O zi la Sinaia

Obiective turistice Romania: castelul Peles

Desi am fost in foarte multe locuri minunate ale lumii, pot sa va destainuiesc ca gasesc aceeasi placere a calatoriei si cand ma duc sa vizitez si locuri apropiate de Bucuresti, chiar si acolo unde am fost poate de sute de ori. Ei bine, weekendul trecut am fost la Sinaia, un loc care mie imi place foarte foarte mult. L-am descoperit cand aveam vreo 4 ani si, evident, i-am dat un nume nou – Sinaiuca… Am fost de atunci de sute de ori poate, dar de fiecare data m-am bucurat cand am luat la picior Sinaiuca.

Ideea de a ma duce in Sinaia mi-a venit brusc. Urma, de fapt, sa merg la Curtea de Arges, nu m-am mai dus, asa ca aveam o pofta nebuna de a iesi din Bucurestiul mult prea incins de soare. O singura zi. Unde sa ma duc? Hai la Sinaiuca. Il sun pe Earl, unul dintre cei mai importanti bloggeri de travel din lume care s-a mutat in Bucuresti, si ii propun sa mergem la Sinaia. Cum nu ajunsese inca, am decis ca duminica o vom petrece la picioarele Bucegilor.

Asa ca dupa o noapte scurta (am fost prin Centrul Vechi sa vad meciul Grecia – Rusia), iata-ma in Gara de Nord. Cumparam bilete (s-au scumpit rau, dar asta e), totusi conditiile din InterRegio sunt chiar OK. Surprinzator de multa lume, practic tot vagonul era ocupat. Ma rog, nici trenurile nu mai au 15-20 de vagoane ca pe vremuri. Oricum, aer conditionat si am ajuns fix la ora indicata pe bilet. Stiu multe “horror stories” cu privire la CFR, dar in cazul meu, desi am mers de cateva ori in ultimele cateva luni, nu am de ce sa ma plang – a mers la fix, conditii bune… sa fie oare kharma calatorului frecvent?

Am avut noroc de o zi superba in Sinaia, soare, totul stralucitor. De la gara, evident ca am urcat pana la parc si am aruncat o privire pe la Cazinou si hotelul Palace, hotel construit in 1911, cand era cel mai tare hotel din belle époque-ul trait de Sinaia in perioada monarhiei. Nu stiu cum e prin interior, dar exteriorul era impecabil, vopsit alb, stralucea literalmente in soarele verii. La fel si cazinoul, unde milionarii Romaniei nu isi mai toaca averile, ci pare sa fie un centru de conferinte cu staif.

Iesim din parc pe langa cimitirul eroilor cazuti in luptele din Primul Razboi Mondial (dintotdeauna acest mic cimitir mi s-a parut un model de toleranta – alaturi de mormintele soldatilor nostri se afla si monumente funerare si pentru cei cazuti din randul inamicilor nostri din acel razboi, soldati unguri si germani) si apoi urcam la deal spre Manastirea Sinaia.

Sper ca multi dintre voi stiti povestea manastirii Sinaia, practic institutia care a creat aceasta asezare. Numele de Sinaia vine de la muntele Sinai, unde stolnicul Mihail Cantacuzino, frate a doi domnitori cantacuzini ai Tarii Romanesti, ar fi ajuns in pelerinaj. Exista mai multe variante privind motivul pentru care a construit Sinaia. Cea oficiala este ca atunci cand a ajuns la manastirea Sf. Ecaterina din Sinai a jurat ca va construi o manastire si in Carpatii romanesti. O alta varianta spune ca, dupa ce Mihail Cantacuzino s-a intors in tara, a ajuns si prin zona Vaii Prahovei, o zona pustie la acea vreme (principalele drumuri comerciale dintre Valahia si Transilvania treceau prin Rucar-Bran sau pe Valea Oltului), i s-a parut ca seamana cu Sinaiul si a decis sa construiasca o manastire in memoria pelerinajului sau. Am fost la Manastirea Sf. Ecaterina si, sincer, nu mi s-a parut să existe nicio similitudine intre un munte Sinai complet desertic, aproape fara viata, si Bucegii nostri impaduriti… Dar in fine.

