Multi farangi care viziteaza Thailanda banuiesc ca, in afara de Bangkok si nesfarsitele plaje albe cu palmieri si mare verde, nu mai e mare lucru de vizitat. Ei bine, se insala. Citisem ca Chiang Mai este un oras cu adevarat simpatic, dar, odata ajuns in aceasta adevarata capitala a Nordului si al doilea oras ca marime din Thailanda, pot spune ca m-a fermecat. Departe de agitatia continua din Bangkok, dar totusi beneficiind de toate avantajele unui oras mare, cu ceva monumente, mai putine ca in Bangkok, dar o clima absolut superba datorata apropierii muntilor. De altfel, acest Brasov al Thailandei este incoronat cu unul din cele mai frumoase temple din Regat – Doi Suthep.
Asa ca ne-am imbibat cu spiritul locului si am dat-o pe chillout… mai ales ca hotelul nostru avea si o gradinita simpatica pe malul unui rau, iar “banana pancake” cu miere continuau sa fie dumnezeiesti… Dar totusi viermele explorarii musca greu, asa ca, dupa pranz, am luat-o pe strasse prin Chiang Mai. Ma rog, pe “soi”-uri dupa limba locala.
Am luat la picior cele cateva temple trecute in Lonely Planet si am descoperit o arhitectura net diferita de templele aurite din Bangkok… si aici, evident, sunt aurite, dar par mult mai carliontate, cu multe arabescuri si cu un acoperis care iti spune de la o posta ca prin Chiang Mai ploua mult!
Dar nu vii la Chiang Mai pentru temple… Chiang Maiul este renumit pentru spa-uri, pentru scolile de masaj (poti sa si inveti, nu numai sa te dai pe mana fatucilor de 1,40 m care te fac sa te urci pe tavan de durere daca au chef, chiar daca esti un farang de 2 metri si 150 kg!), pentru scolile de gatit, pentru meditatii (te poti duce la un “monk chat”, o discutie cu un calugar, evident, in limba engleza, in urma careia calugarul si-a mai imbunatatit engleza, iar tu afli cate ceva despre budismul thailandez). In Chiang Mai unde viata este linistita si molcoma, poti, cu adevarat, sa savurezi adevarata viata thailandeza, fara graba si fara stres. E drept, pare ciudat, desi Chiang Mai este al doilea oras al tarii, nu are decat putin peste 200.000 de locuitori, iar Bangkokul gazduieste nu mai putin de 9 milioane de suflete (vreo 13 milioane daca iei in consideratie si suburbiile). Daca cineva iti spune ca Bangkokul e foarte diferit de Thailanda, trebuie sa-l crezi, doar afland aceste cifre…
Dupa o masa imbelsugata la care n-a mai trebuit sa mugim sau sa cocorezam, am decis ca totusi sa ne ducem sa vedem templul de la Doi Suthep. Cum ziceam, nu se afla in oras, asa ca ne-am aruncat intr-un songtaew care urca la deal spre templu. Aici, am petrecut destul de mult timp, plimbandu-ne printre chediurile aurite, admirand panorama orasului de sub noi sau observand o slujba budista… Pur si simplu, a fost o dupa-amiaza linistita si calma.
Odata cu venirea serii, am coborat alene in oras, unde ne-am indreptat spre probabil cea mai mare atractie din Chiang Mai – “the night market”. Daca Thailanda ar fi inventat comertul, cel mai probabil, inventatorul ar fi fost din Chiang Mai. Orasul se afla pe una din cele mai circulate rute comerciale de secole… pe aici coborau din munti caravanele cu opium, aur, fildes, ceai si cate si mai cate. Caravanele veneau din China, trecand prin Yunnanul majoritar locuit cu thailandezi si coborau spre porturile Oceanului Indian (situate in Birmania). Piata de noapte din Chiang Mai este cea mai ieftina piata de suvenire si alte bunuri pentru farangi din toata Thailanda. Nici in Bangkok nu gasesti camasile de matase, betigasele de mancat, lampioanele sau tricourile Polo mai ieftine, in timp ce in Phuket, preturile explodeaza… Asa ca perioada de shopping am petrecut-o in Chiang Mai, negociind fie un lampion, fie trei camasi de matase si cate si mai cate. In mijlocul pietei, existau si un Food Court si o scena unde au loc tot soiul de experiente culturale – cat timp am stat la un snack, am putut urmari atat un gingas dans thailandez cu miscari lente, foaaaaarte lente, piperate cu meciuri de muay thai, cunoscutul box thailandez in care boxerii isi folosesc si picioarele… Greu de gasit un mix mai bun…
Si printr-un exces de localizare, am hotarat sa mancam intr-un restaurant cu specific nord-thailandez unde ne-am pozat cu localnice in costume traditionale, am asistat la un spectacol molcom de dans si ne-am suit pe tavan de usturimea mirodeniilor din mancare….
