Am trecut de zeci, poate sute de ori pe langa indicatorul pe care scria “Aerodromul Tuzla”. Ma rog, stiu ca era un aerodrom acolo, probabil avea o pista de iarba, de acolo decoleaza avioanele sa arunce ingrasaminte peste recoltele din judetul Constanta. De fapt, nici nu-mi pusesem vreodata problema ca ar fi mai mult decat un tapsan si poate vreun hangar uitat de lume cu niste avioane demne de muzee. Asta pana acum vreo doua saptamani, cand am fost pe la Tuzla si am descoperit ca aerodromul de acolo este mai mult decat un aerodrom – este un aeroport perfect functional pentru zboruri de agrement, este heliportul cel mai folosit din Romania si multe alte lucruri… Il vazusem in viteza cand am zburat deasupra Litoralului, asa ca mi-am propus sa revin a doua zi pentru a-l vizita mai in amanunt.

Asa ca am luat-o cu inceputul, mai precis, cu terminalul pasageri. De ce o avea Tuzla un terminal de pasageri? Simplu, pentru ca, de aici, elicopterele lui Regional Air Service transporta petrolistii care lucreaza pe platformele de foraj marin ale Petrom si nu numai. Si, pentru ca platformele se afla in afara teritoriului national, trebuie sa existe un terminal propriu-zis cu punct de trecere frontiera si tot ce trebuie. Am vizitat terminalul care inca mai asteapta stampila ministerului sa devina punct de trecere frontiera non-stop (acum, dar atunci cand au loc curse – adica zilnic, ofiterii graniceri sunt adusi de la Constanta, stampileaza pasapoarte si apoi se intorc acasa). Probabil ca daca ar fi un punct de trecere a frontierei, aici ar ateriza mult mai multe avioane de mici dimensiuni, incurajand turismul… Poate am fi dat o tura si pana in Bulgaria unde exista vreo 11 aerodromuri de genul celui din Tuzla, cam toate cu statut de aeroport international (inclusiv la Balcic). Ma rog, bulgarii vor turisti straini, noua nu ne trebuie.

Mi s-a parut de-a dreptul haios ca in terminal sa gasesc camere “mama cu copilul” (desi de aici zboara doar petrolisti) sau “camera de indezirabili”. Ma rog, aparent astea sunt reglementarile UE pentru toate aeroporturile certificate, asa ca s-au construit. In plus, spre deosebire de marile sau micile aeroporturi pe care le-am mai vazut, exista camere speciale de briefing unde cei care zboara urmeaza sa fie instruiti cu privire la zbor si la normele de siguranta pe platforma… in plus, aici se afla tot soiul de combinezoane… zborul spre platforme nu e jucarie.

Dupa ce am trecut in revista terminalul care poate fi folosit la orice aeroport international, am mers sa vad “Sea Survival School” – Scoala de supravietuire in mare… aici sunt pregatite echipajele de avioane si elicoptere cu procedurile de salvare in caz de amerizare. Am vazut niste poze de la scoala similara a celor de la Emirates cu stewardese balacindu-se in apa, ei bine, exista asa ceva si la Tuzla. Evident, nu are dimensiunea celei din Dubai unde se afla un avion real in bazin, dar si aici e un bazin cu apa incalzita si corpul unui elicopter, dar si usi de aeronave. Aflu ca aici isi fac pregatirea stewarzii de la Tarom, Blue Air si, pe vremuri, si cei de la CarpatAir, dar si echipaje de elicoptere. In spate, se afla o jumatate dintr-un avion real unde se fac cursurile pentru echipaje pentru alte tipuri de incidente – foc la bord, depresurizari… in curte se afla o parte dintr-o aeronava reala si mecanisme care pot simula tot soiul de incidente… Am urcat si eu la bord, da, e un avion adevarat… cu scaune, pana si cu locul pentru cartul cu mancare… din pacate tot ce era in cabina de comanda a fost dezmembrat.

Aici, la Tuzla, este si o scoala pentru piloti. Desi era sambata dupa-amiaza, aveau loc zboruri de pregatire si am vazut cativa aspiranti la licenta de pilot… chiar si doua fete din Rusia, am auzit ca sunt si cursanti din Turcia. Pentru ca sa iti iei licenta de zbor privat, cursurile costa 6.900 de euro, dar daca doresti sa zbori pe curse comerciale, atunci, pretul cursurilor sare sus… pana la 36.000 de euro. E drept ca, si daca prinzi vreun contract de pilot, vei avea un salariu foarte bun… Dar si trebuie sa dai o groaza de bani inainte. Ma rog, daca va doriti sa pilotati, aici aveti toate amanuntele.

Ei bine, scoala de zbor nu este singura scoala de la Tuzla. Exista si o scoala de parasutisti in caz ca doriti sa va luati licenta de parasutism. Daca vreti totusi sa experimentati odata adrenalina parasutismului, nu e nevoie insa de o licenta, puteti sa sariti in tandem, bine legati de un parasutist cu experienta, de fapt, unul dintre instructorii scolii de parasutism. Asta costa 150 de euro + TVA, iar daca vreti sa fiti fotografiati si filmati, adaugati 35 de euro + TVA. Evident, daca aveti licenta puteti sari fara instructor, si asta este evident mult mai ieftin.

Si daca tot am terminat turul educativ, ei bine, in cadrul scolii de zbor exista si un simulator de zbor, din acela de care am vazut si folosit la Centrul Carpatair de la Timisoara. De fapt, pe acest simulator care iti reproduce perfect diverse conditii meteo si de relief, se invata de fapt folosirea instrumentelor inainte de a trece direct la practica zburatului. Nu l-am vazut functionand, dar arata la fel de OZN-istic ca si cel de la Timisoara J.

Si pentru ca am terminat cu scolile, am pasit si prin zona de hangare unde se afla avioanele si elicopterele Regional Air Services – de toate pentru toti, elicoptere mari de transport pentru zborurile spre platform (si nu numai), chiar si ambulanta – elicopter al Consiliului Judetean Constanta este parcat aici. Dar, probabil, cel mai simpatic mi s-a parut un elicopter parca de jucarie folosit de asemenea pentru zboruri de agrement sau heli-taxi. M-am urcat in el… mi s-a parut inca si mai mult ca e de jucarie… Desi cica poate sta in aer pana la 8 ore. Wow!

Am inspectat apoi avioanele de pe tapsan. DA-urile le stiam deja, zburasem cu unul cu o zi inainte, mai era si un Cessna, da, mi-aduc aminte de zborul cu hopuri de peste Nazca Lines, in fine, niste AN2-uri, unele piese de muzeu, altul, unul singur, inca operational. In fine, descopar si “cel mai urat elicopter din lume” cum imi spune gazda mea, un elicopter sovietic cu doua elice (se invart in sens contrar pentru stabilitate) si care e folosit la stropirea recoltelor.

Am plecat din Tuzla, uimit ca, undeva departe de scandaluri si prostii, unii lucreaza si creeaza ceva frumos. Tuzla este doar un aerodrom mic, dar care a ajuns departe. Tuzla care nici macar nu are pista de betonata are aproape 20.000 pasageri pe an, adica la fel cat aeroporturile din Satu Mare si Baia Mare. Si sper sa devina un punct de reper si pe harta turistica a Litoralului… cum ziceam un zbor deasupra Litoralului sau un salt cu parasuta in tandem costa mai putin decat o sampanie in vreun club oarecare de pe Litoral…

 Imagini Aerodromul Tuzla

Intregul complex aero de la Tuzla

Turnul de control

Terminalul de pasageri

Spre imbarcare

Ca la orice aeroport, se trece prin controlul de securitate

Controlul de pasapoarte

Ha, ha… salonul „Mama si copilul”… pe aici trec doar petrolisti 😉

Sala cu echipamente

In centrul de control, se urmareste starea vremii de la Romatsa

Sea Survival School – Tuzla. Cred ca e o institutie unica in Romania

Aici se repeta operatiunile de salvare in caz ca un elicopter (sau avion) amerizeaza

Aici are loc trainingul pentru evacuari din avion

Interiorul unui avion obisnuit

Aici se pot pregati si pompierii 🙂

Hangarul cu elicoptere

Elicopterul sanitar

Asta micul pare de jucarie… dar se poate folosi pentru scoala de pilotaj si pentru zboruri de agrement sau heli-taxi

Elicopterul de salvare

Unul din cele 3 helipaduri de la Tuzla

Flotila de avioane

 Cu asta am zburat azi 🙂

Din istoria aviatiei – AN 2

Avionul Gogu 🙂

Singurul AN2 operational din Tuzla. Nu arata rau

Si cel mai urat elicopter 😉

Simulatorul de zbor de la Scoala de Piloti