Taj Mahal este una dintre minunile lumii in care am avut sansa sa ajung de doua ori – prima oara, in ianuarie 2004, si a doua oara, 11 ani mai tarziu, in februarie 2015. De fiecare data, am fost la fel de impresionat. Da, Taj Mahal merita cu prisosinta sa fie pe lista celor 7 minuni ale lumii noi pentru ca este cu adevarat o minune… nu numai arhitecturala, cat si datorita ambientului, gradinilor, apei care curge prin fata lui si, mai ales, datorita faptului ca isi schimba culoarea in functie de perioada din zi in care ajungi.

Povestea Taj Mahalului este dureroasa de romantica. De fapt, in subcontinent si nu numai, Taj Mahal este vazut ca un simbol, ca un templu al dragostei datorita povestii sale emotionante. Imparatul mogul Shah Jahan, unul dintre cei mai importanti imparati ai Imperiului Marilor Moguli, a avut o sotie (ma rog, cea principala, ca orice imparat musulman, dispunea de un harem) numita Mumtaz Mahal, de origine persana, descrisa de contemporani ca o femeie de o frumusete incredibila (era persana, deci e foarte probabil). Aceasta s-a casatorit cu imparatul, iar din 1613 (de la casatorie) pana in 1631 (anul mortii lui Mumtaz, atunci in varsta de 38 de ani), i-a nascut nu mai putin de 14 copii. Ultima nastere i-a fost fatala. Mumtaz a murit la nastere (fetita a supravietuit si avea sa traiasca nu mai putin de 76 de ani!). La auzul stirii, se spune ca Shah Jahan, care o iubea enorm, a albit instantaneu. Si a hotarat sa-i construiasca iubitei lui, Mumtaz, un mausoleu cum nimeni nu a mai avut pe lume. Da, poate putini realizeaza, dar Taj Mahal este, de fapt, un mormant. Al unei imparatese.

Shah Jahan nu a facut economie la nimic pentru a construi un mausoleu inegalabil. 20.000 de artizani au lucrat aproape doua decenii sa construiasca inegalabila cladire. In plus, pe Shah Jahan nu il interesa nimic decat cum progreseaza santierul, neglijand alte indatoriri politice sau militare. Cand, intr-un final, monumentul de un alb stralucitor a fost terminat, Shah Jahan s-a gandit ca ar fi cazul sa-si faca si el un mormant similar… Voia sa fie identic, sa fie negru si sa fie construit peste raul Yamuna, care trece fix prin fata Taj Mahalului. Dar ideile astea erau deja prea mult. Fiul lui Shah Jahan Aurangzeb a profitat de o boala temporara a tatalui sau si a pus mana (sau, mai bine zis, fundul) pe tron. Desi Shah Jahan si-a revenit, acesta a fost arestat si si-a petrecut ultimii opt ani din viata in Agra Fort, de unde putea vedea zilnic Taj Mahalul. La moartea sa, Aurangzeb, un radical obsedat de finantele imperiului, a interzis sa aiba loc o inmormantare prea costisitoare si Shah Jahan a fost ingropat langa iubita lui, Mumtaz.

De atunci, Taj Mahalul a fost cantat de poeti (laureatul premiului Nobel Rabindranath Tagore spunea ca Taj Mahalul este „o lacrima pe obrazul istoriei”) si vazut de miliarde ca un simbol al iubirii totale… Multi indieni vin aici in pelerinaj dupa casatorie, multi indragostiti isi jura credinta eterna, iar unii chiar isi iau viata… acum vreo doi ani, a existat un caz de „Romeo si Julieta indian”, cand doi tineri (el, hindus, ea, musulmana) si-au taiat gatul in gradinile Taj Mahalului, pentru ca parintii se opuneau casatoriei lor din considerente religioase. Din fericire, ambii au supravietuit.

Primul meu rendez-vous cu Tajul l-am avut intr-o zi friguroasa de ianuarie. Cei care isi inchipuie India ca pe o tara unde este ingrozitor de cald tot timpul vor fi dezamagiti. Iarna, in nord este chiar frig. Desi nu ninge, temperatura poate scadea noaptea pana spre zero grade, iar de multe ori nordul Indiei este invelit de o ceata groasa. Ajunsesem cu o noapte inainte, dupa un drum plin de peripetii. Trebuia sa zbor cu Air India de la Khajuraho la Agra, dar, evident, zborul s-a anulat din cauza cetii si compania indiana ne-a pus pe o masina retro Ambassador sa mergem la Agra… Si dupa vreo zece ore de orbecait prin ceata si intuneric, am ajuns pe la 3:00 noaptea intr-o Agra halucinant de pustie si de cetoasa. M-am culcat, sperand ca a doua zi vom avea soare. Si zeul Surya a fost ingaduitor. Vremea a fost interesanta – soare, dar cu un pic de ceata, taman pentru a crea o atmosfera inedita.

Este greu sa povestesti momentele in care vezi Taj Mahalul prima oara. El nu apare, asa, odata, incepi sa-i vezi turlele de departe, de dincolo de zidurile care incadreaza gradina Tajului… Dar chiar si asa, dupa ce treci de poarta principala, nu poti sa nu ramai rece… greu, sa vezi o cladire eleganta, stralucitoare, uimitoare. Shah Jahan a fost indragostit de simetrii si asta se vede peste tot. Venind din haosul Agrei, gradina Tajului, o oaza de liniste, ordine si frumos, pare situata la mii de kilometri distanta.

