Era prima mea zi full din Corfu. Ce puteai face in prima zi? Pai, sa ma duc in capitala, in Corfu City sau Kerkyra cum ii zic localnicii. De fapt, atat insula, cat si orasul capitala poarta acelasi nume… vrei sa-l pronunti in greaca, e Kerkyra. Vrei sa folosesti denumirea internationala, spune-i Corfu. Asa ca, dupa micul dejun la hotel, am decis sa iau autobuzul de Corfu la 9:15 dimineata. Cine se scoala de dimineata, departe ajunge, se spune, si eu voiam sa vizitez Corfu City.
Legendele cu serviciie de stat grecesti spun ca sa nu le crezi absolut niciodata. Nu vor functiona, sau vor fi in vacanta, sau vor fi in greva, sau nu vor fi la timp. Ceva, ceva se va intampla. Ei bine, nu stiu cat e legenda si cat e adevar, cert este ca am plecat din Corfu cu o parere excelenta despre KTEL, compania de autobuze interurbane sau pentru turistul de rand “Green Bus”. Reteaua este destul de densa, autogara din Corfu City fiind hubul tuturor rutelor de autobuz, conditiile erau rezonabile (aer conditionat), dar cea mai mare surpriza a venit din punctul de vedere al punctualitatii. De cate ori am fost (si am luat autobuzul KTEL de sase ori), a venit la timp, o singura data intarziind vreo 10 minute. Pretul unui bilet Paleokastrita–Corfu este de 2,30 euro, iar drumul il faci in vreo 40–45 de minute pana la autogara din Corfu.
Drumurile din Corfu nu sunt o nebunie a infrastructurii. Sunt proaste, mai proaste ca la noi. Pline de gropi si foarte, foarte inguste, iar semnalizarea ori este prea multa, ori lipseste cu desavarsire. Asta nu inseamna ca nu poti conduce pe acolo, dimpotriva…. Si asta se intampla datorita curtoaziei soferilor. In Corfu, condusul agresiv din Bucuresti sau Atena pare venit de pe alta planeta, asa ca poti conduce linistit. Soseaua Paleokastrita–Corfu nu mi-a fost o buna introducere, pentru ca intamplator e buna, bine asfaltata, nu atat de multe serpentine, larga si pe o anumita zona ai parte de un drum expres pe doua benzi.
In fine, am ajuns in autogara, plasata strategic, aproape atat de port, cat si de centrul vechi, dar primii pasi i-am facut in directia podului. Cum am scris si in episodul de ieri, aveam in plan sa fac o incursiune in Albania. De cand am ajuns prima oara in Albania, in 1999, auzisem de orasul Gjirokaster, o minune a arhitecturii clasice albanezo-otomane, un soi de Sighisoara a Albaniei, si desi de atunci am mai ajuns de trei ori in Albania, nu am ajuns niciodata la Gjirokaster, in sudul tarii, aproape de Grecia. De fiecare data, am aterizat pe aeroportul din Tirana si niciodata nu am avut destul de timp sa ajung pana hat, in sudul tarii. Dar de aici, din Corfu, Gjirokaster era aproape, mult mai aproape decat de la Tirana. Asa ca planul era facut… plecam dimineata din Corfu, ajungeam la Sarande, in Albania, si de acolo luam un furgon (microbuz sau rutiera) care facea cam o ora.
Descopar pana la urma agentia care vinde bilete, se cheama Ionian Cruises si aflu ca sunt trei curse pe zi intre Corfu si Sarande. Prima pleaca din Corfu la ora 9:00, ultima pleaca din Sarande la ora 16:00. Orarul e un pic ciudat… desi calatoresc spre est, castig o ora pentru ca, in mod ciudat, Albania are o alta ora decat Grecia… de obicei, cand calatoresc spre est, pierd ore… In fine, nu conteaza, cert e ca daca plec la 9:00 din Corfu, sunt la 8:30 in Sarande, pentru ca hydrofoilul face cam jumatate de ora. Asa ca decid ziua in care plec cu retur o zi mai tarziu. Din pacate, dintr-un motiv care imi scapa, biletul retur nu pot sa-l iau decat in Albania. “Daca nu au loc.” Nu e nici o problema, sigur vor avea loc, ma linisteste tipa de la Ionian Cruises. Asa ca dau 23,50 euro cat costa un bilet dus si plec spre oras. Prima cursa de autobuz de la Paleokastrita pleaca la 7:15 dimineata, ajunge in jur de 8:00, e OK, timp garla sa prind vaporul de Albania :).
