Intamplator, eu mai am si un job. Nu, nu full time, ca astfel n-as putea sa calatoresc asa de mult, dar uneori chiar si in calatorii mai trebuie sa fac una, alta. Asa ca in a doua zi de Corfu a trebuit sa stau la hotel pana dupa 11. Altfel, probabil ca as fi luat o croaziera spre insulele Paxi si Antipaxi care, judecand dupa poze, ce am mai citit si panorama de la aterizare (am trecut cu avionul fix in dreptul lor), pareau foarte faine. Dar n-a fost sa fie! Si desi aveam o saptamana in Corfu, mi-am dat seama ca nu am chiar destul. Doua zile in Albania, doua zile urma sa colind cu masina prin insula, o zi in Corfu City, in zilele de sosire si plecare nu poti pleca in excursii mai lungi… in fine, asta e. Asa ca am decis sa am o dupa-amiaza mai usoara si ma duc la Kanoni, o peninsula aflata la sud de Corfu City unde cica ar fi o panorama superba, dar si palatul in care s-a nascut printul Philip, printul-consort al Reginei Elisabeta a Marii Britanii. Bon. Decis.

Asa ca am luat autobuzul verde pana la autogara din Corfu City si mai departe trebuia sa iau autobuzul local, autobuzul albastru. Nu, nu pleaca de la aceeasi autogara, dar nici departe, vreo 10–15 minute pe jos. Si, cu ocazia asta, am facut cunostinta cu Corfu City, varianta noua, un oras care seamana cu orice oras din Grecia… doar in Centrul Vechi se simte Italia J. Cu ajutorul foarte simpaticilor localnici, am descoperit pana la urma si statia de autobuz pentru Kanoni, mi-am cumparat si bilete de autobuz (1,60 euro, mai ieftin in statie decat de la sofer) si dupa vreo 15 minute a venit si autobuzul. Ma uit pe orarul autobuzelor. Nu intarziase nici un minut! Sa mai zica cineva ca grecii nu pot fi nemti :).

Autobuzul m-a purtat prin tot soiul de stradute ale noului Corfu City, apoi a trecut prin fata intrarii Mon Repos si a unor ruine pe langa care am trecut si in prima zi, cand toti clientii Prestige Tours erau “livrati” la hotelul lor (exista cateva hoteluri si prin Kanoni, cu o panorama splendida spre pista de decolare a aeroportului Capodistria) si la un moment dat, dupa ce am vazut niste indicatoare, m-am dat jos de teama ca autobuzul nu se duce unde imi doream eu. Ma rog, o temere gresita, dar nu conteaza, am mai mers pe jos vreo 10–15 minute si am ajuns in fata augustei imagini… doua insule parca plutind pe un covor albastru, ducand in spate cate o biserica. Fain.

Ma duc la prima biserica, Vlacherna, o manastire de buzunar de secol al XVII-lea cu o curte plina, plina de flori superbe. Urc apoi pe dealul care domina luciul de apa pentru a surprinde imaginea aceea pe care o vezi la toate standurile de vederi din Corfu. Si intr-adevar e cu adevarat superba… dar realizez ca, pe langa aceasta imagine, capatul peninsulei Kanoni mai este favorita unor pasionati – ai pasionatilor de plane spotting, de fotografiere a avioanelor!

Ei bine, aici, la doi pasi de imaginea iconica din Corfu, incepe pista de aterizare a aeroportului Corfu, o limba de pamant inconjurata de apa, care duce apoi in parcarea aeroportului. Parcarea avioanelor, evident J. Asa ca am asteptat ceva, poate prind si eu vreun avion. Dupa vreun sfert de ora, plictisit, am intrat pe net sa verific orarul sosirilor pe aeroportul din Corfu. Cu chiu si vai, am dat peste un site, nu, nu al aeroportului, si am descoperit ca urmau sa vina in vreo 10 minute atat un Ryanair de la Milano parca si un Olympic Airways intarziat de la Atena… Daca spui Olympic Airways, nici nu te poti astepta sa vina la timp :).

Si, intr-adevar, cele doua avioane au venit cum zicea site-ul. Mai intai, Olympic-ul, cu un avion mic cu elice, si la nici 5 minute, Ryanair-ul, cu ditamai avionul. Nu pot zice ca am facut vreo poza cine stie ce la Olympic (este cea mai proasta companie aeriana cu care am zburat vreodata J, nici macar poze ca lumea nu pot face), dar la Rynair mi-a iesit chiar OK.

