Acum câteva zile, m-am trezit într-o bună dimineață cu mailul de la Mihai care acum ceva timp mi-a trimis mai multe articole despre Brazilia. Erau trei articole cu tot cu pozele de rigoare despre călătoria sa prin Vietnam și prin Laos. Țări pe care le iubesc, țări care îmi plac, iar în Vietnam ajung în circa o lună! Cum să nu le public?… Mintenaș! Începând de azi :).

După poveștile lui Văru și Imperator despre Vietnam și Laos, ce aș mai putea spune în plus? Cred totuși că fiecare are parte de experiențe diferite, așteptări diferite și, deci, percepțiile sunt diferite.”Same same but different!”, cum se tot spune în Asia :).

Scriu toate aceste lucruri din respect față de toți cititorii acestui site/blog și mai ales că aici am descoperit “the amazing offer” București – Ho Chi Minh 430 EUR cu Emirates. Așa că Ave Cezar!

M-am gândit să avem 3 episoade: unul despre Vietnam, unul despre Laos și unul legat de cât/ce/unde am cheltuit (hoteluri, avioane, restaurante, cumpărături…).

Aș începe cu o concluzie care se leagă foarte mult de circuitul pe care îl va face Imperator anul ăsta: mergeți în Vietnam! Merită! Dacă mergeți cu un “expert al Asiei”, așa cum este Imperator, sigur o să vă placă și mai mult. A fost o polemică întreagă legată de cât costă această excursie, lucru fără esență, după părerea mea. Este normal ca o agenție de turism să aibă un adaos, ca prețul să fie mai mare decât în cazul în care îți faci tu rezervările cu 5 luni înainte, la urma urmei este un business care are rolul să te scutească de toată munca logistică. Și credeți-mă că logistica pentru traseul propus de Imperator nu este ușoară și vă va consuma destul timp.

Orașele pe care le-am vizitat: Ho Chi Minh, Hanoi și Hue, fiecare cu farmecul lui. Nu dezvolt obiectivele turistice, pentru că le găsiți foarte frumos descrise de Imperator, al cărui blog mi-a fost cel mai bun ghid pentru Vietnam.

Să o iau cu începutul: după 24 de ore de când am plecat de acasă, ajungem la Hotelul din Ho Chi Minh. Frumos… 4 stele, welcome drinks, bagajele au venit direct în cameră, 1$ bacșiș “la băiatu`” și toată lumea a fost fericită. Dăm o tură prin centru unde era un fel de festival, mai direct un kitsch maxim cu beculețe ca de Anul Nou și tarabe de mâncare. Mizeria în care se gătea ne-a făcut să alegem MacDonald`s, deși eu am încercat niște gogoși pe băț.

A doua zi, prima “țeapă”: ne agață în fața hotelului 2 băieți cu ricșa. Îmi spun: “Hai că ar fi fain”, dar să ne tocmim bine, pentru că auzisem de o grămadă de întâmplări negative. “Cât iei până la Pagoda X?”. Răspunde 15 și ia și scrie pe telefon. Îmi spune să fiu liniștit că nu e vorba de dolari, ci de moneda locală, dong. 1$ = 20 000 dong. Așa că nu înțeleg exact și îi iau telefonul și adaug trei de zero.”Adică 15 000, până la Pagoda X?”. Îmi dă din cap afirmativ. Hai la plimbare! Nici măcar 1$ un drum… ”ce ieftin”, îmi spun în minte. După vreo două ore de plimbat și de bifat câteva obiective, hai să îi plătim pe băieți. Scandal! 70$ de om! Începe țigăneala. Îmi scoate un pliant cu niște tarife cu multe zerouri, cu prețuri pe oră și cu alte nebunii pe care nu ni le arătase până atunci (avusese, de fapt, un alt pliant cu obiective turistice, fără prețuri). Circul se termină după ce ne jecmănesc de 50$ și îi amenințăm cu poliția dacă nu ne lasă în pace (noroc totuși că soția tocmai citise într-o carte că dacă cineva încearcă să te fure pe față, soluția este să strigi după poliție și te vor lăsa în pace :)).

Cam asta a fost singura experiență negativă avută în Vietnam și am vrut să nu punem eticheta din prima zi. La urma urmei, nu există pădure fără uscăciuni. Depinde acum cât de multe sunt. Am descoperit o țară cu niște oameni extrem de muncitori, fantastic de amabili, indiferent că îți vindeau ceva la tarabele de pe stradă sau că lucrau la hoteluri de 4 sau 5 stele. Am rămas stupefiat cum tot omul îți mulțumea pentru fiecare dolar cheltuit, pentru că ai stat în hotelul unde el lucra sau pentru că ai mâncat la restaurantul unde el servea.

În Vietnam totul se întâmplă pe stradă: “viața” începe pe la 6:30 AM când se deschid tarabele, se scot ligheanele și oalele și se pregătește masa de dimineață. Între 7 și 8 toată lumea aleargă cu copiii in stânga și-n dreapta spre școală. Îmbrăcați în uniformă (ca de pionier), își iau micul dejun în fugă pe stradă, cu părinții pe scuter, hai la școală! Apropo, învață și sâmbăta, până la prânz, și prin toate muzeele am întâlnit grupuri de copii veniți cu școala în vizită (cam cum era pe vremea noastră). Între 8 și 9, maximum 9:15, toată lumea intră la serviciu. Am stat la o cafea într-o zonă de birouri și după ora 9:15 nu mai intra nimeni. Toată lumea sosea înainte, chiar și expații care erau aduși cu mașină și șofer. În Vietnam nu ai voie să conduci mașina decât dacă ai carnet vietnamez. Toată lumea era îmbrăcată la fel, ca într-o uniformă: pantaloni sau fustă până la genunchi de culoare închisă și cămașă albă. 95% dintre corporatiști erau așa.

Pe stradă se stă pe niște scăunele minuscule, cam cum sunt la noi pe la grădinițe. Dimineața se stă la cafea, care este un fel de nes cu gheață; mie nu mi-a plăcut deloc. Mâncarea se prepară pe stradă, în tot felul de vase de plastic și se pune la fiert sau pe grătar. O fi bună, gustoasă, dar felul în care este gătită și lipsa igienei m-a făcut să mă lipsesc. Nu ratați însă bucătăria vietnameză la unul dintre restaurantele frumoase. Indiferent ce o să vă comandați, o masă nu o să vă coste mai mult de 30-40$ (2 persoane).

 Imagini Vietnam

Goooooood morning, Vietnam

Fie ploaie, fie vant, motociclistii sunt peste tot

Corporatistii se duc la birouri

iar pionierii recita poezii. Sa speram ca patriotice

Din cand in cand, trebuie sa te mai si tunzi

Inainte de a vizita o gradina zoologica

Vine si pranzul si e timpul sa mananci. Evident, in aer liber

mancarea e livrata prompt pe bicicleta (sau motoreta)

O buna parte din comert este in miscare

iar cei mai buni pionieri sunt in excursie cu clasa

Opera

Un bloc de garsoniere

Sa ne rugam si la pagoda

Papusile din apa

 Si statuile din Hue