Corfu City s-a dezvoltat pe verticala de-a lungul secolelor, fiind inghesuit de cele doua citadele de necucerit care au aparat insula de asalturile otomanilor. Fiind inghesuit de citadele, ziduri de cetate si mare, orasul este plin de ulite mega inguste si pline de meandre. Dar inainte de a lua orasul la picior, m-am gandit sa urc in Fortareata Noua, una din cele doua citadele medievale care flancheaza orasul… asa ca, dupa ce am urcat un pic pe o strada anonima (atractile turistice sunt excelent semnalizate in Corfu), am intrat in citadela. Un afis mare anunta ca intrarea e gratuita pana la 5 dupa-amiaza (o fi fost pe bani mai tarziu, sau pur si simplu se inchidea?), iar altul anunta ca WC-ul nu are hartie igienica :). Nici o problema, am la mine :).
Am urcat sus pe citadela, calcand pe urmele pasilor atator generatii de soldati, pentru o panorama exceptionala a orasului. Mi-a adus aminte de Napoli… inghesuit, cladiri partial decrepite, o atmosfera de lasa-ma sa te las, dar si vesel… Din mijlocul nebuniei de oras rasar clopotnitele catedralelor, clopotnite clar catolice, nu au nimic de-a face cu stilul ortodox, marea, cetatea cealalta… De-a dreptul minunat.
Am coborat in oras. Nu, sa nu ma intelegeti gresit, Corfu City e genial, un mismas de stiluri, ulite meandrate cu surprize la capatul lor, magazinase. Principala strada commercial (pietonala) este un bazar plin cu tricouri si suvenire de tot felul, dar cum faci doi pasi la stanga sau la dreapta, fie gasesti niste mici taverne geniale, fie descoperi adevaratul Corfu City cu cladiri scorojite, cu rufe agatate peste strada, arata ca Italia sudica populara mai degraba decat cu aristocratica Venezzie…. Si are un aer aparte, un aer care din nou si din nou imi reaminteste spiritul boem al orasului Napoli. Ce nu-mi aduce aminte din Napoli este totusi spectrul fricii, al Mafiei… aici totul pare atat de calm si de molcom.
Am bifat, evident, principalele lacasuri de cult ale orasului – Catedrala si Sf. Spiridon, foste biserici catolice, convertite la ortodoxie dupa plecarea venetienilor, iar cu ocazia asta am descoperit ca destul de anonimul Sf. Spiridon, ale carui moaste sunt in principala biserica a orasului (la randul ei, inghesuita), este protectorul insulei… pe vremuri, jumatate din populatia masculina din Corfu purta numele de Spyros, astazi, numele sunt mai variate, dar Spyros continua sa fie foarte popular.
Dupa ce am batut incantat ulitele rasucite din Corfu, am decis sa ma duc in cele din urma la principalul muzeu al insulei, indicat de Lonely Planet ca fiind “world class”… ei bine, pare atat de straniu, dar nu este… e vorba de Asian Museum, Muzeul Artei Asiatice, gazduit de Palatul Sf. Mihail si Gheorghe, fosta rezidenta a Inaltului Reprezentant Britanic, protector al Statelor Unite ale Insulelor Ionice, singura cladire din Mediterana construita in stil georgian! Mda… perfect, muzeu asiatic in singura cladire georgiana din Grecia… inca o dovada ca insula asta e cosmopolita rau. Ei bine, am avut ghinion. Desi e cel mai important muzeu de pe insula, desi este “world class”, desi este buricul sezonului turistic, muzeul se inchide la ora 15:00! De fapt, mai devreme. Hm, acum inteleg ce inseamna institutiile de stat grecesti :). Slava Domnului ca KTEL are o alta filozofie.
Dupa dezamagirea de la Muzeu, am decis sa ma cocot si pe cealalta Fortareata care i-a tinut pe turci departe de Corfu – Citadela Veche. Asa ca, dupa ce am platit biletul de intrare (4 euro), am inceput sa bantui pe impozantul deal… Am descoperit o veche biserica anglicana (evident, ortodoxizata dupa plecarea englezilor in 1864), o replica a Parthenonului atenian, o clopotnita care mi-a readus in minte San Marco si, in fine, sus, in varful dealului, minunata panorama a Corfului…. Ma rog, a tras si o mama de ploaie, dar cum in Corfu soare e din abundenta, sfarsitul dupa-amiezii a fost dezmierdat de soarele de aur al Eladei.
Ultimul autobuz era destul de devreme la 20:30, cand inca era soare la sfarsit de iulie, mi-ar fi placut sa vad luminile orasului si noaptea, dar asta este, nu le poti avea pe toate. Am bantuit insa din nou pe stradute, m-am uitat la graffiti, am mancat in fosta zona evreiasca (Corfu, ca orice punct comercial, a avut o puternica comunitate evreiasca, care a fost deportata la Auschwitz in 1943, cand nemtii au luat locul italienilor pe insula), dar preturile nu erau deloc evreiesti, ci mai degraba grecesti… un nene cu parul alb si care era un soi de factotum al tavernei m-a servit cu niste souvlaki de-a dreptul delicioase!