Asa ca am plecat multumit pe jos sa vizitez domeniul Mon Repos. Era cam la vreo trei–patru statii de autobuz, dar m-am gandit ca n-ar fi rea o plimbare pe jos prin Kanoni… Si nu a fost, pentru ca, desi cartierul nu este cine stie ce (doar cateva case mai rasarite), era in schimb plin de flori. Am aruncat o privire si la ruinele unui templu grec, apoi ale unei biserici bizantine (intrarea ei era incuiata cu un ditamai lacatul ruginit), asa ca am trecut pragul portii de intrare din domeniul Mon Repos. Inca de la intrare, un semn ne anunta ca aici s-a nascut printul Philip, sotul Reginei Elisabeta, in 1921. Aha, deci e de-o varsta cu regele Mihai. Sa traiasca!

O sa va intrebati cum s-a nascut Philip aici in Corfu. Simplu, pentru ca Philip este print de Grecia. Tatal sau este printul Andrei al Greciei si al Danemarcei, fiul regelui Greciei George I si frate cu regele Greciei Constantin. Ma rog, povestea familiei regale grecesti este incurcata ca orice poveste balcanica, in ea fiind tarat si bietul Andrei. Tatal sau, regele George I, a fost asasinat de socialisti in 1913, in Salonic. A urmat fratele sau Constantin care a tras cu dintii ca Grecia sa ramana neutra in Primul Razboi Mondial, iar guvernul democratic ales al lui Venizelos era pro-aliat. Pana la urma, in 1917, Constantin a fost inlaturat si inlocuit de mult mai razboinicul sau fiu Alexandru. Majoritatea familiei regale, in frunte cu Constantin, dar si cu pro-germanul Andrei, a plecat in exil. Dar Alexandru, desi un rege simpatizat, nu a domnit prea mult. Dupa doar trei ani, in 1920, a fost muscat de o maimuta si a murit. Taica-sau, regele Constantin, s-a intors ca rege si, pentru ca poporul sa uite atitudinea lui defetista din Primul Razboi Mondial (din cauza careia Grecia nu a obtinut Constantinopolul si Asia Mica), a ordonat atacarea Turciei. Andrei a luptat in acest razboi si la un moment dat a incalcat ordinele comandantilor lui (desi fiul regelui, nu era totusi nr. 1 in Armata). In urma catastrofalei infrangeri a Greciei, o Revolutie l-a inlaturat de la putere pe nenorocosul Constantin definitiv si iremediabil, iar Andrei a fost trimis in fata Curtii Martiale pentru tradare. Desi noul rege era fratele sau George II, Andrei era in primejdie de a fi executat, asa ca a fugit cu ajutorul britanicilor pentru totdeauna. Alaturi de el si de fiul sau, viitorul print-consort al Marii Britanii, atunci in varsta de doar 2 ani.

Palatul Mon Repos a fost construit de un inalt reprezentant britanic in Insulele Ionice, practic guvernatorul acestora, care s-a casatorit cu o grecoaica din Corfu. El a construit acest palatel simpatic care dupa plecarea britanicilor a revenit familiei regale a Greciei. Dupa asasinarea lui George I, palatul i-a revenit lui Andrei, de unde si motivul nasterii fiului sau in acest palat din Corfu. Dupa fuga lui Andrei, palatul a revenit familiei regale a Greciei care a mentinut-o ca resedinta regala pana la lovitura de stat a coloneilor din 1967, cand a trebuit sa se exileze. Lasata balta dupa 1967, palatul a fost preluat in final de statul grec si transformat intr-un muzeu in 1992. Probabil, cu bani europeni :).

Am incercat sa intru in palat. Tipul de la intrare se uita la mine si pe un ton foarte grecesc imi zice – vezi ca se inchide in 15 minute. Nu platesti nimic, intra si vezi cat poti. Eharisto! Asa ca am trecut in viteza printre camerele fostei monarhii grecesti… pe langa cateva exponate antice destul de mediocre, am descoperit cateva camere faine, dar si o expozitie de poze istorice cu Corfu absolut geniale… si evident ca palatul nu s-a inchis in 15 minute, oamenii mai trebuiau sa bea o cafea si sa mai povesteasca. Cand am iesit din Mon Repos, dupa ce am admirat in liniste pozele care relevau un Corfu dintr-o alta vreme, era ora 15:15. Oare de ce astia inchid muzeele din Corfu la ora 3 in plin sezon?

Palatul Mon Repos se inchidea la 3, dar domeniul nu, asa ca am descoperit niste locuri cu panorame. Una de-a dreptul superba spre Fortareata veche din Corfu City si o plaja ascunsa cu apa verde-verde.

M-am intors apoi la punctul de panorama pentru ca mai voiam sa vad niste lucruri. In primul rand, am luat o barca pana la Pontikonisi pentru a vizita si cel de-al doilea ostrov din zona. Legenda spune ca insula este de fapt barca lui Ulise transformata in stanca, dar calugarilor de mai tarziu nu le-a prea pasat de Ulise, construind o biserica prin secolul al XI-lea, peste care astazi aterizeaza toate avioanele pline cu turisti din intreaga Europa si nu numai.

M-am plimbat si eu pe liliputana insula si m-am intors, incercand sa experimentez momentul trecerii unui avion cu putin deasupra mea in aterizare. Cred ca multi ati vazut poze cu avioanele transcontinentale care aterizeaza pe deasupra unei plaje de pe insula caraibeana St. Marten. Ei bine, Corfu este un St. Marten mai mic, iar podul destul de ingust care leaga Kanoni de satul de dincolo de laguna este cel mai bun loc sa simti puterea unui avion.

Din pacate, nu am avut parte de nici o aterizare, ci doar de decolari. Printre avioanele decolate si o surpriza de proportii… avionul Fly Romania a companiei-fantoma care a lasat aproape 9.000 de oameni cu bilete cumparate, dar netransportati. Avionul era bine mersi prin Corfu, efectuand cine stie ce cursa charter spre… sudul continentului, tinand cont ca dupa decolarea spre nord a virat la 180 de grade si a plecat in directia Italiei. Din pacate, desi am stat cat de mult am putut, nu a mai venit nici un avion, asa ca m-am intors sa iau autobuzul albastru pentru a nu pierde ultima cursa spre Paleokastrita. Evident ca nu am pierdut-o si in seara respectiva am incercat sa ma culc devreme. Ziua urmatoare plecam in Albania si era musai sa prind autobuzul de Corfu de ora 7:15. Ca altfel, trebuie sa sparg multi bani pe vreun taxi pana in port!

Am vizitat Corfu la invitatia Prestige Tours, una dintre cele mai mari agentii tour-operatoare de chartere din Romania, operand chartere spre Grecia, Turcia, Spania, Maldive si alte destinatii.

Imagini Kanoni

Corfu City – partea noua

Statia de autobuz spre Kanoni

Pe aici pare sa fie drumul

Iata si mica manastire Vlacherna

peste care aterizeaza avioanele

Foarte inflorita curte a manastirii

La 2 pasi mai incolo, pe o alta insulita, biserica Pontikonisi

Si, in fine, panorama STAS

Aglomeratie pe aeroportul din Corfu

Asteptand avioane, tot am pozat manastirile 🙂

In fine, si intarziatul Olympic Airways

Ryanair de la Milano Bergamo

100 feet

50 feet

Pe strazile pline cu flori din Kanoni

Templul lui Artemis

si o veche biserica bizantina. Sau ma rog, ce a mai ramas din ea

Intrarea in domeniul Mon Repos…

unde s-a nascut printul Philip, printul-consort al Marii Britanii, sotul Elisabetei a II-a

Iaca si palatul

si in viteza, camerele lui

Oameni de demult

Cate ceva din istoria insulei Corfu

O priveliste superba spre Citadela Veche din Corfu

Si o plaja mai putin batuta

Inapoi 🙂

Mai apare si cate un avion

Dar azi nu iau avionul, ci barca pana la biserica …

Pontikonisi

intre timp, un charter rusesc pleaca spre Maica Rusie

Hop, peste munte !

Mai aterizeaza avioane

Asa ca ma decid sa ma duc pe pod, sub ruta de aterizare 🙂

Cand colo, surprise, surprise… fantomaticul Fly Romania

care decoleaza si el … mai intai spre nord, apoi o carmeste spre sud-vest

Nu ma pot abtine de la poze 🙂

Pana sa revin in Paleokastrita, mai dau o tura prin Corfu City

unde e cam aglomerat

asa ca lumea se relaxeaza pe malul apei

In autogara, mai dam si peste tipi cool

 iar la Paleokastrita, turistele se bucura de apa chiar si dupa apusul soarelui 🙂