Am avut luxul de a avea timp. De a ma aseza pe o banca si sa admir silueta Tajului. Si apoi sa fiu martor la schimbarile sale de culoare. Cand am ajuns, era imediat dupa pranz, iar Tajul era alb, un alb stralucitor, un alb ca din alta lume. Radia o culoare alba halucinanta. Apoi, cu cat ne apropiam de apus, a inceput sa isi schimbe culoarea – mai intai in galbui, apoi in rosu timid si, in fine, in bleu delicat, dupa ce soarele a apus. Inteleg ca, acum, in anumite nopti (in cele cu luna plina), Taj Mahalul este deschis si poti vedea cum straluceste in lumina lunii. Cred ca este o nebunie… Si e musai s-o fac si pe asta odata.

Pe cat de impunator este pe dinafara, pe atat de modest pare in interior. E drept, peretii sunt incrustati cu flori (religia musulmana interzice reproducerea figurii umane, dar si pe cea a animalelor), creand o adevarata simfonie florala, dar tot modest ramane. La fel ca micul mormant al lui Shah Jahan si cel al mult prea iubitei sale Mumtaz.

A doua vizita la Taj Mahal a fost acum un an, tot iarna, dar, candva, pe la mijlocul lui februarie, cand vremea este ceva mai calda, iar in timpul zilei poti sa treci la tricou (odata cu venirea serii sau la inceputul zilei, doar o geaca si un pulover te poate salva). De data asta, am avut parte de o zi insorita, fara pic de ceata, iar Taj Mahalul stralucea… Am citit ca Tajul a fost afectat de poluarea crunta din Agra si, in ciuda masurilor luate de autoritatile locale (cum ar fi indepartarea mijloacelor de transport poluante din proximitatea monumentului), stralucirea aceea nenaturala a Tajului se matuieste. Autoritatile indiene au anuntat un proiect ambitios de a indeparta petele galbene de pe Taj si de a-i reda stralucirea in doar trei ani (pana in 2018), dar cum proiectele publice in India se prelungesc pana o da Shiva, ma astept mai degraba la un 2015–2030.

O sa ma intrebati cu ce sentimente am regasit Tajul. Sigur, cu nostalgia primei calatorii in India (a fost fabuloasa), dar monumentul m-a impresionat la fel de mult ca in acea zi de ianuarie 2004. Eleganta era acolo, spiritul artistic si simetriile perfecte atat de iubite de Shah Jahan, chiar si stralucirea Tajului era aceeasi (indiscutabil, a ajutat faptul ca soarele stralucea cu putere, iar cerul era albastru). Mi-a parut rau ca nu am avut timp pentru a trece prin diversele culori ale Tajului, dar, probabil, nu era la fel ca in 2004, pentru ca ceata filtreaza razele soarelui si marmura reactioneaza altfel. In plus, erau mult mai multi vizitatori, dar si asa, te puteai retrage intr-un colt de gradina pentru a te bucura de unul dintre cele mai frumoase si mai romantice cladiri din lume…

Cum ajungi la Taj Mahal

Taj Mahalul nu se afla in Delhi, capitala Indiei, ci in orasul Agra, aflat la circa 200 km sud. Singura autostrada adevarata din India se desfasoara intre undeva la sud de Delhi si undeva la nord de Agra :). E drept, se poate merge tare pe autostrada, dar iesirea din Delhi si intrarea in Agra dureaza mult. Cu trenul, faci intre 120 si 240 de minute (depinde de tipul de tren pe care il iei), iar preturile incep de la 105 rupii (1,40 euro), dar marea majoritate costa 170 de rupii (2,30 euro). Odata ajuns in Agra (care este unul dintre cele mai haotice si mai murdare orase ale Indiei), poti lua o ricsa care te va lasa la intrarea in zona turistica. De aici, nu mai poti avansa cu masina sau cu ricsa, ci doar cu mijloace de transport ecologice – pe jos, cu masini electrice sau carute trase de cai ecologici :).

Viza India

A dat Shiva si sistemul megabirocratic si complex al eliberarii vizelor a fost invins. Sau cel putin asa sper, tinand cont ca zeii birocratiei sunt toti nascuti in India. Actualmente, poti sa-ti iei visa-on-line si cu dovada vizei poti intra in India, dar doar pe cale aeriana, prin aeroporturile Bangalore, Chennai, Cochin, Delhi, Goa, Hyderabad, Kolkata, Mumbai si Trivandrum. Poti aplica pentru visa-on-line aici.

Cand sa mergi la Taj Mahal

As zice ca perioadele februarie – martie si octombrie – noiembrie sunt cele mai nimerite. Vara este perioada musonica cu ploi diluviene si inundatii pe alocuri, iarna este neasteptat de frig si, de multe ori, ceata (desi cred ca Tajul invaluit in ceata este o nebunie pentru fotografi).

Bani

Moneda nationala este rupia. Poti folosi pe alocuri si dolari in magazinele turistice, la o rata nefavorabila, dar cel mai bine scoti rupii din numeroasele ATM-uri din Agra sau din alte parti ale Indiei. Daca preferi sa risti si sa calatoresti cu cash la tine, atunci e de preferat sa aduci dolari americani.

Imagini Taj Mahal

Transport ecologic la Taj Mahal

Se poate si ceva modern

Cam asa se vede Taj Mahal pentru prima oara 🙂

Una din portile mogule

Ce frumos arata…

In fine, acel moment unic cand imi rasare Taj Mahalul

Doamne, ce arabescuri

E prea frumos, sa nu-l admir din toate partile 🙂

Intrarea in micul interior, unde se afla mormintele lui Shah Jahan si Mumtaz

Superb

Vizitatori la Taj Mahal veniti din Punjab

dar si turiste

In spatele Tajului, pe malul raului Yamuna

La revedere, Taj Mahal !

In zona Tajului, a aparut Agra noua, plina cu restaurante, magazine, hoteluri si imobiliare. Si daca te urci la etaj, poti sa-l vezi pe insusi Taj Mahal 🙂