Va promiteam acum doua zile ca o sa povestesc ceva mai pe larg despre locurile de cazare din Clisura Dunarii. Grupul cu care am fost in vizita a fost cazat in nu mai putin de patru pensiuni, eu le-am vizitat pe toate, dar evident ca nu m-am cazat decat intr-una… si nu stiu cum s-a facut, dar a fost pensiunea care mi-a placut cel mai mult… O fi o chestie de kharma?

Sa incep insa in ordinea vizitarii. Primul stop dupa ce am trecut prin Orsova a fost la pensiunea Ancora . Pe dinafara, parea un bloc oarecare, de altfel nici nu mi-a sugerat ideea de pensiune, ci mai degraba de mini-hotel. Inauntru insa, am gasit o atmosfera care iti sugera ideea de mare – ancore, modele de vase, statuete cu marinari, etc. O receptie spatioasa, plina cu tot soiul de statui de marinari si machete de vase, dar, imediat dupa ce am depasit aceasta adevarata punte de comanda, am ajuns in fata unei piscine chiar mari… De altfel, tinand cont ca nu e o idee prea buna sa te balacesti in Dunare (poate nu neaparat din cauza PET-urilor plutitoare, cat a curentului foarte puternic si a adancimii destul de abrupte de la mal – probabil din cauza ridicarii nivelului apei pentru barajul Portile de Fier), o piscina este absolut obligatorie pentru orice pensiune sau hotel… pentru ca Dunarea asta iti face asa o pofta de balaceala! Din pacate, niciuna dintre piscinele de la pensiunile vizitate nu erau pline… e drept, nici temperatura nu ajuta prea mult, in ultima zi, prinzand prima zi cu temperaturi de peste 25 de grade in zona Cazanelor!

Am mai remarcat terasa, de unde, din pacate, nu prea ai parte de priveliste din cauza piscinei cam suprainaltate si camerele care sunt OK si, evident, cu deschiderea spre Dunare… Sunt cateva etaje, cu cat mai sus, cu atat mai bine. Ambianta insa putin cam formala, chiar si camerele pareau mai degraba de business hotel, decat de pensiune in care vii sa te relaxezi intr-un cadru mirific. Dar, ma rog, astea sunt niste detalii de amanunt, pe ansamblu, mi s-a parut un loc foarte fain. O sa ma intrebati de pret. Simplu: 200 de lei pe camera pe noapte (150 de lei daca esti single si 220 de lei pentru un junior suite). Noblesse oblige!

Urmatorul popas, dupa ce am parcurs vreo 100 de metri pe jos, la pensiunea Danubia, aflata pe un mic drum de acces, mai departe de drumul national care strabate Clisura. Aici am dat de o pensiune adevarata. Daca Ancora este un hotel cu staif, Danubia este imposibil sa nu te faca sa zambesti. Pentru ca este un loc chiar fistichiu… La exterior este vopsita in verde, iar camerele, unde fiecare are cate o culoare dominanta, sunt pline cu fluturi… Nu cu fluturi adevarati, dar ii gasesti pe toti peretii, probabil spre deliciul copiilor. Si daca vorbim de delicii, Danubia beneficiaza de o gradina generoasa unde poti sa iti alergi puradeii, dar si de o veranda la doi pasi de Dunare, unde colegii mei de expeditie s-au prabusit instantaneu… Sa mai adaug ca hangita a fost permanent cu zambetul pe buze, iar declaratiile pe care le-a dat presei au fost super-naturale… se vede ca locul a fost facut din pasiune, fara un buget de investitii gigantic (ca si in cazul celorlalte locuri vizitate, o buna parte din bani au venit de la Uniunea Europeana, ca e dama buna)… Daca, la Ancora, m-as duce sa organizez un training sau un seminar, la Danubia chiar ca as merge in vacanta! Sa mai adaug si preturile: 150 de lei pe noapte pe camera (indiferent daca este single sau dubla) si 250 de lei pentru apartament. In plus, gazdele iti pot oferi tot soiul de activitati (cu barca pe Dunare, drumetii, explorari de pesteri si expeditie off-road prin parcul national) Restaurantul un pic cam mic, dar in rest, desi cerul devenea din ce in ce mai plumburiu, a fost un loc care m-a binedispus instantaneu! Am remarcat la vreo 200 de metri o casa cu un turn mai straniu, aducand cu un far sau un turn de aparare. Am intrebat-o pe patroana ce e si am aflat ca e o casa particulara, nu o pensiune, si ca in turn se afla un mare jacuzzi cu panorama… Sexy, baby!