Ce conteaza este ca manastirea Sinaia a fost sfiintita in 1695 in prezenta spatarului-ctitor si a domnitorului Constantin Brancoveanu. Spatarul a sfarsit ucis de otomani in 1716, alaturi de fratele sau, domnitorul Stefan Cantacuzino, si de tatal sau, invatatul postelnic Constantin Cantacuzino, dar memoria sa a ramas datorita bisericii. Astazi, poti sa vizitezi atat biserica veche, construita de spatar (slava Domnului, a fost renovata dupa multi ani de reparatii), cat si cea noua, construita pe la mijlocul secolului 19.

Tot in secolul 19, tanarul rege Carol I a ajuns si el pe aceste meleaguri si a descoperit o gura de rai pe langa manastire… Asa a aparut complexul Peles si mai apoi statiunea regala Sinaia pe care o cunoastem astazi.

Am vizitat manastirea, apoi am intrat si in bisericuta veche, cu familia Cantacuzino redata de pictori la intrare, la locul ctitorului (in cazul bisericii mari, ctitorii sunt regele Carol si regina Elisabeta), am pus lumanari si i-am povestit lui Earl despre istoria locului.

Apoi, am coborat spre palatul Peles printre standurile cu tot soiul de suvenire. Inca o data am constatat ca nu prea avem cine stie ce suvenire cu care sa imbiem turistii… Personal, cumpar tricouri de pe unde umblu – am tricouri cu Hong Kong, Cuzco, Bangkok, Praga etc. etc., dar nu am niciun tricou cu Romania (exceptandu-l pe cel al echipei nationale de fotbal)… mai sunt cateva de vanzare pe la Bran, dar sunt oribile, la Peles – nimic… Si parca mi-ar placea sa ma plimb peste mari si tari cu tricouri cu Romania si nu cu Dubai pe mine!

In fine… Pelesul a fost o fata morgana pentru mine in copilarie. In ultimii ani ai epocii Ceausescu nu puteai sa mai ajungi nici macar la gardul de la intrare, singura posibilitate de a admira castelul era doar din telecabina! Si de aceea cred ca am fost unul dintre primii vizitatori de dupa Revolutie. Cum am citit in ziare ca s-a redeschis publicului, m-am si infiintat la Sinaia sa-l vad.

Am vazut numeroase castele si palate in intreaga lume, dar nu ma pot rusina nicio secunda cu Pelesul – este probabil unul dintre cele mai frumoase castele pe care le-am vazut, si asta n-o scriu datorita faptului ca sunt roman. Am fost de multe ori la Peles cu prieteni si colegi straini si toti au fost de acord cu mine – Pelesul este unul dintre cele mai faine castele din Europa si chiar din lume. Cred ca e un mix excelent – localizarea geografica, la picioarele muntilor, cadrul natural, aspectul exterior de castel de poveste, interiorul extrem de variat si, de ce nu, inovatiile tehnologice ale timpului – incalzire electrica, cinematograf, aerisire, toate gandite la perfectiune.

Ceea ce m-a surprins insa este pretul biletului de intrare. Pentru a vizita parterul, acea parte din castel care s-a vizitat dintotdeauna dupa Revolutie, dai 50 de lei. Pentru a urca la etaje, intr-o parte a palatului deschisa recent vizitatorilor, mai dai 20 de lei. Vrei sa faci poze? 32 de lei. Vrei sa filmezi? 53 de lei. Daca vrei sa vizitezi tot palatul si sa faci poze, atunci pregateste-te sa lasi o bancnota cu Caragiale si ceva maruntis – 102 lei. Cineva comenta pe facebook ca e un muzeu european, platesti preturi europene. Si asa, e relativ scump – inseamna 23 de euro. Versailles-ul e 15 euro (cu un audio-guide inclus), Palatul Regal din Madrid costa 10 euro, iar Grand Tour-ul de la Schönbrunn-ul vienez e 13,50 euro. In fine, chiar si in astfel de conditii, destul de multa lume dorea sa viziteze Pelesul pe interior.

A fost prima oara cand am fotografiat in interior. Pana acum era strict interzis, de ceva vreme insa poti sa pozezi in schimbul a 32 de lei. Am primit un ecuson de gat si am pozat cat am dorit – la banii astia, trebuie sa pozez din orice pozitie :). Si ai ce poza.

Am trecut in revista toate camerele superbe ale castelului… Lui Carol i-a placut variatia, asa ca fiecare camera era altfel – camera orientala, camera de fumat shisha, camera florentina, salonul de arme, marea sala de la intrare, din lemn, germanica… Treci dintr-o camera intr-alta si te minunezi de frumusetile de acolo! Pentru ca eram cu Earl, am optat pentru turul in limba engleza, deci eram intr-un grup de straini, multi asiatici, altii europeni si toti pareau uimiti. Avem si noi minuni cu care sa ne laudam!

Dupa turul de baza, al parterului, o parte dintre noi (cei care am platit inca 20 de lei) au urcat si la etaj, in camerele private ale regilor si reginelor. Am descoperit un alt Peles, un Peles mai familiar, mai putin pompos, nu mai era un muzeu, ci o resedinta prietenoasa. Am descoperit o mini-orga unde canta regina Elisabeta, am descoperit camera si patul unde regina Maria l-a nascut pe Regele Carol al II-lea, camerele de studiu ale regelui Mihai. Daca vizitati Pelesul si Pelisorul, o sa descoperiti o diferenta extrem de mare intre cele doua interioare – primul incarcat, istoric, somptuos, intunecat, reflectand gusturile teutonice ale regelui Carol I, in Pelisor, gustul reginei Maria – deschis, vesel, inovator (Art Nouveau era un stil revolutionar la sfarsit de secol 19!), un palat in care te vezi locuind. Exact la fel gasesti si la etajele superioare ale Pelesului… dormitorul primului rege al Romaniei este incarcat si regal, dormitorul reginei Maria – alb, tineresc, vesel… Am vizitat si camerele doamnelor de onoare, camerele de oaspeti, un tur de doua ore.

Dupa tura din Peles nu puteam sa ratam Pelisorul, capodopera reginei Maria. Daca exteriorul seamana cu fratele mai mare, regele Carol fiind strict in a pastra stilul zonei, interiorul provine din cu totul alta poveste – peste toti, crinii atat de dragi Reginei, camere faine, vesele, minimaliste si peste tot poze si picturi cu regina sau facute de regina. Se vede ca Maria a fost adevaratul rege al Romaniei J. O personalitate extraordinara pentru o pustoaica de 17 ani picata din celalalt colt al continentului intr-o Romanie care se redescoperea.

Dupa turul regal, cum mai aveam ceva timp, am zis sa dam si o scurta tura pe munte. Cel putin pana la Cota 1.400. Am luat niste gogosi in viteza de prin centru si am luat una din ultimele telecabine. Mi se pare cel putin ciudat ca vara, in iunie, ultima telecabina sa plece la ora 17:00. Noi am luat-o pe cea de 16:30 si planuiam sa coboram pe jos de la Cota, dar, odata ajunsi sus, am descoperit noua telegondola care functiona, in mod mai logic, pana la ora 19:00. Asa ca am mai bantuit prin zona, am mancat niste gratare la terasele de langa telegondola si ne-am intors in Sinaia.

Am ramas surprins insa de cat de putina lume am vazut prin Sinaia si pe la Cota. Inteleg, iunie nu e in plin sezon de vacante, dar vremea era superba, 27 de grade la Cota 1400 – o vreme perfecta. Pe la Peles si Manastire erau turisti, dar in rest, in oras sau la Cota, cam pustiu… Si e pacat!

