O luam pe valea Neretvei spre Mostar… Peisajul este de o frumusete tulburatoare… munti, apa, cer. Din cand in cand, cate un sat ars. Imi aduce aminte de ruinele antice de la Histria… dar satul asta nu e parasit de 1500 ani, ci de maxim 4 ani… sate majoritar sarbesti cazute in zona bosniaca, locuitorii ori au fost ucisi, ori au fugit in Muntenegru sau in Republika Srpska. Din cand in cand, semn cu “atentie mine”… daca te loveste o nevoie urgenta, obligatoriu sa ti-o rezolvi pe sosea in spatele sau in fata masinii.. un pas mai incolo poate fi periculos. Soseaua e safe… atata doar ca circula multe tancuri SFOR. Am vazut chiar un tanc cu tricolorul romanesc arborat… sunt si trupe romanesti in Bosnia.
Valea Neretvei se strange, se strange, trecem prin niste chei magnifice, printre sate neatinse de razboi si sate complet parjolite. Cand ne apropiem de Mostar, valea se deschide brusc si simti o boare de Adriatica… cerul e albastru, s-a dus plumbul de la Sarajevo ! Dar Adis devine brusc preocupat… Nu mai spune ca e “the best”… dreapta soselei este in maini croate, soseaua este in maini bosniace… iar masina noastra are numere musulmane – de Sarajevo… Si nu e neobisnuit ca vreun croat suparat sa mai traga dupa masini de Sarajevo….
Este o intreaga filozofie a placutelor de inmatriculare… exista placute de inmatriculare musulmane cu semnul bosniac, placute ale Republicii Srpska cu insemnul SSSS si placute la croatilor bosniaci, celebra Republika Herceg-Bosna cu scutul croat ros-alb… In plus, ca si in Romania, stii exact de unde vine masina respectiva. SA inseamna Sarajevo. MO inseamna Mostar… exista 2 tipuri de placute de Mostar – placute de Mostar musulman si placute de Mostar croat.
Trecem pe jos linia frontului din Mostar – raul Neretva !
In fine, ajungem in Mostar, soseaua trece cu voia lui Allah prin stanga raului, suntem in zona musulmana… Dar avem o problema… hotelul la care stam (aparent, singurul hotel functional din Mostar) este in zona croata… si pentru nimic in lume, nu putem trece podul peste Neretva cu o masina musulmana, nici macar la hotelul Ero, aflat la 300 metri de pod… Asa ca lasam masina la autogara musulmana si o luam pe jos peste podul proaspat construit pana la hotel… Hotelul Ero este mai surprinzator decat o naveta extraterestra aterizand in Times Square… Imaginati-va o cladire impecabila, proaspat vopsita in galben, inconjurata de ruine arse pe o raza de sute de metri… La intrare o tancheta, de jur imprejur trupe de comando spaniole, prin vecini, curatatori de mine printre urme de ziduri…
Intram in hotel. Aici este sediul SFOR Bosnia de Sud-Vest. Mai intai receptia militara. Aici iti lasi mitraliera si pistoalele… N-avem ? Receptionerul se uita la noi ca la o pereche de romulani… Probabil or fi ziaristi sau vreo specie d-asta mai exotica… trecem la receptia civila… domnisoara foarte zambareata ne da cheile…
Trebuie sa sunam la Belgrad… Dar banuim ca formarea numerelor 381 – 11 ne asigura un glonte sau poate mai multe… tragem la sorti din ce camera sa sunam inamicul… Am castigat, nu sunam de la mine ! Desi e februarie, afara e soare si aproape 20 de grade… Dupa o iarna cumplit de friguroasa in Romania si un frig umed in Sarajevo, Mostarul pare un soi de paradis… un paradis in ruine… Iesim in balcon sa admiram peisajul… Ceva mai incolo, doi generali burtosi, la bustul gol zac la soare… o ordonanta la aduce ceva de baut… nu vad ce, remarc doar umbreluta din pahar… domnii se respecta, peisajul e de vis… (sau de cosmar, care tot un soi de vis e !).
Vizitand Mostar – orasul nou croat, orasul vechi musulman
Luam la pas orasul croat… E cald, asa ca terasele zumzaie… Pe aici, multe blocuri, aparent neatinse, doar cate un semn de glont izolat… Facem cunostiinta cu o familie mixta – el sarb, ea croata… Multe familii s-au destramat in razboi. Ei au rezistat impreuna. El e pensionar militar, a muncit toata viata in armata populara iugoslava… Acum e in republica croata din Bosnia, asa ca nu primeste nici o pensie si e privit ca dusman… doar ea lucreaza la un magazin…
Ajungem in orasul vechi… Acum 10 ani, aici, gemea de turisti… Orasul vechi este o mostra autentica de arhitectura turceasca-orientala… Fiind destul de aproape de coasta dalmata inundata de turisti germani si scandinavi, multi veneau la Mostar pentru o gura de exotism. Azi cei cativa militari SFOR si ONG-isti cu ajutoare vin pentru o gura de moloz… Orasul vechi a fost bombardat cu mult devotament si de bosnieci si de croati. Primii care au fugit din Mostar au fost sarbii… apoi musulmanii majoritari in orasul vechi au fost impinsi peste rau si apoi cele doua artilerii s-au duelat luni de zile… Simbolul orasului, celebrul pod de la Mostar, construit de otomani in 1566, o culme a ingineriei vremii a fost distrusa de cateva obuze bine tintite din partea croata in noiembrie 1993. Acum, un pod suspendat, flexibil, este spanzurat la vreo 100 de metri deasupra Neretvei, priponit de ce a mai ramas din capetele podului… cica podul vechi era facut dintr-o piatra speciala scoasa dintr-o cariera din Hertegovina care isi schimba culoarea in functie de cum o batea soarele,… azi ai senzatii tari pe podul care se hatana…
Ajung in partea cealalta, in partea musulmana… primul rand de cladiri e ciuruit… Gasesc un magazin de suveniruri… Imi cumpar vederi… un batran cu fes ca de turc suspina “ce de turisti veneau… ce frumos era Mostarul… acum nu mai e nimic”… Este singurul magazin de suveniruri inca deschis. Este un semn de rezistenta, de o eventuala normalitate intr-un oras unde amintirile ii rascolesc pe toti… Ii dau cateva marci, imi da rest 100 de dinari bosniaci… Ce naiba or fi astia ?
Cu ce platim in Bosnia -kune croate, dinari iugoslavi, dinari bosniaci si peste toate, triumfatoare – Deutsch Mark !
Daca tot am scris despre cele 3 placute de masini, e normal ca in cele trei parti sa existe valute diferite… Oficial, moneda nationala a Bosniei este dinarul bosniac… dar care are o cat de cata valoare doar in zonele musulmane, dar si acolo este o rara avis. In Republika Srpska, moneda nationala este dinarul iugoslav. In zonele croate, nu e greu de ghicit ca toate tranzactiile sunt in kune croate. Dar peste tot si toate, triumfator, domneste sacrosancta Marca Germana, in fata careia se inchina orice vanzator… De altfel, cateva luni mai tarziu, guvernatorul civil al Bosniei (numit de ONU), a interzis folosirea diverselor valute nationale si a lansat celebra Marca Convertibila (Konvertibilna Marka), garantata de ONU, la rata de 1 KM = 1 DM… Incet, incet, kunele si dinarii au disparut, iar marca germana a batut in retragere in fata noii KM… Pana in ziua de azi, marca convertibila este moneda nationala in Bosnia Hertegovina !
Am petrecut vreo doua zile in Mostar… am vizitat si linia frontului care a trecut initial in orasul croat, dar si moscheile care au scapat de ghiulele si care se reconstruiau… in zona croata, erau planuri pentru o imensa catedrala catolica in care sa intre probabil toti locuitorii Croatiei cu o clopotnita pana la cer pentru a concura cu minaretele musulmane de pe malul alaturat care beneficia si de un mal al Neretvei mai ridicat…
Raul Neretva, in dreapta croatii, in stanga bosniacii
Mostar… la poalele unor munti plesuvi
Hotelul Ero … impecabil… vecinii… ruine
Linia frontului
Tancuri SFOR pe strazile din Mostar
Podul vechi din Mostar
Pe pod cu Adis
Prin zona „turistica” – partea musulmana
Absolut impresionant. Din fericire, centrul vechi a fost restaurat, podul a fost refăcut şi inaugurat în 2004, clădirile făcute praf sunt mult mai puţine ca atunci, nici urmă de tanc. Dar…resentimentele persistă, încă există Mostar musulman şi Mostar croat, catedrala de care vorbeai a fost terminată şi este odioasă, sârbii nu s-au mai întors acasă şi probabil nu o vor mai face niciodată. Singura certitudine într-o zonă aşa sensibilă este că Mostarul este un oraş absolut fermecător…
Imperator, am citit povestea din Mostar (episodul 2) si am ramas socata – pe ce lume traiesti?
am verificat data postarii – "2 noiembrie 2010", si iar am avut dubii legate de faptul ca poate sint obnubilata.
De-abia cind am mers backwards sa citesc si partea 1 am realizat ca jurnalul era din 1991, si mi-am revenit.
Intimplarea face ca una din prietenele mele cele mai bune e bosniaca, si am fost la Mostar de 2 ori (ultima oara in vara asta). Merita sa il revezi, ca sa vezi diferenta fata de amintirile tale – probabil nici tu nu ai recunoaste nimic, poate ca un pic s-a exagerat acum cu 'comercializarea' orasului…
Morala: daca pui poze mai vechi, fii mai clar despre asta – era sa fac infarct vazind pozele cu Mostarul tau
Stiu ca Mostarul s-a refacut si am vazut poze recente si sper sa ajung din nou curand. Si confirm, povestea e din februarie 1998
Foarte frumoase locurile! Chiar daca putin sinistre 🙂
Bosnia e una din cele mai urîte ţări din lume…Chiar nu-i înţeleg pe snobii care îşi fac vacanţele în străinătate,mai ales în ţări ca Bosnia..păi mai bine dacă tot sunteţi snobi duceţi-vă în Turcia,Bulgaria..acolo măcar e mai frumos