Al treilea popas, in locul unde am dormit, la pensiunea Septembrie. Aici chiar ca am cazut pe spate… Desi, pe dinafara, nu promitea mare lucru, cum am intrat pe usa, am zis “Wow !”… se vedea de la un milion de leghe ca arhitectul care a proiectat-o a vazut multe hoteluri boutique de prin lume… Pe langa aerul modern, dar prietenos, accesul spune o poveste… o poveste a Dunarii… intri, ramai surprins de atmosfera, dar, undeva, la capatul scarilor, esti atras fara scapare de Dunare… iar cand ajungi jos, iti vine sa sari prin geam!!! Este probabil una dintre cele mai spectaculoase panorame din Clisura… Pensiunea este pe un golf, in locul in care Dunarea tocmai scapa din stransoarea Cazanelor si se lafaie intr-o vale larga care iti da senzatia ca esti la mare. Si nu oriunde, mi-a venit instantaneu in minte imaginea Coastei Dalmate, a litoralului croat!

Restaurantul cu o deschidere senzuala spre gradina unde te intampina o terasa cu bun-gust, de unde cu greu te mai poti desprinde! Are si sezlonguri! Are si nisip! Ce naiba mai trebuie sa ma duc la mare? In dreptul pensiunii, plutind imbietor, o salupa smechera intregea toata atmosfera! Ma intorc spre pensiune si remarc un balcon plin cu biciclete. Aflu ca sunt oferite gratuit oaspetilor care vor sa faca un pic de mountain-biking (sau, pur si simplu, sa se plimbe pana la Cazanele Mari pe sub mustata lui Decebal). Piscina si o mica ambarcatiune care ofera ture pe Dunare (150 de lei pe ora pentru toata ambarcatiunea) completau un spatiu luxos, modern, relaxant si placut. Am avut camera la etajul 2, unde dimineata m-a lovit soarele in plin… A fost minunat!

Cu internetul m-am descurcat mai greu, ca nu batea pana in camera, dar in rest jos palaria! Am intrebat de unde numele acesta cam straniu… Pai, datele importante din viata proprietarilor si a familiei lor au fost legate de septembrie… Pretul la cazare? Nu e iesit din comun – 200 de lei pentru o camera dubla si 160 de lei pentru single. In extra-sezon, tarifele mai scad cu cateva zeci de lei.

In fine, ultima pensiune, pensiunea Melba, intre Cazanele Mari si Cazanele Mici. Aici am avut o problema… pe langa ca eram cam obosit, incepuse sa-mi fie tare foame, iar afara s-a declansat o ploaie violenta… Slava Domnului, destul de scurta, dar care ne-a facut sa ne refugiem in restaurant. Unde era cald si m-a lovit o lene de nici n-am urcat pana sus, in camere. Exteriorul nu era ceva iesit din comun, dar avea o terasa si un ponton care inainta adanc in Dunare. Ce era fain, niste pavilioane construite peste Dunare unde puteai sa admiri maretul fluviu si sa bei ceva (le-am vazut de departe pentru ca prea ploua!!!!) Avea piscina, niste leagane si un restaurant chiar haios. Pe langa piscina, o baterie de sezlonguri isi astepta clientii, pacat ca nu exista vreun crampei de iarba pe undeva… dar pe ansamblu e o pensiune de 4 margarete adevarate!

Astea au fost cele patru locuri de cazare pe care le-am vizitat. Vi le recomand cu caldura pe toate. Nu sunt singurele de pe Clisura Dunarii, am vazut numeroase alte pensiuni lafaindu-se pe malul Dunarii, unele mai luxoase, altele mai spartane… dar toate beneficiau de acelasi cadru natural extraordinar…

Daca ati fost in Clisura si ati mai stat si prin alte locuri, v-as multumi sa adaugati povestile si observatiile voastre in zona de comentarii.

Imagini pensiuni Clisura Dunarii

Pensiunea Ancora

Ditamai piscina

Receptia aerisita, prietenoasa

Peste tot, leitmotiv marin

Pensiunea Danubia

Cu fluturi pe pereti

Dar cu o gradina faina

Si terasa la Dunare

Casa cu jacuzzi in turn

Intrarea in pensiunea Septembrie

Wow !

Pensiunea dinspre Dunare

Piscina

Vasul de plimbare pe Dunare

Camera mea

Ce se vedea din balcon 🙂

Golful cu pensiunea Septembrie

Pensiunea Melba

Cu ponton

si piscina de rigoare