Statia de telegondola din Sinaia nu e fix in centru ca pentru telecabina, asa ca am mai luat-o la pas pe langa Cabana Schiori si Furnica spre tren, cautand vreunul dintre ursii care mai coboara prin oras (am inteles ca nu mai sunt pe la Taverna Sarbului, unde se strangeau in cautare de mancare), dar nu am avut noroc. Earl parea putin cam stresat la ideea de a ne intalni cu ursul, desi sunt convins ca si-ar fi dorit…

Am coborat la tren, am cumparat bilet si ne-am intors acasa. O zi excelenta. Desi eram a o suta nu stiu cata oara prin Sinaia, chiar si de data asta am avut experiente noi. Am vizitat pentru prima oara etajele superioare de la Peles, am facut poze in interiorul palatului si am mers cu telegondola. Intotdeauna poti gasi lucruri noi in locuri deja “fumate”… si in care merita sa te intorci de fiecare data.

Si daca vreti sa aflati si impresiile lui Earl cu privire la day-tripul de Sinaia, le puteti citi aici (el a fost mai vrednic si a scris mai repede decat mine). Si, de altfel, cred ca articole de genul acesta ale unor bloggeri straini pot aduce mai multi turisti straini decat orice reclama pusa pe CNN sau Euronews. Dar probabil ca cei de la Ministerul Turismului de la noi nu au auzit de internet (cititi comentariile de la postarea lui Earl).

Voi ati fost recent prin Sinaia? Cum vi s-a parut?

Imagini Sinaia

Imagini Romania: Cazino Sinaia

Cazinoul din Sinaia

Cimitir Sinaia: morminte romanesti si unguresti

Morminte soldatilor cazuti in zona Sinaia – romani si maghiari

Obiective turistice Romania: Manastirea Sinaia

Manastirea Sinaia

Imagini Romania: familia Cantacuzino

Si fondatorii ei, Cantacuzinii

Obiective turistice Romania: castelul Peles

Castelul Peles

Castel Sinaia: curtea interioara din Peles

Curtea interioara

Imagini Romania: curtea interioara Castel Peles Sinaia

Atractii turistice Sinaia: intrare castel Peles

Marea intrare regala in castel

Muzeu Romania: Sala armelor la Peles

Sala Armelor

Muzeu Romania: cavaler la Peles Sinaia

Si cu cel mai „serios” exponat – o armura de cavaler

Imagini Romania: sali din Peles

Una din salile cele mai frumoase

Muzeu Romania: biblioteca castel Peles

Biblioteca castelului

Imagini Castel Peles Sinaia: sala florentina

Sala florentina

Palate Romania: Culoare Peles

pe culoarele Pelesului

Imagini Romania: Camera Orientala din Peles

Camera orientala

Camera shisha in Peles

Camera de fumat shisha (nu va faceti iluzii, doar monarhii 🙂

Sala de Cinematograf din castelul Peles

Cinematograful regal

Castelul Peles Sinaia

In drum spre etaj

Dormitor Rege Carol I din Peles

Dormitorul Regelui Carol I

Dormitor Regina Maria din Palatul Peles

Dormitorul Reginei Maria (in acest pat, s-a nascut Regele Carol II)

Imagini Romania: Camera Regele Mihai.

Si al Regelui Mihai

Imagini Romania: Statuie Rege Carol

Statuia lui Carol I in fata castelului sau

Obiective turistice Romania: castelul Pelisor

Pelisorul

Imagini Romania: Telecabina Sinaia - Cota 1400

In drum spre Cota 1400

Mititei sfaraind

Unde ne asteapta mititeii sfaraind

Transport pe cablu Romania: Telegondola Cota 1400

Statia de telegondola de la 1400

Vacante Romania: Earl in telegondola

Inapoi, cu telegondola

Obiective turistice Romania: Peles pozat din telegondola Sinaia.

De unde avem ultima panorama cu Pelesul

Comentarii

  • I can’t believe how many rooms are in there! Very pretty on the inside. One more reason to go back I suppose…

    Larissa 25 iunie 2012 16:09 Răspunde
  • prea tare articolul….si cred ca o sa imi petrec cateva zile pe la tine pe Blog ptr ca sunt destule articole de citit…

    Gigel 29 iunie 2012 0:45 Răspunde

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii