Jurnal malaezian… by Varu. Episod 6

Si asa de final… Varu a mai luat si tzepe… cum au fost la Penang… Sa-i multumim insa Varului pentru acest mega-serial din care putem sa ne facem o impresie cat mai completa cu privire la Malaysia, Truly Asia !

Penang – Pearl of the Orient (Georgetown)

Perla Orientului, pe ma-sa !!! Plecat la drum cu mari asteptari si intors cu coada intre picioare. Penang e un oras atipic al Malaeziei. Pentru ca aici e singurul loc in care chinezii sunt majoritari. In toate celelalte locuri, populatia malay e cea majoritara. Deci un fel de Harghita-Covasna.
Am plecat fara rezervare de hotel si mare greseala am facut.
Am dat vreo 15 telefoane pe la 15 hoteluri inscrise in Lonely Planet, toate „fully booked”. Nu am luat in calcul factorul „sfarsitul scolii, inceputul vacantei, tot poporul in Penang”. Bun, pline ochi toate, dar de ce? Ca nu m-a impresionat nimic din ce am vazut: cladiri scorojite, fara nicio personalitate, cum gasesti in KL la tot pasul in afara zonei centrale. Restaurante: la fel ca in KL, nimic special adus de loc in sine. Plaja: e o plaja, dar mult sub Pangkor sau orice insula de pe aici. Un oras-insula-port industrial si atata tot. Nu se compara nici pe departe cu Malacca, de exemplu. Mai exista varianta sa stam la un guesthouse din asta infect de 3 euro pe noapte, sa rabdam o noapte, ca dimineata sa luam un tur al orasului. Dar si din astea nasoale, de abia am gasit unul si era dubios rau de tot locul.

Penangul se lauda cu Kek Lok Si Temple – un templu imens cu o priveliste uluitoare, Penang Hill – 800 metri altitudine vedere asupra junglei, Snake temple – un templu unic in lume prin faptul ca e plin inauntru de serpi veninosi, care stau pe langa tine si nu te musca (ori le-au scos veninul, ori fumul ii hipnotizeaza), Penang Bridge – un pod de 13,5 km care uneste Penangul de Malaezia, e cel mai mare pod din Asia de SE si al treilea ca lungime din lume, se vede in departare dintr-o poza facuta din taxi.

Asa o fi. Dar cand nu gasesti un loc de cazare omenesc in 15 hoteluri oarecare, nu mai conteaza toate astea. In semn de protest nici nu am poze multe cu Penang, 5-6 in total.

Poate asta merita atentia. Batu Ferringhi, o plaja unde tsunamiul din 2004 a lovit perfid si Malaezia si-a platit tributul, mult mai mic ca numar decat tarile din jur.

Well … 16 ore in afara KL, 700 km cu autobuzul intr-o singura zi si deja sambata noapte inapoi in KL.

Sukio Mahikari
Dupa indianul din Malacca cu sfarsitul lumii, urmeaza chinezul din Penang. Un taximetrist care ne-a dus din mijlocul Georgetown pana la periferie de unde sa luam autocarul inapoi in KL. Un drum de vreo 30-40 de minute. Conversatie protocolara vreme de 15 minute: din ce tara sunteti, ce e de vazut aici prin Penang, etc.
Cand conversatia stagneaza, intr-un moment de liniste, chinezul ia o carticica pe care scrie cu litere mari: SUKIO MAHIKARI.

„Asta e religia mea. Religia asta m-a salvat. Exista doar de 30 de ani religia asta. A luat nastere in Japonia. Nu avem temple in Penang, dar ne adunam intr-o casa si meditam. Acum 15 ani de zile religia asta mi-a salvat viata. Eram gata sa imi pun capat zilelor. Paispe’ zile consecutive nu am mai putut dormi. O depresie foarte puternica. Pana cand fetele mele mi-au dat carticica asta. (rasfoieste carticica cu amandoua mainile)… De atunci viata mea s-a schimbat in bine. Treaba asta m-a schimbat. Vezi pandantivul asta? (se desface cu ambele maini la camasa, scoate un lantisor de argint)… Nu as da pandantivul asta pentru nimic in lume. Nici pentru aur, nici pentru milioane. In sedintele noastre, noi atingem lumina adevarata. Si lumina asta te elibereaza de tot ce e necurat, impur pe lumea asta. Cu lumina, eliminam toate toxinele din organism.”

Ok boss cum spui tu si te cred pe cuvant. Numai tine mana pe volan cand vorbesti cu mine.
(Bai, mai sunteti multi din astia ?).

Etichete:
·

Comentarii

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii