Initial, cand am discutat cu cei de la Ambasada Poloniei traseul, urma sa zbor de la Varsovia la Poznan si de acolo sa cobor spre Wroclaw si sa descopar Pomerania si Silezia Inferioara. Dar dupa cateva saptamani, am fost intrebat daca n-as vrea sa schimb Poznan cu Lodz. Sigur, nicio problema. De fapt, mare lucru nu stiam despre Lodz. De fapt, stiam doua lucruri importante – celebrul fotbalist Boniek, unul dintre idolii copilariei mele, a jucat ani buni la echipa Widzew Lodz, inainte sa ajunga unul dintre cei doi stranieri cati erau admisi in anii ’80 intr-o echipa italiana. Si nu era orice echipa, era Juventus Torino. Si celalalt stranier admis nu era altul decat Michel Platini, legenda fotbalului francez. Iar pe atunci, campionatul Italian era cel mai tare din lume, fiind numit chiar „Campionatul Mondial al Cluburilor”, deoarece absolut toate megavedetele momentului jucau acolo. Mai auzisem de Lodz si fiindca la Maastricht, in Olanda, unde am prins o bursa de un an in studentie, am avut colegi polonezi si toti veneau de la Universitatea din Lodz. De altfel, cand programul„ a fost batut in cuie”, i-am dat un mail colegului Krzystof pe care nu-l mai vazusem de fix 25 de ani si ne-am intalnit pe seara in Manufaktura…

Am aterizat pe aeroportul Chopin dis-de-dimineata. Am o relatie de tip love – hate cu zborurile astea la orele la care cocosii se intorc de pe o parte pe alta, fiind prea devreme. Urasc sa decolez la 5 – 6 dimineata spre Lisabona, Varsovia sau Amsterdam, dar sunt incantat cand ajung la destinatie pe la 7 – 8 dimineata, ca am toata ziua in fata. Iar daca este si soare, ma trezesc imediat si incep sa misun plin de entuziasm. Si desi Varsovia nu m-a asteptat din prima cu soare (a iesit dupa ce am parasit aeroportul), aerul proaspat si fresh al capitalei poloneze m-a trezit. Cum am iesit, am facut cunostinta cu Angnieszka. Imi fusese repartizata drept ghid si companion de catre Ministerul Afacerilor Extern polonez, am sarit intr-o masina faina cu un sofer permanent zambitor si am tulit-o spre Lodz pe autostrada. Timp de decenii, nici polonezii nu se puteau lauda cu cine stie ce retea de autostrazi, dar acum vreo zece ani si-au incordat muschii si iata acum principalele orase, Varsovia, Lodz, Cracovia, Gdansk, Lodz, cum sunt legate printr-o retea de autostrazi rapide. Din cate imi aduc aminte, principalul catalizator a fost organizarea Campionatului European de Fotbal Euro 2012 impreuna cu Ucraina, iar cele patru orase-gazda trebuia sa fie legate cu autostrazi (Varsovia, Poznan, Wroclaw si Gdansk). Ne-ar trebui si noua un campionat european. Sau poate alti guvernanti. Probabil, a doua solutie este cea potrivita.

Dar sa povestesc despre Lodz, pentru ca, evident, cand am aflat ca merg in acest oras, am pus mana pe carte si pe internet. Si am aprofundat povestea chiar la Lodz, ajutandu-ma ghizii locali. Spre deosebire de Cracovia, Gdansk sau Wroclaw, Lodz nu are cine stie ce istorie. In 1830, era o comuna mai rasarita, avea vreo 800 de suflete. Dar Guvernamantul Rusesc al Poloniei s-a gandit sa dezvolte o industrie textila importanta. Si voia sa gaseasca un loc undeva in vestul Imperiului Tarist (pe atunci, o parte din Polonia, inclusiv Varsovia si Lodz, erau parte din Rusia) care sa fie aproape si de Europa Occidentala. Pentru filatura, trebuia si foarte multa apa. Si au gasit acest satuc uitat de lume. Doua decenii mai tarziu, Lodz avea aproape o jumatate de milion de locuitori, sute de fabrici de textile si devenise centrul industrial nr. 1 al Rusiei. Investitori rusi, polonezi, evrei si germani pariasera pe Lodz. Iar Lodz imbraca tot Imperiul Tarist de la Vladivostok si Buhara pana la Chisinau si Lodz… Evident, marfuri treceau si peste granita, spre Europa.

Dar momentul in care Polonia a inviat a fost acela in care Lodz a inceput sa apuna. Proclamarea independentei si desprinderea de Rusia au facut ca Lodz-ul sa piarda imensa piata ruseasca, dar si sursa de bumbac ieftin din Asia Centrala. S-au repliat partial intrand pe alte piete, dar nu era la fel de usor ca in Rusia. Criza economica din 1929 – 1933 a dus la prabusirea a numeroase fabrici, au urmat razboiul si ocupatia germana si apoi perioada comunista, care a dat lovitura fatala industriei. A venit caderea comunismului in anul magic 1989, cu inchiderea ineficientelor fabrici de stat, in fata asaltului asiatic. Lodz era condamnat la moarte?

Apoi, un deceniu de decadere. Aproape 100.000 de oameni au parasit orasul, refugiindu-se mai ales in strainatate. Dar anul 2000 a fost semnul renasterii. La Lodz, un secol prospera, un secol decade. In mod normal, acesta ar fi secolul de prosperitate. Si cuvantul-cheie este „revitalizarea”. Lodz s-a lamurit ca nu trebuie sa se cantoneze in trecut, ci sa priveasca la prezent si, mai ales, la viitor. Asa ca s-a pus pe treaba – a atras miliarde de euro din fonduri europene, si-a transformat fabricile in centre de shopping si culturale, a deschis parcuri industriale si a devenit un centru important al industriei IT. A renuntat a plange dupa industrie si a trecut de la mindset-ul de secol XIX la mindsetul de secol XXI. Traditia textilelor a ramas insa in Lodz – Lodz este capitala modei poloneze si numerosi creatori tineri si-au deschis ateliere in Lodz. Productia de masa s-a mutat la Est, in Europa nu poate rezista decat moda si Lodz-ul a inteles acest lucru. In plus, Lodz are o megatraditie cinematografica. Aici, scoala de film a dat lumii mari regizori, precum Andrzej Vajda sau Roman Polanski.

Si cireasa de pe tort: a hotarat sa candideze la organizarea Expozitiei Mondiale EXPO 2022! Sloganul candidaturii lui Lodz surprinde esenta ultimelor doua decenii in Lodz: „City Re:Invented”. Contracandidatele lui Lodz sunt Minneapolis si Buenos Aires. Si are povara organizarii evenimentelor anterioare in megametropole cum au fost Shanghai si Milano sau in orase unde expozitia a fost organizata cu miliarde de dolari, cum sunt Astana (anul acesta) si Dubai in 2020. E drept, despre expozitia din Astana nu am auzit nimic (a trebuit sa verific acum Wikipedia, sa vad unde a avut loc ultima), dar despre Dubai am tot auzit si, in mod cert, vom fi bombardati cu informatii si evenimente.

Si unde puteam sa stau mai bine decat intr-un astfel de loc vitalizat. Pe locul vechii fabrici a industriasului Izrael Poznanski (unul dintre baronii bumbacului de anul trecut si actual locuitor al celui mai mare mausoleu de evreu din lume), folosindu-se cladirile vechii fabrici s-a construit un imens complex hotelier, cultural si de shopping, numit Manufaktura. Am stat in hotelul Andel’s by Vienna House, un hotel super hype, unde modernismul e la el acasa. Daca pe afara arata ca o obisnuita fabrica construita din caramizi rosii, odata ce pasesti in interior, te teleportezi intr-o lume a culorilor, a formelor, a luminilor… totul este oval, reminiscent al artei lui Joan Miro, iar intreaga cladire este incununata de o piscina cu o panorama excelenta. Totul este sic si modern, iar arhitectii s-au jucat maiestru cu urmele filaturii de secol XIX si tendintele arhitecturii uber-moderne de secol XXI.

Inutil sa zic ca dupa un mic dejun copios, am dat o fuga prin Manufaktura. Era o expozitie a iubitorilor de masini Porsche, iar seara am iesit la masa cu colegul Krzystof, sa depanam amintiri de 25 de ani. Si nu degeaba Manufaktura este atat de laudata… seara, vin aici oameni tocmai de la Varsovia (cam o ora si ceva pe autostrada) pentru a manca, a face shopping, a asista la spectacole, evenimente etc. Revitalizarea unui oras, la ea acasa.

Dupa vreo ora de hoinarit prin Manufaktura, a urmat programul „oficial”. Am luat masina si am plecat spre centrul orasului, unde m-am intalnit cu un domn din comitetul de organizare a candidaturii Lodz Expo 2022. Am aflat amanuntele propunerii si ideea centrala – Lodz, ca un simbol al revitalizarii urbane a unui fost centru industrial in declin. Este un subiect relevant pentru sute si mii de orase din intreaga lume, mai ales pentru cele care au stralucit in timpul primei si a celei de-a doua industrializari. Este la fel de relevant pentru Fagaras sau Petrosani, dar si pentru Manchester, Birmingham sau Detroit. Situatia este fix la fel. Iar Lodz poate fi un exemplu inspirational. Evident, nu pot spune ca Lodz se invarte acum dupa soare, mai sunt multe de facut, dar exista o viziune, exista o strategie si exista lucruri care se vad. Si, la fel ca la Oradea, exista cineva sus care gandeste.

Am urcat in varful blocului Textilimpex, un bloc inalt cu o alura cam comunista. Este sediul fostei companii de stat care avea monopolul comertului international cu textile al Republicii Populare Polone. Aparent, inca exista, dar imi e neclar cu ce se mai ocupa. Un lucru e cert – sus, in varful blocului, ai o panorama faina J. Si, de aici, urma sa descopar situl pregatit de autoritati pentru Expo 2022. Inca este santier. Cu sau fara EXPO, aici va aparea un cartier de business. Deja au terminat de construit moderna gara Fabryczna. Dupa cum vedeti, in Lodz totul s-a invartit in jurul fabricilor J. Aceasta gara aflata foarte aproape de centru a fost construita de antreprenorii in bumbac pentru a putea trimite produsele lor rapid pe cale ferata. In Lodz, caile ferate sunt vazute ca o componenta-cheie a revitalizarii – dupa deschiderea modernei gari Fabryczna (in decembrie 2016), va urma un tunel care va subtraversa orasul pentru a o lega de cealalta gara importanta a orasului, Kaliska, care deserveste vestul Poloniei si trenuri de inalta viteza spre Varsovia. Acum, trenul face cam o ora si ceva, se vrea sa se ajunga la sub o jumatate de ora, asa ca multi care lucreaza in Varsovia pot sa ia in considerare Lodz ca loc in care sa locuiasca. De altfel, si acum exista destui locuitori ai Lodz-ului care fac naveta zilnic la Varsovia. Iar Lodz doreste sa fie un loc mai fain de locuit decat Varsovia.

Un oras industrial ca Lodz s-a concentrat sa foloseasca toate cladirile sale. Pe langa Manufaktura, iata ca si fosta termocentrala a orasului, aflata in proximitatea garii Fabryczna, se transforma intr-un spatiu cultural – intr-un muzeu. Daca muzeul de arta se afla in zona Manufaktura, in incinta fostei fabrici a lui Poznanski, in locul termocentralei se va deschide, in decembrie 2017, un Muzeu al Stiintei – EC1 (Electrocentrala 1). In momentul acesta, este deschis doar Planetariumul, dar am avut privilegiul sa il parcurg inainte de deschidere. La inceput de septembrie, inca se lucra la el, dar se vedea ca nu mai aveau mult de facut. Este un muzeu al tehnicii, un muzeu interactiv unde vizitatorii (in mare parte, copii) vor putea sa experimenteze, sa se joace, sa invete. Epoca muzeelor display a apus, iar in Polonia am vazut numai muzee-experiente, muzee care recreeaza locuri, sentimente, momente. Nu am vazut niciun muzeu plicticos in Polonia, desi am vazut, si acum, si datile trecute, aproape zece muzee faine.

Nu puteam sa ajung la Lodz si sa nu parcurg si Ulica Piotrkowska, coloana vertebrala a Lodz-ului. Avand o lungime de aproape 5 km, Ulica Piotrkowska a fost Lodz-ul secolului al XIX-lea. Strada principala este flancata de cladiri spectaculoase, multe dintre ele cu fatade Art Nouveau (la mare moda in perioada de stralucire maxima a Lodz-ului), dar ele sunt foarte lungi in spate – daca in fata locuiau antreprenorii si familiile lor, in spate se aflau filaturile de bumbac, dar si caminele pentru muncitori si familiile lor. Asa ca daca la strada principala vezi o fatada de doar 10 – 20 – 30 de metri (in functie de cat de bogata era familia), in adancime casa se prelungeste cu sute de metri… Ca si Lodz-ul, Ulica Piotrkowska, care era locul de promenada favorit al protipendadei secolului al XIX-lea s-a prabusit in perioada comunista, maiestuoasele cladiri Art Nouveau fiind lasate sa decada. Lodz-ul a avut noroc ca nu a avut de suferit in Al Doilea Razboi Mondial – spre deosebire de invecinata Varsovie, care a fost transformata in ruine. Lodz-ul nu a fost bombardat nici de germani, nici de sovietici, asa ca imediat dupa ce guvernul pro-sovietic de la Lublin a preluat puterea in Polonia sovietica, autoritatile s-au mutat la Lodz inainte de a face Varsovia din nou vag locuibila.

Dupa 1990, Ulica Piotrkowska a intrat in proces de revitalizare – tramvaiele care o parcurgeau au fost mutate si a fost făcută pietonală(astazi, pe bulevard nu opereaza decat niste ricse pe biciclete), iar fatadele au inceput sa fie refacute. M-am intalnit cu managerul strazii (da, exista si acest job), interfata intre Primarie si proprietarii de pe strada care incearca impreuna sa faca ce poate fi mai bine pentru revitalizarea zonei. Astazi, aici se afla birouri (inclusiv sediul Primariei), hoteluri, magazine, baruri si restaurante. Interesante, nu am vazut magazinele „de retea”, „de mall”, ci numai magazine locale, unele boutique-uri ale creatorilor de moda din Lodz… o fi vreo politica a primariei sa bage Zara si H&M-urile in malluri (Manufaktura nu este unicul mall din Lodz), iar pe Piotrkowska sa promoveze aerul boem din vechime… Fatadele au fost, unele, refacute, altele, nu, dar vor fi refacute… pentru ca Lodz are ambitia sa fie un simbol al revitalizarii urbane in Europa… Si nu pot decat sa-i urez bafta.

Am plecat din Lodz hotarand sa-i tin pumnii stransi pentru candidatura la EXPO 2022. Nu voi avea de asteptat mult. Alegerea orasului se va anunta in noiembrie. Bafta, Lodz!

Imagini Lodz

Aici am stat. Una din cele mai mari filaturi de bumbac din Lodz a devenit un hotel foarte modern – Vienna House Andel’s Lodz !

Cam asa arata lobby-ul. Ovalele mi-a adus aminte de Miro

Camera

In spatele hotelului imensul complex Manufaktura

Expozitia detinatorilor de Porsche

Grafitti-urile au revitalizat blocurile gri ale Lodz-ului

Aici ar putea avea loc Expo 2022

Noua gara Lodz

Planurile de dezvoltare ale orasului

Cladirile albe sunt dezvoltari ulterioare pentru care se cauta investitori

Fosta termocentrala a orasului se transforma intr-un …

Muzeu Tehnic

Cam asa arata un tablou de comanda

Cafenele in centrul orasului

Strada Piotrkowska – coloana vertebrala a orasului

Cu multe cladiri refacute

Palate Art Nouveau

Artur Rubinstein a fost unul din rezidentii acestei strazi

Statuia lui Koszciuszko a primit zilele acelea un unicorn

Pedestra strada Piotrkowska

Tuk tuk-urile de Lodz 🙂

Manufaktura noaptea