Distribuie articolul:

Cum scriam si acum cateva zile, am fost intr-o excursie de o zi prin Bihor cu ocazia calatoriei la Oradea. Cum am zis in articol, este pacat sa bati atata drum (mai ales daca vii din sud, din Regat) pana aici si sa nu iti rezervi niste zile si pentru zona Bihor, nu numai pentru “diamantul” sau central, Oradea. Daca in articol v-am povestit despre ce am vazut si am facut intr-o singura zi, revin acum cu doua idei de cazare. Trebuie sa subliniez, nu am dormit in aceste locuri, dar aici am mancat (pranzul, respectiv cina) si am putut sa vizitez si zona de cazare.

Prima oprire a fost la Traditional Casa, un complex aflat in Runcuri, un sat cocotat si teribil de risipit pe culmile Apusenilor. Este unul din acele sate “risipite” despre care inveti in scoala generala la geografie si despre care chiar intelegi cum arata in realitate doar cand ajungi in Apuseni … cate 2-3 case pe fiecare deal si o ograda cat un munte. Daca te urci pe vreo coama de deal mai inalta, vezi, deal dupa deal, case dupa case raspandite pana spre orizont. Este una din imaginile acelea ale Apusenilor care nu se uita.

Am urcat pe unul dintre aceste coame de Apuseni. Satul se numeste Runcuri si este unul din aceste sate risipite. Am ajuns acolo unde se termina drumul asfaltat si ne-am opintit la deal pe coama unui deal cu o panorama de vis. Era Apuseniul acela pe care mi-l inchipuiam eu. Cand ne-am apropiat de varful dealului, am dat de o serie de case taranesti “aruncate” cumva la intamplare pe o pajiste verde superba. Aici este Traditional Casa, o idee si un concept adus de d. Viorel Lascu, unul dintre cei mai importanti speologi din Romania – pentru o perioada destul de indelungata a si fost presedintele Federatiei Romane de Speologie. Facem cunostiinta si trece imediat la poveste. Candva prin anii 90, d. Lascu a locuit in Franta, mai precis in Alsacia, unde a descoperit cu surprinderea unui roman venit din hruba societatii socialiste multi-lateral dezvoltate ca in lumea civilizata de dincolo de Cortina de Fier, patrimoniul si traditiile erau prezervate, recuperate si restaurate. A si lucrat si el la reconditionarea unor case din lemn alsaciene probabil cu gandul ce lucruri faine se pot face acasa.

La intoarcerea in Romania, in timpul turelor sale de speologie, a ajuns si la Runcuri. S-a indragostit de locuri (sincer, asta e cel mai simplu lucru, doar orbii nu se pot indragosti de Runcuri) si a decis sa faca si in Apuseni ce a vazut in Alsacia. A achizitionat o casa ancestrala, veche de vreo 100 de ani si s-a apucat s-o refaca. Evident, in cadrul restaurarii a introdus si elemente moderne – baie, toaleta, dar a incercat sa tina in balanta atat arhaismul locatiei cat si nevoia de un pic de comfort modern. Da, este dragut sa locuieste intr-o casa de 100 de ani, cu atmosfera aceea de demult, dar parca nu iti convine sa te duci la buda de la 300 metri in mijlocul noptii.

Acum, sus, in varful dealului la Traditional Casa, sunt trei case – Casa Traditionala (Mare), Casa cu Dud si Casa de la Stele (inca in refacere, este o achizitie noua adusa aici pe deal langa celelalte). Toate aceste case s-a incercat si reusit sa se pastreze amintirea vremurilor de odinioara. Nu va asteptati la un comfort de 5 stele. Este un comfort de milioane de stele cand te uiti pe cer prin ferestrele de odinioara. Se doarme pe jos, pe niste saltele comfortabile, dar ai facilitatile de care ai nevoie in casa. Daca esti pasionat de camping, e loc garla sa-ti intinzi cortul si sa folosesti facilitatile Traditional Casa. Ai chiar si un cort intr-una din case. Si pentru un somn inca si mai original, vara se poate dormi in sura cu paie. Stiu de la ai mei, de la Fagaras, e o nebunie :).

Poate cea mai originala casa mi s-a parut Casa cu Dud – este umbrita, evident, de un dud si are doua nivele – o semi-pivnita in care gasesti niste tuica de Bihor si vin de epoca, si sus, unde dormi tot pe saltele, poti urca pe una din acele scari traditionale ale Apusenilor, cu treptele sculptate in trunchiul copacului. Mi-am adus brusc aminte de scarile relativ similare din Mustang, Tibetul Nepalului in care am fost asta-toamna. Desi suntem asa de departe unii de altii, desi cultura, traditiile, religia, povestile sunt asa de diferite, solutiile tehnice sunt la fel – in Apuseni, cat si in Mustang.

Am mancat intr-una din casute unde se afla o bucatarie ampla, deschisa si o sala de mese cu aer retro, Retro-cool. La intrare, cerdacul este inundate de flori, de o mare de flori. Panorama Apusenilor este magnifica – valuri, valuri, vezi culmile vestice ale muntilor care se prabusesc brusc spre Campia de Vest… undeva in departare, se profila cuminte, cu un cap deasupra tuturor varful Bihor, cel mai inalt din Apuseni. Nu, nu ajunge la 2000 metri :). Cum ziceam, am mancat aici si evident m-am lins pe deste. Doamnele care au gatit folosesc numai ingrediente natural si bune, lucruri din zona si fac o ciorba de eram sa fug cu ea in padure sa nu o dau la altii. M-am abtinut sa par politicos, dar am luat vreo 2-3 portii… iar la final, cand au venit gogosile cu gem de capsuni, a fost dezmat… sigur, nu puteam sa le dovedim, asa ca le-am luat la pachet.

Recomandarea mea – daca vreti sa traiti un pic din autenticul Apusenilor bihoreni, stati la Traditional Casa. Repet, nu e lux, dar comfortul de baza exista – ai baie in casa, caldura iarna (sunt sobe de lemne d-alea serioase), dar atmosfera e de neegalat. Daca vreti un pic mai mult lux, vedeti ca d. Lascu mai are vreo doua casute in sat, ceva mai jos – Casa Florian si Complexul Mariuta. Nu le-am vazut, dar ma astept ca experientele sa fie de top.

Gasesti mai multe aici –-> Traditional Casa

Un al doilea loc de cazare l-am vizitat cu ocazia cinei are un nume de la prima vedere ti se ridica parul pe spate – Muma Codrului. Sincer, initial, am inteles Muma Padurii si imi si imaginam un loc plin de stafii si aratari, dar nici poveste. E un loc dragut si linistit. Si sa va dau si explicatia numelui – satul Colesti unde se afla Muma Codrului se afla in masivul Codru Moma

Muma Codrului se afla in satul Colesti care nu mai e in Apusenii cei mai inalti (cea mai inalta “culme” are in jur de 1100 metri), dar tot intr-un cadru natural cu dealuri. Drumul spre Colesti e un pic cam complicat, dar cu ajutorul GPS-ului il gasesti usor si odata ajunsi in Colesti, folositi cu incredere GPS-ul Badea Ioan sau GPS-ul leicuta Maria ca va vor indruma. Pe langa un lac simpatic plin cu rate, ajungi in fata unei cladiri ample pentru sat. Desi nu esti in varf de munte ca la Runcuri, si aici parte de o liniste absoluta, de aer curat si de relaxare. Daca esti stresat si obosit de viata trepidanta si agitata a marilor orase, aici urechea ta obosita va fi rascolita doar de cantecul cocosilor. Si mie mi se pare relaxant cantecul lor :).

Am zis ca locul este potrivit pentru cei care vor sa fuga din orase la liniste. Ei bine, fix asta au facut si antreprenorii. Si ei sunt oraseni, nu chiar dintr-o metropola, ci dintr-un orasel din Bihor, dar au ales sa se mute la sat daca nu in cautarea vesniciei promovate de Lucian Blaga, ci in cautarea unui loc linistit, un loc unde sa-i faca pe oameni mai linistiti si mai buni si sa si ajute comunitatea. Restaurantul (care are acum si hotel) are rolul de a dezvolta comunitatea prin turism, stimuland folosirea de resuse locale prin antreprenoriat social.

George si Larisa s-au mutat aici, in Colesti unde au inventat brunch-urile din ingrediente luate direct din gradinile satenilor din sat. De fapt, Muma Codrului a aparut ca un restaurant – unul mare, gandit si pentru evenimente ample unde sa se serveasca mancare autentica. De fapt, tot ce se face in restaurantul acesta are si rolul de a revitaliza comunitatile din regiune. Daca ajungeti aici, asigurati-va ca aveti ceva loc in portbagaj pentru ca la Muma Codrului poti cumpara diverse delicatese produse local – bio, eco, slow food, cum ziceti voi. Sunt niste produse neobisnuite – nu doar gemurile de capsuni si sucurile din soc ca peste tot, sunt niste produse chiar neobisnuite as putea spune – dulceata de macese, vinete murate, pere in vin, dar si niste produse exotice facute din ingrediente locale – chutney de tomate (numele de brand este … Bollywood Star ! Probabil o fi iute, nu am incercat). Nici nu stiu ce e chutney, dar suna teribil de exotic intr-un sat din dealurile Bihorului !

In schimb am incercat cate ceva din mancare. Nu foarte multa, desi specialitatile de porc au venit in cantitati industriale, dar eram deja arhiplin cu ciorba si scovergi din Runcuri ! Am mai pascut si eu niste legume si mai ales branza… se face pe aici o branza de dat cu caciula in caini.

Cum ziceam, Muma Codrului a inceput ca un restaurant care promoveaza gusturile locale si mancarea autentica. Carantina covideasca din primavara asta le-a permis celor doi tineri sa extinda restaurantul, asa ca in vremuri de pandemie ei au construit componenta de cazare fix peste restaurant. Sunt cateva camere (exista chiar si un apartament pentru familii cu plozi) care au fost amenajate cu foarte mult gust – da, sunt un pic minimaliste, dar cu elemente traditionale care sa-ti aduca permanent aminte ca esti intr-un sat chill din Bihor.

Pentru mai multe informatii si pentru a lua legatura cu George si Larisa, aruncati un ochi aici –->Facebook Muma Codrului

Cum am spus de multe ori, incantarea intr-o excursie nu vine doar dintr-un hotel cu 5 stele, Vine dintr-o experienta, dintr-o atmosfera, dintr-o interactiune cu oamenii locului. Sincer, prefer un loc mai mic si mai nepretentios, unde poti sa stai la masa cu proprietarul care sa-ti spuna povestea locului, povestea pensiunii, povesti de obicei frumoase si inspirationale. De aceea, va recomand daca pasii va poarta prin partile Bihorului, luati in considerare si Traditional Casa si Muma Codrului. O sa va ramana in inima.