Unul dintre avantajele de a avea un card Gold Flying Blue, programul de loializare al Air France, KLM si Tarom este faptul ca desi calatoresti economy (cum, de altfel, calatoresc si eu in cazul majoritatii zborurilor), poti face check-in-ul la ghiseul special pentru clasa business (iar in cazul unor curse intercontinentale cu sute de pasageri in economy, economisesti zeci de minute bune) si poti sa astepti imbarcarea intr-un business lounge. In ultima excursie prin Asia am beneficiat de cateva ori de aceasta facilitate si m-am gandit sa va arat cum arata aceste business lounge-uri.

In primul rand, cum poti obtine un card Gold. Simplu, zburand mult. Daca ai vreo doua-trei zboruri pe an, e greu sa ajungi la un nivel Silver sau Gold, dar daca zbori destul de mult, si asta se intampla celor care trebuie sa zboare mult in interes de serviciu, poti ajunge la nivelul Gold nu foarte greu. Conditia este sa incerci sa alegi zboruri efectuate de companii din aceeasi alianta – de exemplu, in cazul cardului Flying Blue e vorba de alianta Sky Team care grupeaza (ca sa mentionez doar companiile din Europa) Air France, KLM, Tarom, Alitalia, cehii de la CSA, rusii de la Aeroflot si spaniolii de la Air Europa. Ca sa ajungi la nivelul Gold, trebuie sa zbori fie 40.000 de mile (care e foarte mult, niciodata nu am reusit), fie 30 de zboruri (pe care le-am reusit de cateva ori)… daca zbori de 15 ori la Timisoara, ajungi Gold J. Sau 8 zboruri dus-intors in care sa ai nevoie de transfer (pe vremuri, cand lucram la Kiev si nu exista zbor direct, zburam cu CSA si schimbam la Praga, atingand nivelul Gold).

Deci, o scurta prezentare a business lounge-urilor din Asia prin care am trecut in ultima luna

Taipei – aici ma aflam „pe teren propriu” deoarece cea mai mare companie aeriana taiwaneza, China Airlines (a nu se confunda cu Air China, care este chinezeasca) este parte a Sky Team.

Nu a fost deloc greu sa gasesc business lounge-ul, e drept, se afla zid in zid cu celelalte lounge-uri din aeroport. Am intrat, fetele de la receptie s-au uitat rapid pe card si m-am trezit intr-un coridor lung, luminat discret, un soi de atmosfera de bar de chillout sau de Budha Bar. In mers, am saltat cateva reviste si am ajuns in partea principala a salonului care e impartit in doua – un minirestaurant, in zona cu mancare, si canapele foarte confortabile care te imbie la somn, in zona in care poti sa servesti niste bauturi. Adevarul este ca ai putea sa adormi linistit pe canapelele acelea daca nu ar exista o camera „linistita”, unde sunt niste paturi adevarate unde chiar poti atipi in liniste. Eram dimineata, dormisem bine, nu aveam niciun chef… in schimb, mi-era foame ca nu avusesem mic dejun la hotel si nu am avut timp sa iau ceva in drum.

Daca acum vreo 10–15 ani, cand intram in lounge-uri, nu gaseai decat sticksuri, alune si, intr-adevar, o gama larga de bauturi (voiai sa mananci, te duceai la restaurant), de cativa ani incoace, in special in Asia, lounge-urile au devenit restaurante si chiar bune – mancarea e adusa, de obicei, de la hoteluri de 5 stele.

Nici lounge-ul din Taipei nu se dezmintea – aveam un mix de mancare chinezeasca cu mancare europeana, dar cele mai multe erau totusi chinezesti – de la tot soiul de dumplings la mancare destul de condimentata sau celebrele oua de gaina fierte in ceai. Exista chiar si un bucatar care iti pregatea pe loc cateva feluri, iar meniul era schimbat in functie de ora la care te duci – dimineata, pranz sau seara. Inutil sa spun, mancare era non-stop.

Am servit un mix chinezo-european, mai precis am gustat cam din toate, am luat ceva reviste si un pic de bautura. Ca in multe alte lounge-uri din lume, exista si dusuri, daca te afli dupa o zi lunga sau inaintea unui zbor lung (sau dupa), poti sa faci un dus. Pur si simplu, spui la receptie si primesti geluri, prosop, papuci, tot ce trebuie… ca intr-un hotel de 5 stele.

