Belfast – where the streets have no name

Acum vreo 20 de ani, cand calatorii se gandeau pe unde sa se mai duca, ce orizonturi sa mai cucereasca, evitau cu grija “cei 4 B”… Cine erau cei 4 B ? Simplu – Bagdadul, Beirutul, Bosnia si Belfastul. Douazeci de ani mai tarziu, situatia s-a mai schimbat. Bagdadul continua sa fie un loc destul de periculos de vizitat, Beirutul s-a pacificat si, incet-incet, revine ca o destinatie “cool” pe harta lumii, in Bosnia e liniste si frumos, iar Belfastul reintra pe harta turistica a lumii in urma “Acordurilor de Vinerea Mare”…

In ciuda faptului ca marketerii turismului din Belfast depun eforturi sustinute (si bugete pe masura) pentru a promova 2012 ca an in care e bine sa vizitezi capitala Irlandei de Nord (se implinesc 100 de ani de la scufundarea Titanicului, vas construit in Belfast), continui sa cred ca cea mai interesanta parte de vizitat in Belfast se afla pe linia frontului dintre catolicii republicani si protestantii loialisti, in Belfastul de Vest… Aici, timp de decenii au avut loc lupte si masacre, tot aici este locul unde U2 zicea ca strazile nu au nume… Belfast – where the streets have no name!

Am ajuns in Belfast venind cu autobuzul din capitala Republicii Irlanda, Dublin. Exista cateva moduri de a vizita zona ravasita de “The troubles” in anii ‘70, ‘80 si ‘90… Un mod este sa te catari pe un autobuz turistic supraetajat din acela cum vezi la Londra, la Paris si, mai nou, si la Bucuresti. Dar, probabil, cel mai interesant mod este sa iei un “Black Taxi Tours”… Insa, inainte sa urc la bordul unui astfel de taxi, cateva cuvinte despre povestea Belfastului.

Desi, prin zona, au existat asezari umane de acum vreo 10.000 de ani, niciodata nu a aparut vreun oras cat de cat important pana in secolul al XVII-lea, cand Sir Arthur Chichester, fost Lord Deputy of Ireland (guvernator adjunct), a fondat orasul Belfast pe locul unui vechi castel normand, populandu-l cu colonisti protestanti din Scotia si Anglia. Epoca de aur a orasului a aparut in timpul Revolutiei industriale din secolele XVIII-XIX, cand Belfastul a devenit unul din cele mai mari centre industriale din Regat – in special tesaturi, dar si productia de franghii, tutun si vase oceanice a luat nastere in Belfast, atragand numerosi protestanti din insula mai mare de langa Irlanda. La sfarsitul secolului al XIX-lea, Belfastul prelua locul Dublinului ca cel mai important centru urban de pe insula verde si, de departe, mult mai prosper. La sfarsitul secolului, mai mult de jumatate din productia textila Imperiului Britanic se producea in Belfast, iar santierele navale Harland & Wolff tineau nu mai putin de 35.000 de muncitori pe statul de plata, fiind cel mai mare santier naval din lume! De altfel, aici s-a construit si celebrul Titanic (“Cand a plecat de aici, era totul OK”, sustin locuitorii din Belfast pana in ziua de azi).

Irlanda este o tara catolica, iar irlandezii, niste catolici plini de devotiune, mandri de faptul ca la ei crestinarea a inceput in jurul anului 500 cu Sf. Patrick… In schimb, in ultimele secole au suferit ocupatia englezilor care, desi initiali catolici, au trecut la protestantism in momentul in care regele Henric al VIII-lea s-a suparat ca papa nu-i acceptase cererea de a divorta de regina Caterina de Aragon, asa ca a decis ca biserica Angliei sa „divorteze” de Roma si el de regina Caterina. De voie, de nevoie, cea mai mare parte a englezilor au trecut la acea forma de protestantism numit anglicanism, dar irlandezii au continuat sa se inchine Romei…

In cursul sutelor de ani, nobilii catolici au fost descaunati, privilegiile anulate, iar pamanturile confiscate si acordate nobililor sau soldatilor englezi… Irlandezii catolici au ajuns in curand paria societatii, un soi de lepadaturi, buni doar pentru munca de jos… Englezii s-au comportat in Irlanda ca si in India, Kenya sau Jamaica – fara mila, fara indurare fata de populatia locala. Intre 1841 si 1846, a avut loc marea foamete (provocata de englezi), in urma careia milioane de irlandezi au avut de ales intre a muri de foame si a emigra peste Ocean. Multi (inclusiv stramosii lui J.F. Kennedy) au emigrat, iar populatia insulei s-a prabusit… De abia in 1961 s-a inregistrat primul recensamant, care indica o crestere a populatiei, varful de populatie de 8 milioane fiind atins in 1841. Astazi insula adaposteste doar 6 milioane de locuitori!

La inceputul secolului al XX-lea, miscarea nationala irlandeza s-a cristalizat si intarit. Ridicarea la lupta din zilele de Paste ale anului 1916 a cutremurat stapanirea engleza, dar nu a distrus-o. Numerosi irlandezi au fost executati pentru ca englezii nu voiau tulburari in Irlanda, in timp ce milioane de englezi luptau pe continent in Primul Razboi Mondial. Dar insurectia irlandeza a continuat si in anii imediat urmatori primei conflagratii mondiale printr-un razboi de gherila. Desi nu au fost infranti, englezii au decis ca e timpul sa puna capat problemelor, asa ca o delegatie irlandeza a fost chemata la Londra si i s-a pus in fata un tratat pe care nu putea sa-l refuze – Irlanda era declarata independenta, dar seful statului continua sa fie regele Marii Britanii, Irlanda devenind parte a Commonwealth-ului, dar partea de nord-est a insulei urma sa ramana in componenta Marii Britanii, inclusiv orasul Belfast.

Irlandezii nu au prea avut ce face, de fapt nici nu aveau prea multe sanse de victorie, asa ca au semnat. Impotriva acestei decizii s-a ridicat principala forta de gherila – Armata Republicana Irlandeza (sau IRA) si aripa sa politica – Sinn Fein. Acestia vor provoca un razboi civil in nou creata Irlanda libera, dar il vor pierde. IRA si Sinn Fein vor continua sa reprezinte ceva in Irlanda de Nord, dar nu si in Republic of Ireland, proclamata in anii ’30, cand a avut loc despartirea definitiva de Marea Britanie.

Anii de dupa divizare au fost extrem de duri pentru irlandezii catolici din Nord. Drepturile lor nu au fost recunoscute, nu erau angajati in nicio slujba cat de cat platita, practic, reprezentau o populatie de mana a doua… in anii ‘60, IRA s-a reactivat, a inceput lupta pentru drepturi civile, cerand drepturi egale cu protestantii. Englezii au raspuns cu gloantele politiei. IRA nu a stat cu mainile incrucisate, raspunzand si ea cu gloante (IRA a fost sprijinita masiv de irlandezii din SUA si mai putin de cei din Irlanda), la fel si militiile paramilitare protestante… A urmat un razboi de 30 de ani, dominat de atentate si carnaje periodice… Numarul celor morti pare mic – 3.600 de persoane au fost ucise in 30 de ani din cauza luptelor… dar generatii intregi au fost afectate.

Am ajuns in autogara din Belfast, fiind asteptat de un tip roscat cu o pancarta cu numele meu. Aflasem de tururile taxiurilor negre din ghidul In Your Pocket Belfast. In timpul lui “The Troubles”, circulatia transportului in comun a fost sistata in Belfastul de Vest, dar locuitorii aveau nevoie de o forma de transport. Asa au aparut taxiurile negre londoneze, care au jucat rolul de autobuze si continua sa joace un rol de maxi-taxiuri pentru comunitatile din zona. Unii soferi, mai ales cei mai in varsta, care au cunoscut indeaproape perioada de atunci, fac acum tururi pentru turisti povestind despre viata de zi cu zi…

Soferul nostru este roscovan si vorbeste cu un accent irlandez inimitabil si, uneori, greu de inteles. Din capul locului, se deconspira – este catolic si a trait si locuit acolo in toata perioada… Povesteste cu inima. A vazut si a cunoscut multe.

Dupa cateva minute ajungem pe Falls Road, in cartierul catolic… Pe aici, in fiecare an trec procesiuni protestante pentru a-i intarata pe catolici. Chiar cu doua zile inainte, in orasul Derry (oras majoritar catolic) au avut loc incidente in urma unei festivitati protestante. Incep sa apara desenele pe ziduri, asa-numitele “murals”. Este o forma de arta foarte populara in Irlanda de Nord. Sunt manifeste politice, dar si memoriale pentru eroii cazuti in razboi… Sunt imaginile “martirilor”. Instantaneu imi aduc aminte de Iran… sunt identice, si acolo era plin de “murals” cu imaginile martirilor cazuti in razboiul Iran-Irak. Iata o latura identica pentru irlandezii catolici si iranienii shiiti – cultul eroilor.

Oprim in fata celui mai fotografiat “mural”. Este format din numeroase imagini. Combina imaginile de solidaritate cu popoare aflate sub ocupatie straina (Palestina sau chiar si Catalonia care pare sa fie foarte populara in “muralele” irlandeze), imagini cu nemuritorul Che, chiar si o reclama la Taxi Trax, compania care asigura acum “Black Cabs Tours”. Taximetristul ne povesteste despre fiecare imagine in parte… femei militante ucise de politia britanica, grevisti ai foamei morti dupa mai bine de doua luni de greva a foamei.

Plecam mai departe. Intre noi si sofer se afla un perete de plexiglas prin care se deschide o ferastruica. Prin ferastruica primim o chestie de plastic aratand ca o lumanare mai mare. Nu este o lumanare, desi multe lumanari au ars dupa folosirea acestei bucati de plastic. Sunt gloante de cauciuc, care teoretic cauzeaza dureri, dar nu sunt letale. Teoretic, pentru ca in Belfast exista un gard imens cu pozele celor ucisi de gloante de cauciuc… in general, tineri, fete si baieti de pana in 18 ani.

Mai departe, ne oprim in fata sediului Sinn Fein, partidul IRA. Pe vremuri, era proscris, astazi este reprezentat in Parlamentul Irlandei de Nord, dar si in consiliul local al Belfastului. Chiar Lordul-Primar al Belfastului este un reprezentant Sinn Fein. Cinci reprezentanti Sinn Fein sunt alesi pentru Parlamentul Britanic de la Londra, dar nu isi iau fotoliile de deputati in primire pentru ca refuza juramantul de credinta pentru regina. Tot aici, se afla si o librarie a Sinn Fein, iar pe calcanul cladirii se afla o imagine imensa al lui Bobby Sands, unul din grevistii foamei morti in 1981. Bobby Sands, unul din liderii IRA, a fost capturat si inchis. Dupa o perioada, i-a fost revocat statutul de prizonier politic (britanicii l-au numit cu manusi “Special Category Status”). De-a lungul timpului, acei prizonieri de razboi carora le-a fost revocat statutul de prizonieri politici (nu suna bine intr-o tara care sustinea ca e “democratica”) au protestat in diverse feluri – unii au refuzat uniformele si se inveleau doar in niste pleduri, altii au refuzat sa se spele, dar Bobby Sands si colegii sai au inceput o greva a foamei.

Imediat dupa ce a inceput greva foamei, un deputat din Parlamentul de la Londra a murit. In circumscriptia lui a fost inscris Bobby Sands drept candidat si a castigat la limita in fata candidatului protestant sustinut de Londra, devenind, la 27 de ani, cel mai tanar membru al Parlamentului Britanic. In urma acestei alegeri, Marea Britanie a promovat un act legislativ care interzicea celor aflati in puscarie sa mai candideze (exista un “vid legislativ” in acest domeniu). Dar deja nu se mai putea face nimic – Bobby Sands, voluntar IRA, condamnat la 14 ani de inchisoare, aflat in greva foamei, devenea cel mai tanar parlamentar britanic din istorie. Va muri la scurt timp dupa aceea, dupa nu mai putin de 66 de zile de greva a foamei, la varsta de 27 de ani. 100.000 de oameni l-au condus spre locul de veci din Belfast, alte mii de oameni protestand in intreaga Europa – consulatul britanic din Gent, Belgia a fost incendiat, iar regina Elizabeth a fost atacata cu rosii in timpul vizitei de stat la Oslo, numeroase orase din Franta redenumind strazi cu nume de britanici in “Rue Bobby Sands”. In Teheran, bulevardul pe care se afla ambasada britanica a fost redenumit din “Winston Churchill Avenue” in “Bobby Sands Avenue”, obligandu-i pe britanici sa deschida o alta poarta pe bulevardul Ferdosi pentru a nu fi obligati sa aiba ca adresa oficiala “Bobby Sands Avenue”… Desi renumele sau international nu mai este atat de mare, el continua sa fie unul din cei mai importanti martiri catolici din Ulster… iar citatul sau este scris cat casa peste tot: “Our revenge will be the laughter of our children” – “Razbunarea noastra va fi rasul copiilor nostri”.

Urmatorul stop, o curte mica in care se afla o cruce celtica si numele celor ucisi de politie si militiile protestante scrise pe un zid. Acesta este “Zidul Pacii”, zidul de vreo 10-15 metri inaltime care separa comunitatea catolica de cea protestanta. De altfel, cartierul este inconjurat de ziduri, baraje si porti de acces care sunt inchise noaptea… asta la 13 ani de la “Good Friday Accords”. Ma intreb cum era pana atunci… Ghidul ne arata poza cuscrei lui ucise de politie cu multi ani in urma…

Am parasit Falls Road, principala artera, am intrat pe strazile laterale ale cartierului… Ar putea fi un cartier banal din orice colt din Marea Britanie… dar aici atarna steaguri irlandeze, pe multe case sunt placute memoriale cu numele martirilor IRA cazuti in lupta… Majoritatea luptatorilor IRA erau razboinici part-time, aveau o casa, se mai intorceau la nevasta si copii, uneori mai lucrau sa faca un ban… si, ca veni vorba de bani, desi ne aflam in Marea Britanie, in cartierele catolice magazinele accepta mai repede euro decat lirele sterline. Euro este moneda nationala a Irlandei, deci si a Belfastului de Vest.

Casele sunt niste mici fortarete, chiar si atat de iubitele puburi au gratii la geam, iar mesenii nu stau in prima camera de la sosea, ci de abia in a treia incapere… Din cand in cand mai trecea cate o masina protestanta si, in viteza, aruncau cate o grenada pe geamul puburilor catolice.

Din nou prin cartiere, case private cu calcanele pictate de baieti si fete zambitoare cu mitraliere in maini, si cu indemnul “Pray for us” – “Roaga-te pentru noi”. Il intreb pe sofer daca mai este periculos… in ultimii ani au mai fost focuri trase in directia taxiului sau, este bine cunoscut de militiile loialiste pro-britanice.

Este o atmosfera ciudata… am mai fost pe linii ale frontului – la Mostar, la Sarajevo, la Beirut sau Nikosia. Vezi urmele razboiului, vezi gauri lasate de gloante, urme ale obuzelor, case arse… aici nu… totul pare normal, linistit, copiii joaca fotbal pe strada, sub privirile martirilor de pe calcane… taximetre negre cu turisti trec pe stradute si opresc in fata celor mai spectaculoase murals. Mi se pare o atmosfera putin ireala… ne aflam totusi in Marea Britanie si pe toate gardurile sunt dovezi ale faptului ca britanicii sunt criminali, iar armata britanica recent retrasa, o gasca de psihopati (conform povestilor ghidului nostru)… Aici razboiul nu mi se pare atotcuprinzator, prin alte locuri, probabil, aceste murals nu ar fi existat. Il intreb pe sofer cum se face ca nu sunt sterse. “Pai, in timpul razboiului erau sterse, dar le vopseam din nou. Acum ne-au lasat in pace”.

E timpul sa trecem de partea cealalta, in zona protestanta. Trecem prin poarta care se inchide noaptea, dar care acum e pustie. Suntem de cealalta parte a Zidului Pacii… daca pe partea catolica este un zid ca orice zid si, din cand in cand, pozele celor ucisi, aici ai parte de arta graffitiurilor… Se pare ca artistii de murals frumoase sunt exclusiv catolici. In schimb, aici poti sa-ti scrii mesajele… Multi cer pace: “Friends can be friends anywhere, anytime in the world – you just have to talk to each other”. Altii nu: “Our day will come” scrie Berni – Catholic. Adaugam un mesaj in romana – nu este original, este un citat din strajerul cetatii Sighisoara – “Facem sa fie bine!”. Asa sa le ajute Dumnezeu.

Zidul Pacii care protejeaza cum-necum comunitatile e de vreo 2 kilometri. Intram adanc in cartierul protestant. Soferul nu pare sa se simta la fel de confortabil ca acasa… se uita in toate partile… Aici flutura steagul britanic – Union Jack. Ne oprim intr-un cartier, unde, in fine, dau de murals-urile loialiste, probritanice. In primul rand, imaginea regelui olandez protestant William al III-lea, care in 1690 l-a invins pe regele catolic James, obtinand coroana Angliei, Scotiei si Irlandei. Pentru protestanti, batalia de la Boyne este momentul magic in care au ocupat Irlanda. Pentru irlandezi, este sinonim cu inceputul celei mai negre perioade din istoria lor.

Un alt erou protestant este Oliver Cromwell, republicanul care a condus Marea Britanie, abolind pentru o perioada scurta monarhia. Este si el pictat pe un calcan intreg cu un citat mai mult decat ofensator: “Catholicism is more than a religion, it is a political power, therefore I’m led to believe there will be no peace in Ireland until the Catholic Church is crushed” – “Catolicismul este mai mult decat o religie, este o putere politica, prin urmare sunt determinat sa cred ca nu va fi pace in Irlanda pana cand Biserica Catolica va fi zdrobita”.

Pozez si filmez… Soferul imi spune sa nu ma duc prea departe pentru ca este cunoscut prin zona. Ma uit la ceas, turul trebuia sa tina o ora si jumatate, dar a trecut bine de doua ore. Am vazut cam marea parte a locurilor si am putut povesti cu un luptator IRA. O experienta deosebita… Ma intreaba unde sa ne lase. In centru, in fata Primariei… trecem din nou in revista zidurile si gardurile de pe Falls Road… where the streets have no name… In Belfastul de Vest, oricine stia religia, dar si bogatia oricarui locuitor in functie de unde avea casa… nimic nu era intamplator… cel care statea la numarul 19 era evident mai bogat decat cel din casa cu nr. 17… Nr. 17 era mai apropiat de zona protestanta. Asa ca U2 si-ar fi dorit ca strazile din Belfast sa nu aiba nume…

Suntem lasati la intrarea in Primarie… Este o cladire imensa, o Casa a Poporului din Belfast, trufasa, somptuoasa, superba… Mandria perfidului Albion, simbol al dominatiei britanice in Irlanda… Iar in fata cladirii, se afla, acra, statuia reginei Victoria… Ce ironie ca, acum, in Primarie, Lordul-Primar este irlandez-catolic, membru Sinn Fein – IRA… acum nu foarte mult timp, n-ar fi avut voie nici sa treaca prin fata Primariei… si acum conduce un oras divizat, dar in care, Slava Domnului, razboiul continua doar prin imagini pictate pe calcane de cladiri… Belfast, where the streets have no name, dar extrem de multe amintiri…

Cum ajungi in Belfast

Nu exista zboruri directe intre Belfast si Romania. Exista zboruri directe intre Bucuresti si Dublin (efectuate de Blue Air si Aer Lingus, compania nationala irlandeza), dar si intre Dublin si Bacau si Cluj-Napoca (Blue Air). Pentru Belfast, poti sa iei un autobuz direct din aeroport sau de la autogara din centrul Dublinului (22 de euro dus-intors). Daca vrei sa zbori, poti sa zbori intr-o destinatie unde zboara Ryanair (Charleroi, Bergamo, Pisa, Luton) cu vreun low-cost din Romania, si de acolo mai departe cu Ryanair.

Belfast Black Taxi Tours

Un tur de o ora si jumatate costa 30 de lire si pot intra patru persoane intr-un black taxi. Toti soferii sunt oameni care au trait prin “The Troubles”, care au condus taxiuri in acea perioada, unii au luptat pentru IRA, asa ca veti asculta marturiile unor oameni care au fost acolo.

Cazare in Belfast

Eu am fost doar intr-o excursie de o zi si am dormit in Dublin (Dublin – Belfast 2 ore cu autobuzul), asa ca nu va pot recomanda vreun hotel sau pensiune… Aruncati o privire pe booking pentru oferte bune.

Vremea in Belfast

Locuitorii Irlandei de Nord (atat protestanti, cat si catolici) vad destul de rar soarele – eu am avut noroc, ca am mai avut parte de “ferestre” de “sunny spells” , ploaia incepand fix cand am urcat in autobuzul de intoarcere la Dublin… Rareori este foarte frig, dar nici prea cald… Pentru mai multe informatii, uitati-va aici la statistica meteo in Belfast.

Viza Irlanda de Nord

Irlanda de Nord este parte a Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, deci nu ai nevoie de viza, nici macar de pasaport, ci doar de cartea de identitate. Nici Irlanda, nici UK nu sunt in spatiul Schengen, asa ca vei fi controlat la frontiera venind dinspre vreo alta tara a UE, dar nu cand treci din Irlanda in Irlanda de Nord – nici nu-ti vei da seama cand ai trecut dintr-o parte intr-alta.

Top 3 obiective turistice in Belfast

In mod cert, vii degeaba laBelfastdaca nu viziteziWest Belfast. In afara de zona respectiva, nu rata Primaria (tururi gratuite!), dar si centrul… O sa scriu un alt articol despre “celalalt” Belfast in curand.

Harta Belfast

Click aici

Imagini Belfast

Taxiul negru ne asteapta la autogara

Murals

IRA sprijina de asemenea Catalunya

dar si Palestina

Ai parte si de niste reclame

dar si de arta (aici e Guernica de Picasso)

Sediul Sinn Fein de pe Falls Road

Bobby Sands, parlamentarul britanic mort in greva foamei

Gradina martirilor

pe strazile din cartierul catolic

Case – fortareata in Belfastul de Vest

Sunday, bloody Sunday

Nici Marea Foamete nu a fost uitata

Prin cartierul catolic…

Gloante de cauciuc

si victimele lor

Zidul Pacii (din partea protestanta)

Scriind mesaje pe Zidul Pacii

In cartierul protestant, flutura steagul britanic

In mijlocul cartierului protestant

Regele William al III-lea, cuceritor al Irlandei

Luptatori din militiile protestante

Oliver Cromwell

[mwi-product sku=”TA006,A7,TA016″ img_width=”200″ desc=”false” type=”add” btn_color=”blue” btn_link=”button” cols=”3″ ]