Budapesta altfel

08. Cu tuk tuk-ul de Budapesta.JPG

Cred ca am fost in Budapesta de zeci de ori. Probabil, nu am prins suta de ori, dar nici departe nu sunt. In studentie, cand bateam Europa in lung si in lat cu trenul, Budapesta era un popas aproape obligatoriu, atat la dus, cat si la intors. Apoi, la job, tot bateam orase precum Sarajevo sau Skopje, iar avionul, fatalitate, il schimbam la Budapesta… de multe ori conexiunile nu se potriveau, asa ca ba petreceam o zi, ba petreceam o noapte… Nu pot spune ca imi parea rau. Niciodata. Indiferent de cate ori ajungeam la Budapesta, o plimbare pe promenada Dunarii in Pesta sau pe dealurile Budei era aproape obligatorie.

Am fost acum cateva weekenduri la Budapesta pentru cursa de Formula 1 de la Hungaroring. Despre cursa de Formula 1 o sa povestesc musai intr-un alt articol, ca este o super-experienta, dar acum sa va povestesc despre Budapesta altfel. Ca daca tot m-am dus la Budapesta pentru cursa care avea loc duminica, era musai sa stau tot weekendul. Si ce sa fac sambata? Hai sa descopar o Budapesta altfel, o Budapesta noua sau chiar si veche, dar vazuta altfel.

De altfel, orice oras care doreste sa aduca inapoi oameni care l-au vizitat deja trebuie sa ofere in permanenta ceva nou. Unora le place sa revada locuri vizitate anterior si indragite, dar altii prefera sa experimenteze de fiecare data ceva nou… asa ca, daca un oras doreste sa readuca vizitatori care au mai fost, trebuie sa inoveze in permanenta, sa aduca ceva nou. Iar Budapesta se pricepe la asa ceva… Prima mare schimbare a fost cand am trecut pe langa vechiul stadion Ferencvaros, pe unde am trecut de zeci de ori in drumul spre si dinspre aeroport. Intotdeauna ma uitam in viteza masinii la gradenele obosite, retro, probabil de pe vremea marii echipe a lui Kocsis, Puskas si Grosics, legendara echipa a Ungariei care a stralucit in anii ’50 (si care au pierdut ca fraierii o finala deja castigata a Campionatului Mondial din 1954 din Elvetia), si mi le imaginam pline de microbisti cu basti proletare. Ei bine, acum am ramas cu gura cascata, vazand un OZN verde pe locul vechiului stadion… “Asta e noul stadion Ferencvaros?” l-am intrebat pe soferul microbuzului de aeroport, combinand maghiara cu engleza. “Yes”, imi raspunde in engleza. “E nou. Ii dau drumul in cateva saptamani”. Am vazut ulterior postere pe garduri – stadionul era inaugurat cu un meci evident special: Ferencvaros Budapesta vs Chelsea :).

Dar sa revin. Inainte de-a ajunge la Budapesta, am inceput sa vad ce e nou in capitala Ungariei. Si am descoperit ca si Budapesta a fost cuprinsa, ca multe alte orase ale Europei, de febra tuk-tukurilor. Si nu pot sa nu recunosc ca am o anumita placere sa ma plimb cu tuk tukrile. Pentru mine, aceste masinute stramte si zgomotoase sunt o parte indisolubila a ceea ce inseamna Asia pentru mine, alaturi de mirosurile, haosul, culorile stridente si zambetele de pe acest continent minunat. Asa ca nu pot sa nu spun ca nu am tresarit de bucurie sa vad tuk tukuri, mai intai la Paris si apoi la Lisabona. Din pacate, atat in capitala Frantei, cat si in cea a Portugaliei am fost cam in viteza, asa ca nu am avut timp sa ma plimb cu tuk-tukul pe marile bulevarde ale Europei, dar cum am aflat ca au aparut tuk-tukuri si in Budapesta, m-am gandit ca nu e o experienta de ratat.

Asa ca, sambata, la ora 11:00, mi-am dat intalnire cu un tuk-tuk intr-o piata din Budapesta, acolo unde pe vremuri era autogara din centrul capitalei si astazi este o mica oaza de liniste si relaxare – Erzsebet ter. M-am uitat pe site-ul lor si m-am decis pentru Budapest Picnic Tour (1,5 ore de plimbare, terminat cu un pranz pe undeva prin dealurile Budei… ma rog, ii zice picnic, dar nu stiu unde te poti intinde pe iarba pe dealul Budei si sa mananci ceva). Punctul de intalnire, cum ziceam – Erzsebet Ter.

Evident, tuk-tukurile europene sunt curate si stralucitoare, nici pe departe ca de multe ori rablele Asiei. Aici, nu te inghesui intr-un loc stramt, dimpotriva, te tolanesti ca pasa, iar soferul mana pe bulvardele impecabile ale Budapestei, printre soferi atenti si politicosi (#budapestnotbucharest). Am pornit la drum de-a lungul Champs Elysées-ului budapestan, Andrassy ut, spre Piata Eroilor. Aflu ca, intr-adevar, tuk- tukul de Budapesta este foarte nou. De abia au inceput de cateva saptamani si au doar vreo 5 sau 6 tuk- tukuri in functiune. Lumea vine, se uita cu curiozitate, unii isi rezerva o tura cu tuk-tukul, altii se mai gandesc. Este totusi o noutate.

Oprim in Piata Eroilor, piata aceea in semicerc in care gasesti statuile eroilor istoriei Ungariei (evident, cu Iancu de Hunedoara si Matei Corvin la loc de cinste) si cu statuia descalecatorului Arpad si a sefilor de trib adiacenti. Incep sa apara nori cam amenintatori, asa ca probabil ca in curand soferul de tuk-tuk va trage prelata… ce pacat :). Dupa ce fac niste poze in piata, o pornim din nou pe bulevardele largi ale Pestei. Ma uit la soferi. E drept, este o sambata lenesa de vara, trei sferturi dintre budapestani sunt probabil plecati, mai degraba sunt mai multi straini decat localnici in oras. Si multi veniti pentru Formula 1 sau pentru Finala Campionatului European de Polo – iata ca Budapesta gazduieste doua megaevenimente sportive in aceeasi zi!

Trecem pe bulevarde, soferul imi mai spune una, alta, dar conteaza mai putin. Il ascult cu atentie, din politete, dar stiu toate locurile aratate. Am trecut de zeci de ori prin fata lor. Pur si simplu, savurez vantul in par, soarele care ba apare, ba dispare si sentimentul ca ma dau cu tuk-tukul intr-o capitala europeana, un sentiment ciudat de fusion.

Dar am parte si de o surpriza. Dupa ce trecem podul Margit, soferul o ia undeva pe dreapta, pe dealurile Budei mai putin turistice si mai degraba locative. Ajungem in fata unui monument islamic, un supravietuitor miraculos al perioadei pasalacului de Buda, cand aceste locuri erau parte integranta a falnicului Imperiu Otoman – este vorba de mormantul lui Gul Baba. Acesta a fost un dervis musulman si prieten al sultanului Soliman Magnificul (cel care a cucerit Buda in 1541) si despre care legenda spune ca ar fi adus trandafirii in Ungaria. O legenda probabil neadevarata pentru simplul motiv ca trandafirii existau inainte in forma salbatica, iar bietul Gul Baba a murit in timpul primei slujbe musulmane celebrate in proaspat cucerita Buda si datorita acestui fapt Soliman l-a proclamat ca fiind un soi de patron spiritual al Budei turcesti. Monumentul sau a supravietuit re-ocuparii de catre crestini a Budei si atator razboaie… O oaza islamica in mijlocul Budei, o curte invadata de altceva decat trandafiri… Se afla de asemenea in proprietatea Republicii Turcia care il si intretine.

Am ajuns apoi pe dealul turistic al Budei dupa ce tuk-tukul a urcat vijelios dealul. Soferul m-a lasat la doi pasi de catedrala Matei Corvin, langa un mic restaurant unde urma sa gust din diverse branzeturi si mezeluri maghiare. Iar tuk-tukul a redevenit un centru de interes pentru turistii curiosi.

In a doua parte a zilei, am participat intr-un tur pe bicicleta. Nu orice tur, ci organizat de Chainless Budapest, niste hipsteri care iti prezinta o altfel de Budapesta… o Budapesta hipstereasca, dar si originala. In primul rand, nu am pedalat pe orice fel de bicicleta, ci pe o bicicleta fara lant (de unde si numele de Chainless), unde clasicul lant impregnat cu ulei este inlocuit de un soi de sfoara foarte eleganta si care, slava Domnului!, nu te mai murdareste. In plus, frecarea este redusa, deci dai la pedale mai usor si cu mai mult spor. Turul vrea insa sa scoata la iveala si operele ungurilor – pe langa bicicletele Chainless (prezentate drept o inventie ungureasca), de fiecare data cand ne oprim sa admiram ceva, ghidul ne prezinta istoria ilustrata a locului cu ajutorul unei prezentari Prezi pe tableta. Iar Prezi, pentru cei care nu stiu, este un program de prezentari inventat de o firma din Ungaria.

M-am urcat pe bicicleta pe undeva pe langa catedrala Sz. Istvan. Mi-a trebuit un pic pentru a ma reacomoda cu mersul pe bicicleta. Nu m-am mai dat pe bicicleta de ani de zile, dar mersul pe bicicleta, ca si inotul, odata invatat, nu se uita… asa ca, dupa ce am facut niste cercuri prin fata catedralei spre spaima privitorilor, am devenit mult mai increzator in talentele mele si, dupa primii 100 de metri de biciclit, am redevenit destul de profesionist pentru a putea strabate Podul cu Lanturi printre sute de gura-casca.

Dupa o prima oprire langa leii de pe pod pentru a admira o zona urbana de langa Dunare reamenajata de un amic al ghidului nostru (care era arhitect la baza, dar care se ocupa de foarte multe proiecte artistice), unde punctul de forta era un autobuz care iarna se transforma in sauna… cred ca e cool sa stai in slip intr-un autobuz uitandu-te cu ninge afara :).

Am trecut apoi in revista un hotel ecologic, foarte modern si chic – 19 Lanchid hotel unde un numar de tineri designeri maghiari s-au intrecut sa scoata ce e mai bun din ei si ce e mai trendy in Europa. Urmatorul pas a fost in fata unui monument vechi care in sfarsit este refacut si reintrodus in circuitul turistic al Budapestei. Este vorba de zona de sub Palatul Buda care pe vremuri era un loc cu staif pentru dans si voie buna (inclusiv pe vremea in care proletariatul era la putere, aici, nu intrai decat la costum si 4 ace) care mai are putin si va fi gata ….  Vor fi aici numeroase magazine, locuri de distractie si se pare si un bazaar … asa ca inca un motiv sa revin candva in Budapesta 🙂

Apoi am pedalat pana pe langa hotelul Gellert, hotelul istoric al Budapestei, dotat cu un strand cu izvoare termale, poposind in cele din urma in locul unde se afla strandul copiilor, dar astazi se afla o binemeritata terasa. Dupa o gura de apa si de aer, am urcat mai usor sau mai greu (aici chiar am vazut cat de eficiente sunt bicicletele astea unguresti cu sfoara in loc de lant) unul dintre dealurile Budei pentru a admira un nou complex arhitectonic gandit de arhitecti olandezi (am inteles ca si cei de la banca ING ar fi fost implicati in acest nou complex plin, plin de culoare, dar care gazduieste un birou al celor de la Citibank :)).

Am trecut apoi pe langa un nou mall cultural din proximitatea Facultatii de Stiinte Economice a Budapestei (he, he, si pe aici am ajuns in timpul studentiei mele), o constructie plina de defecte dupa cum ne-a indicat cunoscatorul nostru ghid), pentru ca apoi sa descopar niste colturi absolut fabuloase ale Budapestei – asa-numitele “ruin pubs” – numeroase case in ruina au fost preluate de antreprenori, de obicei tineri si cu idei, si le-au transformat in niste localuri super cool… ma rog, daca aveti un pic de emotie hipstereasca in voi, aceste locuri vi se vor parea geniale. De altfel, am descoperit ca Budapesta se afla acum in moda de retro-cool. Absolut orice are de-a face cu anii ’50 sau ’60 sunt brusc cool. Orice masina de scris ori de cusut este la loc de cinste in restaurante si puburi, vechile cazi de email devin scaune de bar, iar imaginile cu Honeker pupandu-se pe gura cu Brejnev sunt cam peste tot. Puburile cool ale Budapestei privesc fara indoiala in urma, in perioada comunista, inspirate, probabil, si de filosofia de dictator luminat a lui Viktor Orban, prim-ministrul etern al Ungariei.

Dupa cateva baruri descoperite si care, jur, sunt super cool cu obiectele lor de acum cateva decenii aruncate parca in devalmasie, dar totusi dupa un plan minutios gandit, am descoperit si “the ultimate hipster space” – un spatiu comunitar construit la etajul cel mai de sus din bine cunoscutul magazin universal Corvin (un soi de magazin universal Unirea al Budapestei comuniste), construit insa inca din 1926 dupa modelul marilor magazine universale frantuzesti (era atat de popular incat primul semafor instalat in Ungaria a fost instalat in fata magazinului Corvin).

Din pacate, dupa Revolutie, Corvin nu a trecut printr-o perioada prea fasta, nu a fost privatizat la timp, asa ca noile malluri ale orasului i-au luat fata. Acum e un soi de bazar de lucruri ieftine pe unul din principalele bulevarde ale orasului, nu departe de gara Keleti… dar sus, in pod sau poate ultimul etaj, se afla HipsterLand, un “spatiu comunitar” cum a fost descris. Este un loc cu adevarat fascinant, un loc unde tinerii cu idei trasnite isi pot crea un birou… aici gasesti sali de conferinta, birouri pe care le poti inchiria temporar (cateva ore sau zile), evident, baruri, un restaurant si un ghid descult care ne-a aratat toate cotloanele. Cei care sunteti obisnuit cu sediile corporatiste, cu arhitectura corecta, “de business”, chiar si in cladirile autodeclarate “creative”, vor descoperi un cu totul alt stil de birouri… greu de explicat, dar in care banuiesc ca creativitatea poate deborda si scoate la suprafata idei de care ungurii sunt mandri – cubul Rubik, Prezi si cine stie, poate si bicicleta fara lant…

Sfarsitul turului a fost tot in piata Erzsebet, unde incepusem o zi lunga, dar plina, in care am descoperit o altfel de Budapesta. Da, am fost aici de aproape 100 de ori, dar, iata, pot descoperi ceva nou, chiar daca vechi, intr-un oras vibrant si inovativ ca Budapesta. Si daca tot v-am spus ce e nou si cool in Budapesta, am experimentat doar tuk-tukul si tururile celor de la Chainless Budapest, dar am descoperit si un nou tur cu un autobuz amfibie… care merge ce merge pe marile bulevarde din Budapesta, pentru ca, la un moment dat, sa se arunce in apele Dunarii, autobuzul transformandu-se intr-o ambarcatiune de croaziera! Am experimentat asa ceva acum ani buni in Philadelphia, dar iata ca autobuzele acestea amfibii au ajuns si la Budapesta, la doi pasi de noi. Aruncati o privire pe site-ul companiei numita River Ride, pe care sigur nu ii voi rata data viitoare :).

Daca ati ajuns recent la Budapesta, voi ce ati mai descoperit nou?

 

Imagini Budapesta

02. Oamenii de la Budapest tuk tuk.JPG

Un tuk tuk in Piata Erzsebet

01. Budapest tuk tuk.JPG

Dar tuk tuk-ul meu a fost alb si evident… decapotabil 🙂

03. Prin Budapesta in tuk tuk.JPG

La drum pe marile bulevarde

04. Monumentul descalecatului.JPG

Primul stop – Piata Eroilor si monumentul Descalecatului

05. soferii de tuk tuk din Budapesta.JPG

Ca in India… intotdeauna soferii de tuk tuk au ceva de povestit 🙂

06. Gul Baba.JPG

Un colt foarte putin cunoscut din Budapesta – mausoleul lui Gul Baba

07. Mauseoleu Gul Baba.JPG

Un colt din Imperiul Otoman in Europa Centrala

08. Cu tuk tuk-ul de Budapesta.JPG

Eu si tuk tuk-ul meu, de data asta pregatit de ploaie 🙁

09. Tuk tuk la castel.JPG

Punct final – langa catedrala Matei Corvin

10. Statuia lui Sz. Istvan.JPG

Cu celebrul ei bastion al pescarilor

11. Sucuri naturale - Budapesta.JPG

Nici nu stiti ce bine pica asa ceva intr-o zi torida de vara in Budapesta !

12. Branzeturi si mezeluri maghiare.JPG

Si meze de Ungaria 🙂

13. Bicicleta fara lant.JPG

Chainless Budapest – bicicleta fara lant

14. Chainless Budapest.JPG

Oprire sub palatul Buda, unde in fine se reface marea terasa

15. Vechea piscina  pentru copii.JPG

Fostul strand al copiilor de la Gellert, acum o terasa (inclusiv in bazin :))

16. Blocuri colorate din Budapesta.JPG

Budapesta colorata

17. Bike tour Budapesta.JPG

Inca un popas prin Pesta

18. Balena din Budapesta.JPG

Mall-ul cultural de langa ASE-ul budapestan… arata ca o balena 🙂 Si are o poveste de planuri plagiate, implementare defectuoasa 🙂