Zona de desert nu era ingrozitor de bogata, dar tot gaseai o portie generoasa de fructe, branzeturi (deh, aici e si lounge-ul Air France, nu?), croasanti si cateva prajiturele cu un gust ciudat, chinezesc (cred ca era un soi de placinta chinezeasca).

Spatiul? Incapator, dar cand am plecat incepuse sa se cam umple. Dar nu era bai, era destul loc pentru toata lumea.

Kuala Lumpur – aeroportul din Kuala Lumpur este unul mult prea mare si spatios pentru cate zboruri deserveste. Traficul aerian din cel mai mare aeroport al Malaysiei este dominat de companii low-cost, precum Air Asia care a revolutionat transportul, dar si turismul in intreaga Asie de Sud-Est, iar aceste companii se inghesuie intr-un mic terminal low-cost. Evident, aeroportul principal este asa de mare ca ar putea gazdui de doua ori mai multe curse low-cost, dar in Malaysia intotdeauna a fost un conflict destul de violent intre stat si companiile low-cost. Malaysian Airlines este o companie de stat, in timp ce Air Asia, port-drapelul companiilor low-cost, e privata, Malaysian este vazuta ca fiind o companie malay, compania nationala, in timp ce Air Asia a fost fondata de un indian malaiezian – Tony Fernandez – si multi nationalisti malay o suspecteaza ca ar avea capital chinezesc.

In consecinta, aeroportul principal din Kuala Lumpur este imens, modern, frumos, aerisit si cam pustiu. Ceea ce e de bine. SI pentru ca si asa era gol, ce s-au gandit autoritatile? Ce-ar fi sa-i mai tranteasca un terminal, asa-numitul Satelit, care este legat de restul aeroportului printr-un tren automatizat? Aici, in Satelit, ajung zborurile companiilor Sky Team, inclusiv zborurile Air France si KLM. In consecinta, lounge-ul Sky Team se afla aici, in Satelit (folosesc lounge-ul Malaysian Airlines, de fapt, care, desi e parte a aliantei One World, coopereaza cu Air France-ul, adica poti sa-ti inregistrezi milele pe Flying Blue) nu foarte departe de portile folosite de companiile din Sky Team.

Lounge-ul este o reflectare a aeroportului. Este urias, dar pustiu. Cand am intrat in lounge, desi era 10 dimineata, mai erau vreo doua suflete, pana sa plec, numarul lor se triplase (la 6). Daca lounge-ul din Taipei aducea a Budda Bar, aici parea ca o sala imensa, dar aerisita si cu o panorama faina spre cele cateva avioane care trasesera la terminal (fix sub salon era un Saudia, de asemenea parte a Sky Team).

Mancare, nu la fel de multa ca in Taipei, dar destula si gustoasa, in marea majoritate fiind mancare asiatica (cred ca pentru iubitorii de mancare europeana erau si niste paste italienesti). Am gasit o zona cu dulciuri si fructe bune, dar de baut, doar bautura nealcoolica. De abia cand am plecat, am descoperit ca undeva intr-o parte se afla un bar (pustiu, nu erau nici barman, nici musterii) cu bauturi alcoolice. Malaysia este o tara musulmana, dar cu o mare comunitate nemusulmana (unii zic ca e chiar mai mare decat majoritatea), asa ca supermarketurile au sectiuni intinse de produse „haram” – alcool sau carne de porc… asa ca asa e si in lounge – barul haram e un pic intr-un colt. Dar ca Allah sa inchida un ochi, in business center, unde gasesti computere sau o imprimanta, se afla o mica biblioteca si peste toate cartile troneaza un Koran – adica exact cum scrie la carte :).

Nu am avut prea mult timp, pentru ca tranzitul era scurt, asa ca dupa vreo 20 de minute am plecat.

Bangkok – din nou, aici se afla terenul propriu al unei companii din Star Alliance, Thai Airways, dar fiind unul dintre cele mai importante aeroporturi ale Asiei de Sud-Est (53 de milioane de pasageri pe an, spre deosebire de Singapore, prin care trec 55 de milioane oameni, dar in Bangkok mai exista un al doilea aeroport, Don Muang, prin care trec alte 38 de milioane de suflete anual), este un aeroport unde Sky Team este aproape obligata sa aiba o prezenta serioasa, asa ca exista un lounge special pentru companiile SkyTeam (daca Tarom s-o intoarce vreodata la Bangkok, are deci loc in lounge :)).

In primul rand, ce pot sa spun este ca la Bangkok merita cu prisosinta sa ai card Gold. In primul rand, la check in era o coada stufoasa rau, probabil as fi ajuns in vreo jumatate de ora sa termin. Asa, am intrat la business class check in, unde era doar o persoana in fata. Si, de asemenea, acesta cred ca e unicul aeroport unde am folosit o ruta expres pentru a trece prin controlul de securitate si frontiera – practic, primesc un pass sa trec pe unde se face controlul pentru echipaje, asa ca m-am trezit singur printre numeroase stewardese si piloti. Cred ca eram unicul care nu lucra pentru o companie aeriana. Sunt curios daca pass-ul acesta este si pentru clientii celorlalte aliante.

Asa ca am reusit sa rezolv totul – check in, security si control pasapoarte in mai putin de o jumatate de ora… probabil, in mod normal la multimea care era in aeroport, ar fi durat mult peste o ora. Am gasit si business lounge-ul, plasat destul de confortabil la zece minute de poarta de imbarcare.

Lounge-ul era cel mai mic dintre cele trei asiatice (dar, nedeservind nicio companie locala, evident ca nu e nevoie de un megalounge), dar desi erau numeroase curse ale companiilor Sky Team, nu era plin. Doar in zona de restaurant toate mesele erau ocupate, dar daca ma indreptam in zona de chill, chiar era gol. Asa ca am mancat un picut (genial cuptorul fierbinte unde se tineau dumplingsurile asiatice) si am descoperit ceva atat de tipic pentru Thailanda – masajul. Din pacate, nu exista un minisalon de masaj, in schimb erau doua fotolii din alea de masaj… Si cum nu incercasem niciodata asa ceva, m-am asezat. Nu stiu daca m-am asezat cum trebuie, pentru ca la inceput nu am simtit mare lucru, dar apoi, descoperind alte pozitii mai OK, chiar mi-a prins bine :).

Cam astea sunt cele trei lounge-uri Sky Team din Asia prin care am bantuit. Ar fi trebuit sa ajung si la Manila, dar am avut zbor prea devreme (decolam pe la 6 dimineata) din terminalul 3, in timp ce lounge-ul Air France / KLM era in terminalul 1. Nu-i nimic, data viitoare.

Voi in ce lounge-uri din lume ati fost si v-au impresionat?

China Airlines lounge – Taipei

Intrarea in lounge-ul din Taipei

Welcome to Business Class Lounge 🙂

Cam asa arata. Nu era prea plina. Relaxant

Zona de restaurant

Oua fierte in ceai

Dar mai sunt si alte specialitati

Branzeturi frantuzesti la Taipei

Inainte de zbor, trebuie sa ne hidratam… nu ?

Zona de relax

Business center

Lounge-ul din Kuala Lumpur

Welcome to Golden Lounge folosit de asemenea de Air France si KLM

Mare, spatios, aerisit si cam pustiu 🙂

Zona de restaurant

Prima oara cand vad pepene rosu de culoare galbena si gust similar. Ce face ingineria asta genetica

Prajiturile din stanga … senzationale !

In lounge, poti sa faci si dus

Cateva reviste sa-ti omori timpul

Putin mai ascuns e barul

Un separeu cu biblioteca

Sky Team Lounge – Bangkok

Coada mare la check in… e totusi un B777 cu sute de pasageri

Dar aproape nimeni la Sky Priority

Acces la Premium Lane, acces la Lounge. Not bad

Adevarul ca n-am vazut decat echipaj pe aici, desi oficial lista este mult mai generoasa

Spectaculosul aeroport din Bangkok (cel mare – Suvarnabhumi)

Intrarea la Sky Team lounge

Ca peste tot in Asia, mancare, bautura 🙂

Specialitati europene

Dumplings fierbinti

Suntem in batatura la Air France, cum sa nu aibe eclere ? Oh, la, la !

Zona de chill

Baturi si orhidee 🙂 E greu de gasit un mix bun

Zangane armele prin Asia

Prima oara cand am incercat asa ceva

Si a picat bine inaintea lungului salt spre Europa