A doua zi, am hotarat sa iesim putin din oras, sa nu ne pierdem antrenamentul. In zilele urmatoare, urmasa plecam intr-un “hill tribes trek”, intr-o expeditie pe dealurile de sub varful Doi Inthanon (cel mai inalt varf din Thailanda), asa ca a trebuit sa ne dezmortim picioarele de atata shopping si masaj… Asa ca am pornit-o in satele de artizani de pe langa Chiang Mai. Pentru ca metropola sa poata sa vanda tone de suvenire, suburbiile trebuie sa produca. Si ca in cazul Baliului, unde fiecare sat de pe langa Ubud e specializat in ceva, si pe langa Chiang Mai gasesti tot soiul de ateliere – unii sculpteaza, altii brodeaza, unii picteaza (Adriana a capatat un elefantel pictat pe rucsac impreuna cu mentiunea Thailanda 2003), altii produc si picteaza umbrele sau evantaie, dai si peste ateliere de producatori de bijuterii, mai ales de argint, niste showroomuri gigantice care te imbie sa cumperi la greu (si noroc cu tururile cu americani care rad totul de prin vitrine !).
Ca si langa Bangkok, am descoperit o gradina superba de orhidee. O sa-mi spuneti ca nu e colt din Thailanda turistica fara o gradina de orhidee. Asa e, am vazut gradini de orhidee si in Bali, Singapore, Kuala si peste tot in Thailanda… dar peste tot sunt niste mici paradisuri florale.
Dupa o tura prin piata de noapte, ne-am intors mai devreme la hotel. A doua zi plecam in hill tribes trek… Am mai scris despre aceasta expeditie memorabila, asa ca nu ma mai repet, doar va invit sa cititi atat episodul 1, cat si episodul 2 din aceasta poveste.
Dupa zilele petrecute printre triburi, am mai dormit o noapte la Chiang Mai si a doua zi de dimineata luam cursa Thai Airways in directia Phuket. Pe vremea aceea, industria de transporturi aeriene din Thailanda era restrictionata la doi operatori – Thai Airways – de stat si Bangkok Airways – privata. Pretul biletului de avion era destul de usturator, dar asta e, zborul Chiang Mai – Phuket ne economisea mai bine de 36 de ore de trenuri si autobuze, asa ca am ales avionul… In zilele noastre, de la Air Asia Thai la NokAir, gasesti numeroase oferte, unele la cativa euro…
Intram in faza finala a vacantei – vacanta la mare. Se apropia de asemenea Anul Nou pe care urma sa-l petrecem in Patong, capitala entertainmentului din Phuket… Dar despre asta in episodul urmator!
Imagini Chiang Mai
Templu din Chiang Mai
Prin piata de noapte
Spectacol in piata de noapte din Chiang Mai
Doi Suthep
Sa tragem toate clopotele !
Doi Suthep
La restaurant cu o fiica a nordului
Dansuri thailandeze
Fluturi si…
orhidee, sau culorile Thailandei
sa trecem in revista suvenuririle thailandeze: evantaie
umbrele
argint
sau lampi
Oferta deosebita pentru New York! Iti multumim, Imperator!
Poate se mai ivesc asemenea „tentatii” si as ruga un cunoscator sa posteze care ar fi probabilitatea de a obtine viza pentru turism (cu familia , nu prin agentie) si care ar fi durata demersului – nu locuim in Bucuresti si nu cunoastem formalitatile pentru viza.
Va multumesc mult.
Am luat viza de SUA la sfarsitul lui 2004 deci cred ca sfaturile mele sunt putin cam vechi… Din cate stiu, trebuie sa ai niste dovezi ca te intorci in tara. In cazul meu, a contat ca fusesem in vreo 50 de tari la momentul respectiv, schimbasem vreo 6 sau 7 pasapoarte si nu m-au mai intrebat de proprietati, venituri si alte lucruri. Interviul meu a constat in sfaturi pentru tipa de la consulat ce sa vada in Cambogia ca voia sa mearga pe acolo si cam atat.