekul are si un “grand hotel” – Hotel Palmyra, una dintre acele relicve glorioase ale perioadei coloniale… Urmele fostei elegante pot sa-i incante pe unii sau sa-i exaspereze pe altii.

Viza Liban

Cetatenii romani nu au nevoie de viza pentru a intra in Liban, ci doar de un pasaport valabil. Atentie insa, accesul in tara va este interzis in caz ca cei de la trecerea frontierei gasesc urme ale vreunei vizite anterioare in Palestina ocupata (cunoscuta si sub numele de Israel). Aceste urme pot fi: stampile israeliene, stampile egiptene si iordaniene de la punctele de frontiera cu Israelul sau vreun obiect a carui provenienta este evidenta (nu va puneti tricoul cu “I’ve been to Tel Aviv and I only got this lousy t-shirt” pe voi). Daca va bate gandul sa mergeti mai departe spre Siria (care e exact peste munte), trebuie sa aveti viza luata din timp de la vreo ambasada a acestui stat.

Vremea in Baalbek

Daca Beirutul este binecuvantat de briza invioratoare a Mediteranei, Baalbekul, aflat de cealalta parte a masivului Liban, este binecuvantat de temperaturi care vara sar bine de 40 de grade la umbra. Evitati deci vara, dar si iarna cand poate fi surprinzator de frig… in jurul vaii Bekaa se afla munti cu varfurile inzapezite inclusiv la mijlocul lui iunie cand am fost pe acolo. Ca sa decizi cand este mai bine sa mergi la Baalbek, uită-te pe site-ul acesta.

Harta Baalbek

Click aici

Imagini din Baalbek

 

Imagini Liban: intrare Baalbek.JPG

Intrarea in vechiul oras

Imagini Liban: Curtea Sacrificiilor.JPG

Curtea sacrificiilor

Imagini Liban: Curtea Sacrificiilor

Imagini Liban: Curtea Sacrificiilor

Imagini Liban: templul lui Baal

Templul lui Baal – Zeus – Jupiter

Imagini Liban: Templul lui Baal Baalbek

 Cele cateva coloane care au mai ramas

Imagini Liban: templul lui Jupiter Baalbek

Obiective turistice Liban: zapada pe Valea Bekaa

Zapada pe Valea Bekaa

Imagini Liban: templul Afrodita Baalbek

Templul lui Astarte – Afrodita

Imagini Liban: templul Astarte Baalbek

Imagini Liban: intrare templul lui Astarte

impunatoarea intrare in templul lui Astarte

Imagini Liban: templul lui Afrodita

Interiorul templului

Imagini Liban: templul lui Astarte

Imagini Liban: pe aici a trecut Kaiserul

Pe aici a trecut Kaiserul

Imagini Liban: statuie templul lui Astarte

Statuie din templul lui Astarte

Imagini Liban: mozaic roman Baalbek

Mozaic roman

Imagini Liban: templul lui Astarte Baalbek

Imagini Liban: Muzeu Baalbek

Muzeul Baalbek

Imagini Liban: Muzeu Baalbek.JPG

Imagini Liban: steag Hezbollah

Steag Hezbollah

Imagini Liban: Moschee Baalbek

Marea moschee shita din Baalbek

Imagini Liban: ayatolahi

Ayatolahii

Imagini Liban: moschee shia in Baalbek

Interiorul spectaculos al moscheeii

Imagini Liban: moschee shia in Baalbek

Obiective religioase Liban: shrine fiica imamului Hussain

Aici se afla ramasitele fiicei imamului Hussein

Imagini Liban: moschee shia in Baalbek

Comentarii

  • Foarte interesant articolul.

    Am o mica problema legata de functionarea site-ului, mai precis daca incerc sa ma duc sus pe una dintre tarile din Asia de Est, Africa sau America de Nord (cele situate deasupra bannerului publicitar), nu pot selecta decat primele 2-3. Cand incerc sa selectez una din tarile care se suprapune cu bannerul, lista se inchide. Poate iti este de folos.

    Luka 9 august 2011 10:22 Răspunde
    • Luka multumesc de atentionare… Stiu si incerc sa rezolv cu ajutorul amicului care imi face partea tehnica… Sper sa rezolve problema.

      Imperator 9 august 2011 14:54 Răspunde
      • Cred ca cel mai simplu este sa muti bannerul mai in dreapta 🙂

        Luka 10 august 2011 10:16 Răspunde
  • Multumim pentru articol, excelent ca de obicei. Ar merge si un serial cu Libanul, ce parere ai?:)

    Dudian 9 august 2011 10:44 Răspunde
    • Multumesc de aprecieri.. ma gandesc sa scriu la un moment dat, dar sa prind momentul ala… de vreo 3 weekenduri nu prea stau pe acasa 🙂

      Imperator 9 august 2011 14:55 Răspunde
  • Pe site-ul celor de la http://www.mae.ro scrie ca e nevoie de viza pentru Liban

    Adrian 31 august 2011 15:56 Răspunde
    • Tot ce e posibil, mi nu mi-a trebuit. Mi-au pus o stampila in pasaport si am intrat fara probleme. Si era stampila de intrare, nu viza

      Imperator 31 august 2011 16:29 Răspunde
  • Nu mai trebuie viza din toamna 2010

    Geox 12 martie 2013 19:22 Răspunde
  • Pingback: Iordania, Regatul minunilor (ep. 1). Bine ati venit la Amman!

  • Foarte interesant articolul, imi doresc de ceva timp sa merg in Liban, adaug si Baalbeck pe wish listul libanez

    Mirela ExTraViTa 26 ianuarie 2014 21:31 Răspunde

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii