Exista locuri in care am mai fost, dar in care ma intorc cu placere de fiecare data. Unul dintre aceste locuri este si Sri Lanka, insula aflata in varful ascutit al Indiei, ca o mica minge gata sa fie strapunsa de marele sau vecin nordic. De fapt, insula are mai degraba forma unei lacrimi, o forma probabil predestinata pentru aceasta insula care a suferit mult prea mult de-a lungul istoriei ei. Am fost pentru prima oara in Sri Lanka in iarna lui 2010-2011, practic, am petrecut Anul Nou 2011 pe plaja de la Hikkaduwa. Tocmai se terminase razboiul civil care insangerase insula timp de peste 30 de ani si intreaga natiune (inclusiv minoritatea tamila) astepta inceputul unei vieti noi, mai prospere. Din pacate, vremea a fost extrem de proasta o buna parte din vacanta (ploi, uneori diluviene, cer negru, plumburiu), ceea ce, evident, are un impact negativ asupra oricarui calator… dar mi-am promis ca ma voi intoarce candva… pentru vremuri mai bune.

Doi ani si aproape jumatate mai tarziu. Discut cu cei de la Qatar Airways despre un proiect impreuna si trebuie sa gasim o destinatie acoperita de acestia. Nu a fost foarte greu ca Sri Lanka sa intre pe lista scurta a destinatiilor dorite. Si dupa o scurta cautare in sistem, destinatia castigatoare este… Colombo! Cool, chiar mi-am dorit sa revin in insula de smarald cu forma de lacrima. Arunc o privire pe internet sa vad cum e vremea – in zonele nordice si estice este sezonul secetos (exact acolo unde m-a plouat data trecuta), iar pe coasta vestica (unde se afla capitala, Colombo, si statiunile cele mai cautate – Hikkaduwa, Kosgada, Unawatuna) bate musonul. Asta e… poate de data asta voi avea noroc.

E OK. Sri Lanka le comunic celor de la Qatar Airways, care imi mai fac o surpriza. Ei au un partener local, una dintre cele mai reputate agentii de turism din Sri Lanka – Andrew Travel care s-a oferit sa-mi prezinte insula… Multumesc frumos! Cateva schimburi de mailuri si confirmarea vine – voi fi asteptat de un sofer la aeroport si voi calatori cu el prin intreaga tara. Chiar lux! Deja incepusem sa studiez mersul autobuzelor prin insula. Ce mi-ar mai trebui? A… viza! Data trecuta nu am avut nevoie de nicio viza de Sri Lanka. Intru pe net si descopar ca mai nou ai nevoie de viza, dar care se poate obtine online. Accesez linkul, completez, platesc 20 de dolari (de, trebuie si ei sa castige ceva) si primesc un mail ca voi primi raspuns la cererea de viza in 48 de ore. Nici nu intru pe o alta pagina, cand ma si trezesc cu mailul de confirmare. Ma uit la ceas. E 12 noaptea la Bucuresti, 2:30 noaptea la Colombo. Oare o fi cineva la birou la aceasta ora? Am dubii… probabil e un “automatic response”.

Cateva zile mai tarziu, descind la Otopeni cu rucsacul in spate. Tocmai veneam de la Nasul TV unde inregistrasem o emisiune despre travel, asa ca aveam o superpofta de destinatii noi, exotice. In plus, cei de la Qatar Airways mi-au facut, de asemenea, o surpriza, iar biletele erau la business class… asta da vacanta de 5 stele J.

Dupa stagiul la business lounge-ul din Otopeni (unde parola la wifi continua sa fie 2030wifi – o puteti folosi in caz ca gasiti networkul “business” prin aeroport), m-am imbarcat si am si primit cadou o pijama Qatar Airways J. Sa fie vreun semnal discret ca ar trebui sa dorm? E cam devreme, zborul pleaca pe la 6 dupa-amiaza si ajunge la Doha la miezul noptii, asa ca nu am chef de somn… de fapt, o sa scriu postarile despre excursia din Canada. Vine stewardesa sa ma intrebe ce vreau de baut – apa, suc de portocale, sampanie. Cum nu prea le am cu alcoolul, cer un suc de portocale. Surpriza este mare – este suc adevarat de portocale, stors din portocale adevarate, nu din vreo cutie. Nu cred ca portocalele sunt stoarse chiar la fata locului, probabil vin inghetate… dar, oricum, e un suc de nota 10.

Despre business classul lui Qatar ce sa zic? Daca l-as descrie intr-un singur cuvant, as zice “rafinament”. Scaunele evident ca se inclina, dar nu la 180 de grade (asta inteleg ca se intampla pe zborurile lungi, pe cand zborurile Bucuresti – Doha si Doha – Colombo sunt de medium-curier, sub 5 ore), dar, orisicat, devin foarte confortabile. Poti alege intre zeci (sau sute) de programe de entertainment – filme, muzica, documentare, seriale, jocuri (asta se intampla si la economy) sau sa lucrezi la laptop. Am avut o mica retinere cum ca bateriile nu erau incarcate, dar si problema asta s-a rezolvat – scaunul era dotat cu prize, deci puteam sa-mi incarc laptopul. In plus, la un moment dat, imi pot folosi telefonul pentru dat SMS-uri si internet. E drept, costa – la tarif de roaming am fost anuntati, dar, cum nu am roaming, m-am concentrat pe scris.

Mancarea buna, serviciul super atent, un serviciu tipic pentru rafinamentul oriental si, intr-un final glorios, m-am si trezit la Doha. Dupa un scurt survol al capitalei, Qatar, probabil datorita numeroaselor curse care aterizau la ora respectiva, aterizam in siguranta la Doha.

Aeroportul din Doha are mai multe terminale. Ma rog, aeroportul actual, pentru ca se construieste un aeroport nou-nout care se doreste sa fie cel mai tare aeroport din lume. Inaugurarea este prevazuta pentru 12.12.2012 cu o saptamana inainte de sfarsitul lumii, asa ca o sa-l prindem. Dar, pana atunci, exista 3 terminale (care, de afara, seamana cu niste autogari) – terminalul pentru cei care raman in Qatar (un numar redus de pasageri, probabil 10% din tot avionul), terminalul economy si Premium Terminal – un terminal special pentru cei care calatoresc la clasa Business si First. Am calatorit destul de mult cu business class, m-am spart in figuri destul de des prin business lounge-uri (una dintre putinele dati cand m-am ametit a fost la primul meu zbor business class cand am stat 7 ore in business lounge-ul din Zürich si am vrut sa incerc cate putin din toate bauturile… din pacate, erau vreo 20-30 de bauturi si putin din fiecare a insemnat cam mult :)), dar n-am vazut niciodata un terminal intreg dedicat calatorilor la clasa business.

La scara avionului, am fost asteptati de un autobuz special (printre noi, a fost un cuplu inca si mai special pe care l-a asteptat limuzina) care, dupa un drum destul de lung, ne-a varsat in fata terminalului Premium… iar dupa ce am trecut de controlul de securitate, m-am trezit in fata unor scari de marmura ca de palat imperial de secol 18! Wow!

Sus, la etaj, inca si mai wow – garderoba (unde mi-am lasat bagajul de mana, jobenul, umbrela si parpalacul :)), sala de business echipata cu computere, imprimante, scannere etc., dar si o sala de jocuri! Evident, camera pentru copii cu bonele de rigoare, dar si un restaurant imens, cu zeci de feluri de mancare – arabesti, europene, orientale… totul moca! Premium Terminal este un soi de Nirvana, un soi de all-inclusive… mai ales ca mai sunt si camere de dus J. Piscina lipseste, dar sper ca noul terminal va fi avut asa ceva in vedere.

Din pacate, tranzitul a fost cam scurt, nici doua ore, asa ca, dupa ce am gustat niste humus si labneh (eram in Orientul Apropiat, se impunea!), m-am indreptat spre poarta de imbarcare de Colombo.

Zborul spre Colombo a fost mult mai scurt… El, saracul, a durat tot vreo 4-5 ore, in schimb, eu am dormit tun dupa ce m-am uitat la Aventurile lui Tintin. Iar dimineata, stewardesa m-a trezit cu doar 20 de minute inainte de aterizare… Shukran, cu cat am dormit mai mult, cu atat mai bine… La Colombo era dimineata, iar ziua se anunta plina – urma sa mergem cateva ore bune pana in zona oraselor istorice si sa vizitam Polonnaruwa, un loc minunat unde data trecuta parca se rupsese cerul de atata ploaie!

Ajung in aeroport, eram singurul avion care aterizase la ora respectiva, asa ca formalitatile de trecere a frontierei au fost extrem de rapide. Granicerul a scanat pasaportul, a stampila, mi-a zambit si am trecut mai departe. A sosit si bagajul, apoi am scos niste bani rapid dintr-un bancomat si mi-am cumparat SIM de Sri Lanka pentru a putea vorbi la telefon. Stau aproape o saptamana in Sri Lanka si se justifica sa-mi iau numar local. Am platit 850 de rupee (5,30 euro) si am avut credit de 800 de rupee, destul cat sa vorbesc de vreo 15 ori cu Romania si de cateva ori prin Sri Lanka :).

La iesirea din aeroport ma astepta Athula, soferul de la Andrew Travels, cu care voi “cuceri” Sri Lanka in urmatoarele cateva zile, un tip simpatic si care a lucrat ca ghid si sofer timp de 30 de ani – deci a vazut multe si stie inca si mai multe.

Drumul spre zona oraselor istorice a fost destul de lung. Desi soselele din Sri Lanka sunt bune si foarte bune, marea majoritate nu au decat o banda pe sens, iar pe sosea se afla tot soiul de vehicule lente incepand cu tuk-tukuri si terminand cu camioane, asa ca nu poti merge cu o medie orara mai mare de 30-40 km/h. Pe multe sosele din centrul tarii se lucra la largirea soselei la doua benzi, ceea ce va imbunatati viteza de deplasare in viitorul imediat, dar, cand am bantuit eu, lucrarile ne-au incetinit. Sfarsitul razboiului a eliberat o buna parte din buget pentru lucrari mai constructive si cam prin toata Sri Lanka vizitata erau destul de multe lucrari de infrastructura. De altfel, tocmai a fost terminata prima autostrada (care porneste de la vreo 20 km sud de Colombo si merge pana la Galle, asigurand un transport de viteza spre statiunile marine din sud si orasul istoric Galle).

Cum ne miscam noi cam greu si cu putine ore dormite in avion, evident ca nu am rezistat prea mult, asa ca am cam atipit. Planul initial era sa ne oprim intai la Habarana, unde aveam hotelul, si apoi sa mergem spre Polonnaruwa… “Athula, daca ajungem la hotel, acolo pic, hai mai intai la Polonnaruwa si apoi la hotel.” Asa ca am trecut in viteza prin Habarana, o localitate fara nimic special, avand doar avantajul ca e la o raspantie de drumuri, aproape de toate atractiile zonei oraselor istorice, si ne-am indreptat spre Polonnaruwa.

Sri lankezii (sau singhalezii) se mandresc cu faptul ca sunt arieni. Ei provin de undeva din nordul Indiei si au colonizat Sri Lanka, unde au gasit niste populatii locale primitive numite “veda”, rude ale bastinasilor australieni si polinezieni. Legenda spune ca fiul unui rege din India nordica a fost pedepsit pentru niste fapte rele de catre taica-su care l-a pus impreuna cu niste partizani pe cateva luntre pe Oceanul Indian sa plece din tara… moarte sigura, dar oamenii au avut zile, asa ca au debarcat pe coasta lankeza, unde au fondat primul stat lankan… Ulterior, se vor converti la budism datorita copiilor marelui imparat indian Ashoka ce au venit in insula, convertind regele local. Tot prin primul mileniu dupa Hristos, tamilii, o populatie dravidiana din sudul Indiei (unde exista chiar si o provincie extrem de populate numita Tamil Nadu), au trecut stramtoarea denumita “Podul lui Adam” si au ocupat nordul insulei, incepand un conflict care va dura cateva secole – hindusii tamili contra budistilor singhalezi. Capitala singhaleza aflata initial la Anuradhapura, destul de in nord, a fost mutata de cateva ori spre sud pentru a o feri de atacurile tamale – mai intai la Polonnaruwa, apoi si mai la sud, ajungand la Kandy, la 100 km de coasta vestica, ultima capitala a regatului singhalez ocupat de englezi in 1815. Eu urma sa vizitez Polonnaruwa, cea de a doua capitala a Sri Lankai. Polonnaruwa a jucat rolul atat de capitala singhaleza, cat si a chola (cum erau denumiti tamilii acum aproape 1.000 de ani), de aceea in oras se pot gasi atat ruine budiste, cat si hinduse.

Mare lucru nu a ramas din mandra metropola. Sunt cateva ruine, unele chiar spectaculoase, iar cu putina imaginatie iti poti inchipui efectul produs asupra supusilor de palatul regal de 7 etaje, plin cu concubine care locuiau in niste celule destul de minuscule. Ca orice palat din subcontinent, exista o sala a audientelor publice, unde regele se intalnea cu supusii, si urmele unei Sali a audientelor private, mai mica, si unde regele se intalnea cu “lumea buna” a regatului – nobili, ministri, ambasadori… Haremul era mai departe si acolo intra doar regele :).

Probabil, cea mai frumoasa zona este cea religioasa, plina cu temple, statui de-alea lui Buda. Interesant, singura structura care a ramas intacta a fost construita de un nobil si nu de vreun rege, de aceea a fost probabil structura cea mai modesta. Cele mai importante temple au fost construite pentru a adaposti relicva sfanta a intregii Sri Lanka – e vorba de un dinte al lui Buda, care a supravietuit rugului pe care acesta a fost ars. Dintele a ajuns in Sri Lanka intr-o vreme de prigoana a budismului in India, ascuns in parul unei printese indiene, si de atunci este privit ca talismanul de pret al intregii natiuni si simbol al puterii – cine detine dintele detine puterea pe insula, de aceea fiecare rege a incercat sa-l pastreze in conditii cat mai sigure.

Am vizitat si muzeul de arheologie din oras, unde, din pacate, este interzis fotografiatul. Nu este un muzeu prea mare, dar poti gasi niste reconstituiri ale principalelor monumente din oras, dar si superbe obiecte de arta budista si hindusa – mai ales niste Ganesha foarte hazlii.

Ce as mai adauga este ca accesul in aceste locuri nu este foarte ieftin in Sri Lanka. Mancarea poate sa fie ieftina, mai ales in restaurantele locale (in cele pentru straini, o masa costa cam ca la Bucuresti), gasesti si cazare ieftina, in schimb biletele de intrare costa in jur de 20-25 de dolari per oras. Nu pe atractie, platesti biletul si intri oriunde in Polonnaruwa, Sigirya sau Anuradhapura. Pentru a mai indulci probabil socul pretului, in bilet, iti intra si un mic DVD cu un film de prezentare :). Nu m-am uitat inca la ele, o sa va spun ce contin cand ma voi uita 🙂

Evident, sfarsitul unei zile lungi se apropia repejor, asa ca am decis sa ne intoarcem la Habarana pentru a colapsa in pat din hotelul Chaaya Village. Surpriza hotelului a fost imensa! Este un loc super tare, camere spatioase in bungalouri, piscina, restaurant cu un tip care canta chiar bine… e drept, restaurantul era plin de un grup de francezi cu varsta medie de 60 de ani, asa ca latest hits erau “Barbie Girl” al lui Aqua sau ceva Madonna de anii ’90 :). Dar lasam pe a doua zi descoperirea hotelului… Athula, la ce ora plecam? Avem multe de vazut, pe la 8… Hmmm…

Imagini Sri Lanka

Tocmai a sosit Qatar-ul pe Otopeni venind de la Sofia

Doha inainte de aterizare

Intrarea in Doha Premium Terminal. Wow !

O frantura din restaurantul din Premium Terminal

Am ciugulit ceva… mai din gros din prajiturile Orientului !

A doua zi dimineata, aterizarea la Colombo

La drum prin Sri Lanka – sosele foarte bune, din pacate, doar 2 benzi

Verdele crud al orezariilor

Am ajuns la Polonnaruwa – iata muzeul pe dinafara (inauntru, pozatul interzis)

Interzis pozatul cu spatele la Buda !

Prin labirintul de temple ale Polonnaruwei

Cartea de piatra din Polonnaruwa

Nu foarte departe, statui imense ale lui Buda

Pe drumul spre hotel, vedem un elefant salbatic solitar

Nici nu va dati seama ce bine mi-a picat sa ma prabusesc in patul asta ! Si sa adorm instantaneu !