Ajuns destul de obosit la Paleokastrita, am realizat ca mi-e lene sa merg la vreo taverna. Asa ca, dupa un shopping scurt la supermarket, am decis sa mananc in camera… mai ales ca aveam frigider si stiti doar ca iaurtul grecesc este legendar :).
Am vizitat Corfu la invitatia Prestige Tours, una dintre cele mai mari agentii tour-operatoare de chartere din Romania, operand chartere spre Grecia, Turcia, Spania, Maldive si alte destinatii.
Imagini Corfu City
Buna dimineata, Paleokastrita, buna dimineata, Corfu, buna dimineata, Grecia !
Orarul autobuzelor spre Corfu City
Autobuzul vine la fix !
Si dupa vreo 35 de minute ma lasa in autogara din Corfu City
In cautarea biletului de Albania
Fortareata noua si poarta sa venetiana
Intrarea e gratuita
asa ca de unde bani si de hartie igienica ?
Dar nu mai conteaza asta, panorama e minunata
Cealalta fortareata, cea veche care flancheaza si apara orasul.
Clopotnita bisericii Sf. Spiridon
Pe zidurile fortaretei noi
Insula Vidos unde s-au refugiat supravietuitorii armatei sarbesti din primul razboi mondial
pe strazile orasului vechi
Tricouri, bijou-ri
In spatele strazii principale, descoperi autenticul Old Corfu
Cu rufe atarnand peste strada 🙂
Catedrala insulei Corfu
E timpul pentru pranz. Hm… „decent meal at a decent price”. Ia sa vedem
Yap !
Cetati si cetatui
Palatul Sf. Mihail si Gheorghe, fost sediu al reprezentantului britanic in insulele ionice, azi Muzeul Asiatic
Uite si fortareata veche. Daca la muzeu e inchis, haide baremi la fortareata
Un mic muzeu de icoane bizantine
Biserica Sf. Gheorghe, fosta biserica anglicana
Un vapor de croaziera pleaca din port
Corfu City
Rusoaica asta e o opera de arta 😉
Sus, in varful fortaretei
Lipa, lipa prin centru spre autogara
De-a lungul marii
Ce excursii poti face in Corfu
Gata sa iau ultimul autobuz al zilei
In fine, acasaaaa… la hotel, adica 🙂
Aia cu hîrtia, într-o engleză puțin mai ciudată, poate, se referă la faptul că nu ai voie să arunci hîrtia în veceu. După cum probabil că știi, insula nu are canalizare și d-aia au apelat la soluția asta. Ceea ce face ca atunci cînd treci pe lîngă pubele să miroasă îngrozitor, ceea ce e păcat pentru o insulă atît de frumoasă, dar asta e. Pentru intrarea la cetatea nouă, noi am plătit 3 euro de persoană anul trecut.
Posibil, dar chiar nu aveau hartie 🙂 In intreaga Grecie e o problema cu canalizarea, e foarte ingusta si peste tot (inclusiv in Atena sau Salonic) te roaga sa nu aranci hartia in toaleta.
Buna Imperator,
intentionam si noi sa facem o mica excursie in septembrie ( 1 saptamana) prin Corfu si inca nu ne-am hotarat unde sa inoptam. Ne recomanzi sa ramanem cateva nopti si in capitala ? sau e mai bine sa facem ca tine si sa luam un hotel turistic la plaja ? care ar fi zona care ne-ai recomanda-o – unde putem petrece si cateva zile facand baie in mare ? noi intentionam sa vizitam de acolo si Zona Meteorelor – ce zici ? reusim sa dam o fuga si pana acolo ? acum ca mi-ai zis de Albania parca, parca ma tenteaza si asta.
Nu sunt prea multe hoteluri in capitala si totusi e putin cam inghesuita 🙂 As sugera sa stati in afara Corfu City. Personal mi-a placut foarte mult la Paleokastrita, dar plajele sunt cu pietre (desi arata spectaculos). Daca vrei o zona de plaja cu nisip, Agios Georgios – Arrilas mi s-a parut o zona faina. Nu foarte departe de capitala, poti gasi Ipsos, dar mi se pare mai „mass tourism” decat si zicem Arrilas care e mai mica si mai faina.
Da, poti ajunge in Meteora, sunt si niste tururi, dar as zice ca cel mai bine este sa dormi o noapte in zona Meteora pentru ca altfel veti alerga rau de tot.