19. Desfacatorul de bere.JPG

Monumentul Libertatii troneaza pe dealul Gellert si este cunoscut sub numele de „Desfacatorul de bere”

20. Ruin bar - Budapesta.JPG

Unul din numeroasele ruin bar-uri cool din Budapesta

21. Podul magazinului Corvin.JPG

Spatiul comunal din pod de la Corvin

22. Toilet.JPG

🙂

23. Expozitie foto.JPG

Expozitie foto tot in spatiul comunal

24. Co-working office - Corvin.JPG

Poti sa inchiriezi si un birou de tip co-working

25. Co-working office Budapesta.JPG

Un spatiu de birouri plin de vegetatie

26. Jungla din Budapesta.JPG

27. Sala conferinta.JPG

Sala de conferinte… cine stie ce idei traznite sau geniale apar aici

28. Szimpla - ruin bar.JPG

Ruin barul Szimpla … primul de acest fel din Budapesta

29. Pe strada cu Szimpla.JPG

Pe o strada ingusta

30. Szimpla bar.JPG

Cam asa arata… un haos aranjat 🙂

31. Szimpla bar - Budapest.JPG

32. Cada pe post de canapea.JPG

Hai sa bem o bere intr-o vana … pe post de canapea 🙂

 Am fost in weekend la Budapesta la invitatia biroului de promovare turistica a Republicii Ungare.

Comentarii

  • Mai esti la Budapesta?Pina in 24 august la Muzeul de Arte Frumoase este deschisa o expozitie Toulouse -Lautrec, cu peste 150 lucrari, din pacate am aflat tirziu….

    Li 18 august 2014 13:37 Răspunde
    • Nu, am fost foarte el-fugitivo la sfarsit de iulie. Pentru Hungaroring 🙂
      Da tu o fuga 🙂

      Imperator 18 august 2014 14:08 Răspunde
  • Poti sa recomanzi un ruin bar?
    Mersi

    Laci 19 august 2014 21:26 Răspunde
  • Ai zis la un moment dat „dupa revolutie” …..nu stiu sa fii fost o revolutie acolo…ei numesc asta „rendszer valtas”-schimbare de sistem.Numai in Romania a explodat mamaliga.

    Oswald 20 august 2014 1:35 Răspunde
  • Salut! Am fost anul ăsta, la sfrşitul lui iulie din nou în Budapesta (doar pentru a treia oară). Am văzut şi eu o drăcie nouă, în Piaţa Eroilor. E vorba de un fel de căruţă cu bere, pusă în mişcare de către clienţi, care pedalează din greu, în timp ce lucrează şi cu halba. Am văzut că făcea astfel de plimbări pe Bulevardul Andrassy. Din păcate, doar am văzut, nu am şi experimentat.
    În rest, am fost la Băile Széchenyi, unde a fost super, deşi nu sunt, în general, mare fan al centrelor balneare. Am mai fost şi la restaurantul Trophea Grill, unde mănânci şi bei atat cât vrei, plătind o sumă fixă. Am fost la Muzeul de Arte Frumoase, unde am văzut şi expoziţia dedicată lui Toulouse-Lautrec, pe lângă expoziţia permanentă, ce cuprinde capodopere ale celor mai mari artişti pe care i-a avut omenirea, de la Leonardo şi Rafael, la Rubens, Rembrandt etc. Am fost la cele două muzee din Castelul Buda, de artă şi de istorie, la Muzeul Naţional, la Muzeul Agriculturii, din incinta Castelului Vajdahunyad, precum şi la Casa Terorii de pe Andrassy. La marginea Budapestei, am vizitat şi Memento Park, în care sunt expuse statuile din perioada comunistă, o idee interesantă ce ar putea fi preluată şi de români. În împrejurimile Budapestei, am mai fost la Catedrala din Esztergom, la Vişegrad, unde a fost închis şi Vlad Ţepeş, în superbul orăşel Szentendre, precum şi la Gödöllő, unde se află palatul regal al lui Franz Iosif şi al Elisabetei.
    În total, şase zile pline, în care nu am reuşit măcar să ajung în unele locuri pe care le-am văzut cu câţiva ani în urmă şi pe care aş fi vrut să le revăd, precum Insula Margareta, Citadela, Parlamentul, Marea Sinagogă…
    În concluzie, Budapesta rămâne unul dintre oraşele cele mai apropiate de sufletul meu, în care sper să ajung cât mai des, dacă nu chiar ca Imperator, măcar de vreo zece ori.

    Ovidiu 5 octombrie 2014 13:36 Răspunde

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii