In Spatele Ultimei Cortine de Fier – episodul 5

Ne urcam in microbuz si o taiem spre stadionul 1 Mai. Daca Arirangul este noaptea, “Mass Gymnastics” este ziua, deci nu vor mai fi lasere, artificii si alte nebunii pirotehnice. In schimb, zecile de mii de participanti sunt la locul lor. Show-ul nu este la fel impresionant (poate il vad prea repede, la doar o zi dupa “the best of”), dar as scrie cu pacat ca nu mi-a placut… E cu adevarat interesant, aceleasi mii de oameni perfect corelati, copii, sportive, nu mai vad forte militare (deci nu mai sunt marinarite dansatoare), in schimb foarte multa gimnastica. Apar si karatistii, dar fiind ziua si deci lipsind culorile si luminile, mi se pare cumva mai relaxat.

La un moment dat pe miile de plancarde manuite de oameni, apare cifra 2012. Mi se pare relativ ciudat. In Coreea de Nord, sunt 2 calendare – unul este calendarul “normal” in care suntem in anul 2008, un altul este calendarul Juche care incepe din momentul nasterii lui Great Leader, deci suntem in anul 96. De altfel, am cumparat din shop-ul de la hotel saptamanalul Pyongyang Times (ziar in limba engleza) care indica ca ne aflam in anul 96. Ca o paranteza, ghidul ne-a avertizat sa nu care cumva sa aruncam ziarul la gunoi dupa ce il citim ca in mod asteptat, era plin cu poze cu Dear Leader si femeia de serviciu s-ar ofusca. Oricum nu am cumparat ziarul pentru a-l arunca, ci sa-l iau suvenir, nu va fie frica…

Dar sa revin la show … sunt destule parti luate din Arirang, mai ales cele despre viata fericita de azi. In rest, povestile cunoscute – unificarea Coreii, dezvoltarea economica si finalul apoteotic… A fost frumos, nu ma pot plange, Doamne fereste !

Ne ducem la masa si cum s-a inoptat, ghizii hotarasc sa ne faca hatarul sa vizitam orasul noaptea si sa facem poze. Nu pot sa zic ca orasul pare prea populat in timpul zilei (presupun ca nu e bine sa umbli brambura pe strazi), iar noaptea chiar ca nu e nimeni…

Ne ducem unde altundeva decat la monumentul lui Great Leader. E luminata cu toti lucsii puternici, iar cuprul straluceste de departe. De fapt, in noaptea precedent pe la 2 noaptea era singura lumina din oras, un adevarat far calauzitor al orasului. Nu departe, e o zona cu fantani arteziene cu tot soiul de personaje mitice – gen muncitori, balerine, etc… Aici vad cateva cupluri mult prea alternative care se plimba prin peisajul relativ romantic… Sa nu credeti ca fac cine stie ce, se comporta in spiritul si litera eticii si echitatii, dar ce cauta la ora asta pe aici ?

Dincolo de rau, stalpul lui Laca straluceste in lumina reflectoarelor, iar faclia din varf este inflamata rau. Ma uit si la blocurile de langa – toate au lumina la ferestre… probabil sunt birouri sau ceva similar.
Plimbandu-ne pe strazi, o intreb pe ghidusa-adjuncta cine locuieste in blocurile din centru… “Oameni obisnuiti” imi raspunde cu un zambet triumfator… Muncitori, intelectuali, oameni obisnuiti. Mai sa fie…
Ajungem cam repede in hotel si mai dau o raita prin hotel. Dupa cum ziceam, exista un mare shop cu tot soiul de produse (mai putin chiloti numarul meu), apoi un soi de librarie cu “best sellere” semnate atat de Great, cat si de Dear de unde mi-am cumparat ziarul si un DVD cu filmul Arirang. Inca si mai in underground, sunt locuri de pierzanie capitalista – un cazino destul de decent plin cu chinezi scapati la jucat, un bar de zi si un bar de noapte cam goale (va aduceti aminte de celebra clasificare de pe vremea lui Ceausescu) in care distractia numarul 1 pare sa fie biliardul (fetele de acolo ar putea fi linistit campioane mondiale la cat se antreneaza) , o pisicina inchisa, vreo doua restaurante (unul cu specific coreean, celalalt, ati ghicit – cu specific internationala si mancaruri coreene) si multe alte sali.

Gata la culcare, maine ne ducem la Panmunjon ! E unul dintre locurile cele mai fierbinti de pe planeta. I se mai spune DMZ (Demilitarised Zone) unde soldatii nord-coreeni si cei sud-coreeni sunt la doi pasi unii de altii si unde tensiunea Razboiului Rece continua sa fie aproape de maximum.

Stadionul 1 Mai

Coada la intrare la Mass Gymnastics… Noi, strainii am intrat prin fata

Afisele de la Arirang… cu logo-ul lui Guiness Book 🙂

Imaginea de la inceput

Baietii si fetele cu plancarde

Hello !

Perfect

si fetele la fel

Karatistii

cand voi deveni mare…

We shall defend !

Sfarsitul in forta

Turnul ideii Ciuce

Fantani arteziene

si statui razboinice

 

Salutari de la Pyongyang !

Comentarii

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii